Art. 534 Noul Cod de Procedură Civilă Calea de atac Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 534

Calea de atac

(1) Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie.

(2) Încheierea prevăzută la alin. (1) este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care este definitivă.

(3) Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

(4) Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluţionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţării.

(5) Apelul se judecă în camera de consiliu.

Comentarii despre Art. 534 Noul Cod de Procedură Civilă Calea de atac Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Mary Hailean 20.07.2014

1. Caracterul executoriu. încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie, în sensul că termenul de apel şi apelul declarat în termen nu suspendă executarea hotărârii, cum se întâmplă, de regulă, în procedura contencioasă. Practic, autorizarea dată de instanţă sau măsura de ocrotire dispusă prin încheiere produce efecte, chiar dacă hotărârea este atacată cu apel. Alineatul (1) al art. 534 nu trebuie interpretat în sensul că cele dispuse prin încheierea de încuviinţare a cererii ar fi susceptibile de executare silită, deoarece astfel s-ar contraveni caracterului necontencios al

Citește mai mult

cererii. Măsura luată prin încheierea de încuviinţare a cererii necontencioase nu este dispusă împotriva unei persoane care are calitatea de debitor. Totuşi, este posibil ca, în materii necontencioase reglementate prin legi speciale, eventuale obligaţii stabilite prin încheierea de încuviinţare să fie susceptibile de a fi puse în executare silită.

în cazul încheierilor de respingere, de anulare ori de trimitere, nu se pune problema caracterului executoriu.

2. Calea de atac. Calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii este apelul. întrucât legiuitorul nu distinge, apelul poate privi atât considerentele, cât şi dispozitivul încheierii. încheierea de admitere a cererii necontencioase pronunţată de un complet al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivâ.

Interpretând per a contrario dispoziţiile art. 534 alin. (2) NCPC, se poate ajunge la concluzia că încheierile prin care se respinge, se anulează ori se trimite către o altă instanţă cererea necontencioasă nu sunt supuse apelului. Cu toate acestea, considerăm că apelul poate fi declarat, inclusiv împotriva încheierilor respective, în baza art. 536 raportat la art. 466 NCPC.

Apelul va fi soluţionat de instanţa superioară celei care a pronunţat încheierea, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 2 şi art. 96 pct. 2 NCPC. Faţă de competenţa funcţională stabilită prin art. 97 NCPC, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu soluţionează apeluri împotriva încheierilor pronunţate în materie necontencioasă.

3. Termenul de apel. în lipsa unor prevederi exprese, termenul de apel este cel de drept comun, şi anume 30 de zile (art. 468 NCPC). Acesta curge:

a) de Io pronunţare, pentru cei care au fost prezenţi la ultima şedinţă de judecată [chiar dacă pronunţarea a fost amânată conform art. 396 alin. (1) sau (2) NCPC];

b) de la comunicare, pentru cei care au lipsit la ultima şedinţă de judecată;

c) de la data la care au luat cunoştinţa de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunţârii, în cazul persoanelor interesate, care nu au fost citate la soluţionarea cererii.

Alineatul (3) al art. 534 se referă la persoanele care au fost citate în cadrul procedurii, dar stabileşte că termenul curge de la pronunţare, respectiv de la comunicare, dupâ cum persoanele au fost prezente sau nu la ultimul termen de judecată. Acesta din urmă este singurul relevant, chiar dacă pentru judecarea cererii au fost acordate mai multe termene.

Alineatul (4) al articolului analizat se referă la persoanele interesate care nu au fost citate pentru soluţionarea cererii şi care pot ataca cu apel încheierea de încuviinţare, în termen de 30 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de aceasta. Luarea la cunoştinţă este un fapt juridic. Data luării la cunoştinţă poate fi dovedită cu orice mijloace de probă admise de lege. Aplicând dispoziţiile art. 249 NCPC în materie necontencioasă şi ţinând seama de instituirea prin lege a limitei maxime de un an de la care începe să curgă termenul de apel, considerăm că sarcina probei datei luării la cunoştinţă revine persoanei interesate în declararea apelului, şi nu persoanei care, eventual, ar invoca tardivitatea, mai ales că, de regulă, această excepţie este invocată de către instanţă. Prin persoane interesate se înţelege acele persoane ale căror drepturi şi interese sunt afectate prin încheierea de încuviinţare.

