Art. 520 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 520
Procedura de judecată
(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.
(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanţe.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.
(5) Repartizarea sesizării este făcută de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori de persoana desemnată de aceştia.
(6) Sesizarea se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.
(7) După alcătuirea completului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Judecătorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite sesizarea preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va prezida completul, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desemnaţi aleatoriu de preşedintele completului. După alcătuirea completului, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Dacă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există o secţie corespunzătoare aceleia la care s-a constatat că chestiunea de drept nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile alin. (8).
(10) Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.
(11) Dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în mod corespunzător.
(12) Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel mult 3 luni de la data învestirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.
(13) Procedura prevăzută în prezentul capitol este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
| ← Art. 519 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul sesizării... | Art. 521 Noul Cod de Procedură Civilă Conţinutul şi efectele... → |
|---|
în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 NCPC, completul de judecată pronunţă o încheiere prin
Citește mai mult
care sesizează înalta Curte. încheierea trebuie să conţină argumentele pentru care sesizarea este considerata admisibila, respectiv referitoare la: faptul că pricina se judecă în ultimă instanţă, că se cere lămurirea unei chestiuni de drept, că aceasta are înrâurire asupra fondului cauzei, că este nouă şi că asupra ei înalta Curte nu a mai statuat.De asemenea, mai trebuie să conţină punctele de vedere ale părţilor şi al instanţei înseşi asupra modului de rezolvare a chestiunii de drept pentru care se solicită înaltei Curţi o rezolvare de principiu. Cu alte cuvinte, nu este posibil ca instanţa să formuleze o simplă întrebare referitoare la felul în care trebuie interpretată o anumită dispoziţie legală, ci trebuie să demonstreze de ce această dispoziţie devine problematică atunci când urmează a fi aplicată în practică.
Prin încheierea de sesizare a înaltei Curţi se dispune şi suspendarea judecării cauzei, suspendarea fiind obligatorie conform art. 520 alin. (2) şi dăinuind până la soluţionarea sesizării de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
După înregistrarea cauzei pe rolul înaltei Curţi, încheierea se publică pe pagina de internet a instanţei supreme, înregistrare care prezintă importanţă dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, prin publicarea sesizării se creează posibilitatea tuturor instanţelor judecătoreşti de a lua cunoştinţă de aceasta şi de a nu formula, la rândul lor, sesizări repetitive în scopul lămuririi uneia şi aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, de existenţa acestei sesizări pot lua cunoştinţă şi părţile interesate care au pe rolul diferitelor instanţe cauze similare celei în care s-a formulat cea publicată.
Pe de altă parte, această luare la cunoştinţă poate determina, totodată, suspendarea cauzelor similare pendinte, în baza art. 520 alin. (4). Textul prevede că aceste cauze pot fi suspendate, ceea ce înseamnă că este vorba despre o suspendare facultativă, iar nu obligatorie, şi, cum nu se face nicio distincţie, înseamnă că suspendarea poate fi dispusă de instanţă fie la cererea părţilor, fie din oficiu.
2. Judecarea sesizării. Alcătuirea completului. Sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile se judecă într-un complet a cărui alcătuire diferă după cum ches
tiunea de drept care se cere lămurită în principiu priveşte activitatea unei secţii a înaltei Curţi, a mai multor secţii sau a niciuneia.
Atunci când chestiunea de drept care se cere lămurită în principiu priveşte activitatea unei secţii a înaltei Curţi, potrivit alin. (6) al art. 520, completul este format din 13 judecători ai secţiei corespunzătoare şi este prezidat de preşedintele secţiei sau de un judecător desemnat de acesta.
Din modul cum este redactată teza ultimă a acestui alineat reiese că preşedintele secţiei poate desemna un judecător care să prezideze şedinţa şi să ia măsurile premergătoare - pentru desemnarea aleatorie a celorlalţi membri, pentru desemnarea raportorului, pentru comunicarea raportului etc. -, în cazul în care se află în imposibilitate de a îndeplini el însuşi aceste atribuţii.
Dacă problema de drept care se cere lămurită priveşte activitatea mai multor secţii, potrivit dispoziţiilor alin. (8) al articolului analizat, completul va fi alcătuit din preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept, precum şi din câte 5 judecători din cadrul secţiilor respective desemnaţi aleatoriu, ceea ce înseamnă că ar putea fi un complet de 13 judecători, de 19 judecători sau de 25 de judecători (având în vedere că în actuala structură administrativă înalta Curte are patru secţii).
Preşedintele de complet va fi în aceste situaţii preşedintele înaltei Curţi sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi. De asemenea, vor fi mai mulţi judecători raportori, câte unul din fiecare secţie reprezentată în complet.
