Art. 539 Noul Cod de Procedură Civilă Încheieri pentru eliberarea unor bunuri Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 539
Încheieri pentru eliberarea unor bunuri
(1) Cererea de eliberare privind sumele de bani sau alte valori ori titluri, consemnate, precum şi orice alte bunuri, păstrate la instanţă ori aflate în depozitul altuia, după caz, în legătură cu un proces, se introduce, de persoana îndreptăţită, la instanţa care a dispus acea măsură.
(2) Cererea se va soluţiona prin încheiere executorie, dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate dacă instanţa consideră necesar.
(3) În încheierea de eliberare se va arăta deţinătorul obligat la eliberarea bunurilor, precum şi persoana îndreptăţită să le primească.
(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului.
| ← Art. 538 Noul Cod de Procedură Civilă Eliberarea de copii de... | Art. 540 Noul Cod de Procedură Civilă Inventarierea bunurilor... → |
|---|
Bunurile se eliberează la cererea persoanei îndreptăţite, prin încheiere executorie, data în camera de consiliu. Părţile se citează doar dacă instanţa consideră necesar.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea este instanţa care a dispus măsura consemnării, păstrării sau a depozitării, dacă respectiva măsură
Citește mai mult
este în legătură cu un proces. Codul nu distinge după cum procesul este în curs ori s-a finalizat.în încheierea de soluţionare a cererii trebuie să se precizeze persoana căreia i se vor elibera bunurile şi persona care este ţinută să le predea.
Explicându-se raţiunea pentru care în materie necontencioasă calea de atac se poate declara de orice persoană interesată, în doctrină s-a arătat că „această dispoziţie specială are drept scop evitarea posibilităţii de surprindere a instanţei de către petiţionar în lipsa părţii adverse, de exemplu, prin afirmaţia, în cadrul unei cereri de eliberare a unei sume de bani, că nu mai sunt alţi creditori".
împotriva încheierii de eliberare se poate declara aceeaşi cale de atac ca şi împotriva hotărârii pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului. Trebuie precizat că hotărârea pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului este hotărârea care a dispus cu privire la consemnare, păstrare ori depozitare, şi nu hotărârea de finalizare a procesului în cadrul căruia s-a dispus măsura. Aceasta, deoarece nu întotdeauna hotărârea pe baza căreia s-a cerut eliberarea bunului este supusă aceloraşi căi de atac cu hotărârea de finalizare a procesului în cadrul căruia s-a dispus măsura.