Art. 516 Noul Cod de Procedură Civilă Judecarea recursului în interesul legii Recursul în interesul legii
| Comentarii |
|
Recursul în interesul legii
Art. 516
Judecarea recursului în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/secţiile în a cărei/căror competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv unul dintre vicepreşedinţii acesteia este preşedinte al completului.
(2) În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.
(3) Atunci când problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei secţii. Pentru întocmirea raportului, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii.
(4) După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).
(5) După alcătuirea completului potrivit alin. (4), preşedintele acestuia va desemna dintre membrii completului 3 judecători pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(6) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului va putea solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.
(7) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(8) Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
(9) La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4).
(10) Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al Curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
(11) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.
| ← Art. 515 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de... | Art. 517 Noul Cod de Procedură Civilă Conţinutul hotărârii... → |
|---|
Unul dintre neajunsurile vechii reglementări, pe lângă dificultatea organizării şi derulării dezbaterilor cu participarea a peste 100 de judecători, era acela că opinia majoritară sau chiar
Citește mai mult
unanimă a secţiei de specialitate pentru problema de drept dezbătută putea fi înfrântă cu votul majoritar al judecătorilor din alte secţii.în actuala reglementare, chiar dacă din completul care judecă recursul în interesul legii fac parte şi judecători ai celorlalte secţii, cel puţin 15 sunt întotdeauna din specialitatea căreia aparţine problema de drept rezolvată neunitar, atunci când ea ţine de specializarea unei singure secţii.
O distribuţie echilibrată a membrilor completului pe mai multe secţii este asigurată de alin. (2) şi (3) ale art. 516 şi atunci când problema de drept controversată prezintă interes pentru mai mult de o secţie, cum ar fi unele probleme de drept procesual civil comune celor două secţii civile şi celei de contencios administrativ şi fiscal, dar şi când nu intră în competenţa niciunei secţii a înaltei Curţi, de pildă, cele din domeniul dreptului muncii sau asigurărilor sociale.
De asemenea, hotărârea nu se mai adoptă cu majoritate simplă, ci cu votul a cel puţin două treimi din membrii completului, fiind exclusă expres posibilitatea abţinerii de la vot.
Cu excepţia membrilor completului a căror participare este prevăzută de lege - preşedintele înaltei Curţi sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi şi preşedinţii de secţii -, ceilalţi membri se desemnează în mod aleatoriu dintre judecătorii secţiilor, însă cu respectarea prevederilor alin. (4) al art. 19 din Legea nr. 304/2004, alineat introdus prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora desemnarea judecătorilor în compunerea completelor competente să judece recursul în interesul legii se va realiza în funcţie de specializarea completelor de judecată din care aceştia fac parte.
în cazul în care, din motive obiective, aceştia din urmă nu pot participa la judecată, vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4) al art. 516 NCPC, în acest sens fiind dispoziţiile alin. (9) din cadrul aceluiaşi articol.
2. Raportul. Printre măsurile premergătoare judecării recursului în interesul legii, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, se numără şi întocmirea unui raport cu privire la recurs.
Spre deosebire de reglementarea din codul anterior, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, care prevedea că raportul se întocmeşte de un judecător din cadrul completului, desemnat de preşedintele acestuia, alin. (5) al art. 516 NCPC prevede că raportul se întocmeşte de trei judecători.
Potrivit art. 516 alin. (3) teza finală, în cazul în care problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a înaltei Curţi, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii, soluţie existentă şi în reglementarea anterioară pentru ipoteza în care problema de drept prezenta interes pentru două sau mai multe secţii.
întrucât aceiaşi judecători - care nu devin incompatibili - trebuie să întocmească şi proiectul soluţiei, dar şi motivarea acestui proiect de soluţie, lucrurile se vor complica în momentul în care judecătorii raportori nu vor avea aceeaşi opinie.
Judecătorii raportori nu se desemnează aleatoriu, ci în funcţie de opţiunea preşedintelui de complet.
Tot preşedintele de complet este cel care poate cere opinia scrisă unor specialişti în domeniu, deşi ar fi fost mai potrivit ca această solicitare sa poată fi adresată de judecătorii raportori, cei care analizează în primă fază problema de drept controversată, cu verificarea inclusiv a doctrinei în materie, a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Raportul scris se comunică tuturor membrilor completului, cu 20 de zile înainte de termenul de judecată.
Nu se prevede posibilitatea ca judecătorii din complet să poată face, la rândul lor, observaţii scrise pe marginea raportului, într-un anumit termen, aşa încât, dacă există alte puncte de vedere decât cele din raport, acestea vor fi susţinute oral direct în şedinţa de dezbateri, cu neajunsul suplimentar că ceilalţi membri ai completului au mai puţin timp de reflecţie asupra lor decât asupra raportului.
3. Şedinţa de judecată. Data şedinţei se stabileşte de către preşedintele completului astfel încât din ziua convocării şi până la respectiva dată să existe un interval de 20 de zile, necesar pentru ca membrii completului să ia cunoştinţă de raport şi să se documenteze asupra problemei de drept în discuţie.
De asemenea, data şedinţei trebuie fixată aşa încât la pronunţarea hotărârii să nu fie depăşite 3 luni de la data sesizării instanţei, conform alin. (11) al art. 516.
Dezbaterile în şedinţă constau în susţinerea orală de către iniţiator sau reprezentantul acestuia a recursului în interesul legii, respectiv: de către procurorul general sau un alt procuror desemnat de acesta, de către un judecător desemnat de colegiul de conducere al înaltei Curţi sau al curţii de apel ori de către Avocatul Poporului sau un reprezentant al acestuia.
Judecătorul desemnat de colegiul de conducere al înaltei Curţi va fi, probabil, din secţia sau una dintre secţiile care au semnalat colegiului practica neunitară, darîn niciun caz nu poate fi, credem, dintre membrii completului care soluţionează recursul.
Deşi legea nu prevede expres, preşedintele completului sau alţi membri ai acestuia pot adresa întrebări sau cere lămuriri celui care susţine cererea de recurs în interesul legii.
Această fază este urmată de deliberare şi de adoptarea unei hotărâri, amânoreo pronunţării fiind posibila, cu observarea termenului prevăzut de art. 516 alin. (11).
în doctrină s-a apreciat că, de vreme ce recursul este exercitat în interesul legii şi este generat de soluţionarea diferită de către instanţe a unei probleme de drept, nu se poate renunţa la judecata acestuia™.
De asemenea, s-a mai considerat în sensul că, în situaţia în care de la declanşarea şi până la soluţionarea recursului în interesul legii a intervenit modificarea sau abrogarea textului de lege ale cărui interpretare şi aplicare făceau obiectul său, recursul nu poate fi respins ca rămas fără obiect, deoarece aplicabilitatea textului supus interpretării nu încetează automat, odată cu abrogarea sau modificarea lui.