După 1 an şi 30 de zile de la data pronunţării, încheierea de încuviinţare a cererii necontencioase nu mai poate fi atacată de persoanele interesate, chiar dacă au luat cunoştinţă de aceasta ulterior. Termenul de 1 an este unul obiectiv şi marchează momentul limită de la care, cel mai târziu, începe să curgă termenul de apel. Termenul de 1 an nu este stabilit pentru declararea căii de atac, astfel că nu este susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

4. Soluţionarea apelului. în procesele pornite începând cu 15 februarie 2013 şi până la 31 decembrie 2015, cererii de apel îi sunt aplicabile dispoziţiile relative la regularizare, prevăzute în art. XV alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013. Dacă în apel există intimat, întâmpinarea este obligatorie, iar dispoziţiile art. XV alin. (3)-(9) din Legea nr. 2/2013 sunt aplicabile corespunzător specificului necontencios al cererii. Apelul se judecă în camera de consiliu [precizările relative la sancţionarea publicităţii şedinţei de judecată, făcute la comentariul art. 532 alin. (1), îşi păstrează valabilitatea].

în apel se vor cita apelantul şi persoanele citate în faţa primei instanţe, deoarece art. 534 nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la obligativitatea citării, de genul celor de la art. 532 alin. (1) teza a ll-a. Dacă în apel există părţi cu interese contradictorii, principiul contradictorialitâţii este aplicabil.

Soluţiile instanţei de apel pot fi cele de la art. 480 NCPC, mai puţin cele de anulare pentru neevocarea fondului şi pentru unele cazuri de necompetenţă, care fie nu sunt compatibile cu procedura necontencioasă, fie au o reglementare specială în cadrul acesteia.

Instanţa de apel va pronunţa o decizie, conform dispoziţiilor art. 424 alin. (3) NCPC. Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor.

5. Căile extraordinare de atac. Contestaţia privind tergiversarea procesului. Dispoziţiile care alcătuiesc dreptul comun al procedurii necontencioase nu prevăd situaţii în care încheierea să fie atacată cu recurs. Cu toate acestea, în cazul renunţării petentului Io judecata cererii necontencioase, calea de atac este cea prevăzută de art. 410 NCPC pentru incidentul procedural respectiv (recursul). Nimic nu se opune însă ca legile speciale, care reglementează materii necontencioase, să prevadă că încheierea poate fi atacată şi cu recurs sau numai cu recurs.

Contestaţia în anulare de drept comun [art. 503 alin. (1) NCPC] este admisibilă în materie necontencioasă. De asemenea, este admisibilă contestaţia în anulare speciala pentru motivele prevăzute la pct. 1, 2, 4 de la alin. (2) al art. 503 NCPC.

întrucât, atunci când se referă la hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, art. 509 alin. (1) NCPC vizează litigiul sau cauza, şi nu dreptul, apreciem că nu trebuie exclusă posibilitatea atacării cu revizuire a hotărârii pronunţate în materie necontencioasă pe fondul cererii. Chiar dacă nu este pronunţată asupra fondului sau nu îl evocă, hotărârea pronunţată în materie necontencioasă poate fi atacată cu revizuire în condiţiile art. 509 alin. (2) NCPC.

Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este posibilă în cadrul procedurii necontencioase, deoarece art. 520 NCPC se referă la dezbateri contradictorii, limitând sfera de aplicare a respectivei instituţii la procedura contencioasă. Sesizarea înaltei Curţi conform procedurii menţionate ar putea fi admisibilă în cazul apelului declarat de o persoană interesată, când intimat este petentul din cererea introductivă, iar dezbaterile din apel sunt contradictorii.

Contestaţia privind tergiversarea procesului, în măsura în care actuala reglementare a instituţiei va avea aplicabilitate practică, este compatibilă cu procedura necontencioasă.

Răspunde