Art. 537 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri luate de preşedintele instanţei Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 537
Măsuri luate de preşedintele instanţei
(1) Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în competenţa preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
(2) În aceste cazuri, preşedintele trebuie să pronunţe încheierea în termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii.
(3) Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.
(4) Încheierile date de preşedinţii secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt definitive.
| ← Art. 536 Noul Cod de Procedură Civilă Reguli aplicabile... | Art. 538 Noul Cod de Procedură Civilă Eliberarea de copii de... → |
|---|
Citește mai mult
în sistem informatizat).Dacă preşedintele unei instanţe soluţionează o cerere necontencioasă ca judecător, conform planificării şedinţelor de judecată, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 537.
Posibilitatea delegării atribuţiei de luare a măsurii prevăzute de lege către vicepreşedinte sau către alt judecător, care înlocuiesc preşedintele când acesta lipseşte, nu împiedică aplicarea dispoziţiilor art. 537. Totuşi, dispoziţiile art. 537 nu sunt aplicabile atunci când însăşi legea stabileşte competenţa luării măsurii în sarcina preşedintelui sau a unui judecător desemnat, cum este cazul dispoziţiilor art. 471 alin. (3)-(7) NCPC privitoare la regularizarea cererii de apel.
Dispoziţiile art. 537 sunt aplicabile, de exemplu: în cazul procedurii punerii sub interdicţie judecătorească, când preşedintele instanţei dispune, conform art. 937 alin. (3)
NCPC, numirea unui curator în condiţiile prevăzute de Codul civil; în materia vânzării, când există dezacord asupra calităţii bunului vândut, iar preşedintele judecătoriei de la locul prevăzut pentru executarea obligaţiei de predare va desemna de îndată un expert în vederea constatării (art. 1691 Noul Cod Civil); în procedura de declarare a morţii, când preşedintele instanţei competente conform art. 943 NCPC va sesiza instanţa de tutelă spre a numi, dacă este cazul, un curator [art. 944 alin. (3) NCPC]; în aceeaşi procedură, dacă în patrimoniul persoanei a cărei moarte se cere a fi declarată există bunuri imobile, preşedintele va cere, din oficiu, notarea cererii în cartea funciară, precum şi înregistrarea acesteia în registrul comerţului, dacă este profesionist [art. 944 alin. (4) NCPC].
Dacă este cazul, în completarea dispoziţiilor art. 537 se aplică dispoziţiile art. 527-536 NCPC.
2. încheierea. Căi de atac. Preşedintele dispune cu privire la măsura necontencioasă stabilită prin lege în sarcina sa prin încheiere.
Preşedintele trebuie să pronunţe încheierea în termen de cel mult 5 zile. Termenul de 5 zile, în cadrul căruia trebuie luată măsura necontencioasă, este un termen procedural, stabilit prin lege, care se calculează conform art. 181 alin. (1) pct. 2 NCPC. Nerespectarea termenului nu are sancţiuni în plan procesual, deoarece preşedintele nu poate fi decăzut din dreptul de a lua măsura stabilită de lege în sarcina sa.
încheierea preşedintelui de dispunere a măsurii este executorie. împotriva încheierii se poate declara opel de către persoanele arătate la art. 534 NCPC, în aceleaşi condiţii. Apelul se judecă în camera de consiliu, de către tribunal, dacă încheierea a fost pronunţată de preşedintele judecătoriei, şi de către un complet al instanţei respective, dacă încheierea a fost pronunţată de preşedintele tribunalului sau de preşedintele curţii de apel.
Din redactarea alin. (4) al art. 537 rezultă, în primul rând, că încheierile date de preşedinţii secţiilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt definitive şi, în al doilea rând, că preşedintele instanţei supreme nu are în competenţă luarea unor măsuri de genul celor prevăzute la art. 537.
După cum s-a arătat în doctrina aferentă vechiului Cod de procedură civilă, calea de atac „exercitată împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau al curţii de apel este o cale de atac de retractare, de vreme ce este de competenţa aceleiaşi instanţe. Pe de altă parte, textul este de strictă interpretare. Drept urmare, încheierii date de un preşedinte de secţie îi sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materie de competenţă". Distincţiile în privinţa competenţei soluţionării apelului împotriva încheierilor preşedinţilor de secţie sunt valabile formal, inclusiv raportat la conţinutul art. 537 alin. (3) NCPC, cu precizarea că împrejurarea soluţionării căii de atac împotriva încheierii preşedintelui tribunalului sau curţii de către un complet din cadrul aceleiaşi instanţe nu este suficientă pentru a transforma apelul într-o cale de atac de retractare.
Cu toate acestea, opinăm că principiul specializării judecătorilor, secţiilor şi instanţelor, regăsit în legile de organizare judiciară, impune o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 537 NCPC, pentru a se ajunge la o soluţie utilă din punct de vedere practic, şi anume aceea ca prin sintagma preşedintele instanţei să se înţeleagă, atunci când este cazul, preşedintele de secţie. Doar astfel s-ar putea respecta principiul specializării, în cazul în care, de exemplu, preşedintele tribunalului, provenind de la o secţie penală, ar trebui să ia măsuri de ocrotire care, chiar necontencioase fiind, presupun o anumită pregătire teoretică şi practică în domeniul dreptului familiei. Mai mult, interpretarea restrictivă a articolului lasă loc unor situaţii anormale din punctul de vedere al ierarhiei jurisdicţionale. Astfel, în cazul încheierii necontencioase pronunţate de preşedintele unei secţii din cadrul tribunalului, apelul va fi soluţionat de instanţa superioară - curtea de apel -, pe când, în cazul încheierii necontencioase pronunţate de preşedintele tribunalului, apelul va fi soluţionat de un complet din cadrul tribunalului, în alcătuirea căruia nu va putea intra preşedintele care a pronunţat încheierea, dar va putea intra preşedintele de secţie, în fine, interpretarea propusă răspunde nevoilor organizatorice ale tribunalelor şi curţilor de apel, al căror volum de activitate este pe măsura numărului mare de secţii care le compun.