Pentru situaţia în care problema de drept nu priveşte activitatea niciunei secţii, alin. (9) al art. 520 face trimitere la dispoziţiile alin. (8) al aceluiaşi articol, despre care arată că se aplică în mod corespunzător.
Din păcate, textul alin. (9) nu a fost corelat cu dispoziţiile art. 519 NCPC, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea de punere în aplicare, pentru că face referire la secţia „care a constatat că chestiunea de drept nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor", or, nu aceasta este ipoteza în care se formulează sesizarea înaltei Curţi pentru hotărâre prealabilă.
Acest alineat are de fapt în vedere situaţia în care sesizarea provine de la completul unei secţii de la o instanţă mai mică în grad, pentru care nu există o secţie corespunzătoare la înalta Curte; cu alte cuvinte, problema de drept care se cere a fi dezlegată în principiu nu priveşte activitatea niciunei secţii a înaltei Curţi.
Aplicarea corespunzătoare a alin. (8) este posibilă doar dacă se interpretează în sensul că toate secţiile înaltei Curţi vor desemna câte 5 judecători, adică vor asigura aceeaşi largă reprezentativitate ca şi în cazul completului care judecă recursul în interesul legii în ipoteza analogă. De asemenea, mai înseamnă că preşedintele completului va fi preşedintele înaltei Curţi sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi.
Cu excepţia membrilor a căror participare este prevăzută de lege - preşedintele înaltei Curţi sau unul dintre vicepreşedinţi, respectiv preşedinţii de secţii -, ceilalţi membri se desemnează în mod aleatoriu dintre judecătorii secţiilor, însă cu respectarea prevederilor alin. (4) al art. 19 din Legea nr. 304/2004, alineat introdus prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora desemnarea judecătorilor în compunerea completelor competente să soluţioneze sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în funcţie de specializarea completelor de judecată din care aceştia fac parte.
în ceea ce priveşte desemnarea judecătorului care îl înlocuieşte pe preşedintele de secţie, când acesta se află în imposibilitate de a participa la judecată, nu rezultă de nicăieri din textul art. 520 că s-ar face în mod aleatoriu.
Ca şi în cazul recursului în interesul legii, atunci când, din motive obiective, unii membri ai completului nu pot participa la judecată, ei vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor aplicabile pentru desemnarea lor, dispoziţiile art. 516 alin. (9) NCPC fiind aplicabile corespunzător, potrivit art. 520 alin. (11).
Dispoziţii tranzitorii. Potrivit art. XIX din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispoziţiile art. 520 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică sesizărilor formulate în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) Sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulate în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, se judecă de un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de acesta şi 8 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor".
3. Raportul. Printre măsurile premergătoare judecării sesizării pentru hotărâre prealabilă se numără întocmirea raportului de către un judecător, de doi, de trei sau de patru judecători, după cum problema de drept priveşte activitatea unei secţii, a mai multora, a tuturora sau a niciuneia.
Judecătorii raportori nu se desemnează aleatoriu, ci în funcţie de opţiunea preşedintelui de complet. Ei nu devin incompatibili.
Dispoziţiile referitoare la raport din procedura recursului în interesul legii sunt aplicabile şi în procedura sesizării pentru hotărâre prealabilă, aşa cum se prevede prin trimiterea făcută de art. 520 alin. (11) la dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) NCPC.
în plus, de această dată, raportul va fi comunicat părţilor care, în termen de 15 zile de la comunicare, vor putea depune la dosar, în scris, punctele lor de vedere, prin avocat sau consilier juridic.
Raţiunea acestei prevederi legale, ca şi aceea a dezbaterilor contradictorii premergătoare sesizării înaltei Curţi, este aceea că dezlegarea ce se va da în principiu chestiunii de drept în discuţie va influenţa soarta procesului pendinte şi atunci este firesc ca părţile litigante să poată susţine sau combate un punct de vedere sau altul, în funcţie de propriile interese procesuale.
4. Şedinţa. Şedinţa în care se judecă sesizarea este nepublicâ, art. 520 alin. (12) prevăzând expres că sesizarea se judecă fără citarea părţilor, care au avut posibilitatea de a depune la dosar punctele lor de vedere în scris.
Data şedinţei trebuie fixată astfel încât la pronunţarea hotărârii să nu fie depăşite 3 luni de la data sesizării instanţei, conform aceluiaşi text de lege.
După deliberare se adoptă o hotărâre cu votul a cel puţin 2/3 din membrii completului, nefiind permisa abţinerea de la vot.