Art. 542 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul arbitrajului Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Art. 542

Obiectul arbitrajului

(1) Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună.

(2) Statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale, în afară de cazul în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 542 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul arbitrajului Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept




Mary Hailean 20.07.2014
1. Arbitrabilitatea litigiului. Primul alineat al art. 542 evidenţiază faptul că pe calea arbitrajului pot fi soluţionate litigiile ivite între diferite persoane. O primă concluzie ce se poate trage de aici este aceea că arbitrajul nu are şi o funcţie de prevenire a litigiilor, fapt care însă nu împiedică încheierea de convenţii arbitrale cu privire la litigii încă nenăscute.

însă ceea ce reglementează în principal articolul de faţă este latura obiectivă a arbitrajului, respectiv noţiunea de arbitrabilitate a litigiului - sub cele două aspecte, subiectiv şi obiectiv.

în analiza acestei noţiuni,
Citește mai mult vom urmări textul de lege care prezintă cele două faţete înmănuncheat, luându-se ca punct de reper fiecare subiect de drept în parte.

2. Persoanele fizice. Persoanelor fizice le este deschisă calea arbitrajului dacă au capacitate deplina de exerciţiu. S-ar părea că, în cazul persoanelor având capacitate de exerciţiu restrânsă, nu este posibilă încheierea de convenţii arbitrale, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă [art. 41 alin. (2) Noul Cod Civil]. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu se poate prevala de dispoziţiile art. 41 alin. (3) Noul Cod Civil, care îi permit încheierea unor acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.

Faţă de reglementarea anterioară, legiuitorul nu a mai reţinut condiţia naturii patrimoniale a litigiului cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot încheia o tranzacţie, într-o nouă formulare, art. 542 alin. (1) indică faptul că este vorba de litigii - patrimoniale sau nepatrimoniale - cu privire la drepturi de care părţile pot dispune. Cu toate acestea, sunt excluse în mod expres litigiile privind starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, indiferent dacă acestea privesc şi drepturi asupra cărora părţile pot dispune sau nu.

Potrivit art. 1122 NCPC, normele de faţă se aplică în mod subsidiar în arbitrajul internaţional, completând aspectele nereglementate.

Semnalăm aici o formă de „arbitraj" al conflictelor privind drepturile pacientului. Potrivit art. 17 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

3. Persoanele juridice de drept privat. Recurgerea la arbitraj de către persoanele juridice de drept privat nu ridică probleme deosebite, sfera litigiilor arbitrabile fiind largă şi diversă. în anumite materii, legiuitorul a indicat în mod expres arbitrajul ca mijloc de soluţionare a litigiilor.

în materie contractuală, de pildă, sunt arbitrabile litigiile cu privire la calitatea tutunului dintre producător şi prim-procesator. La fel sunt şi litigiile apărute în legătură cu modul de negociere a unei oferte, precum şi în legătură cu un contract de bursă.

în privinţa consumatorilor, art. 20 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată prevede posibilitatea pentru furnizorii de servicii şi destinatarii serviciilor de a supune arbitrajului litigiile născute între ei. Tot aici se cuvine amintit că se consideră abuzivă clauza care exclude dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj.

în cadrul pieţelor de capital, operatorul de piaţă poate stabili un sistem de arbitraj pentru rezolvarea disputelor între intermediari şi/sau emitenţii ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacţionare pe pieţele administrate de către operatorul respectiv.

4. Statul, autorităţile publice şi alte persoane juridice de drept public. Alături de persoanele juridice de drept privat, mai pot recurge la arbitraj privat şi statul, autorităţile publice şi alte persoane juridice de drept public.

Aşa cum decurge din alineatul secund, statul şi autoritâţile publice au capacitatea de a încheia o convenţie arbitrală numai cu autorizarea expresă printr-o lege sau o convenţie internaţională la care România este parte. Exemplificând, pot fi soluţionate pe calea arbitrajului litigii privind licenţele, respectiv permisele legate de activitatea minieră, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări produse farmaceutice ori litigiile referitoare la investiţiile dintre stat şi un investitor străin.

Facultatea de a încheia convenţii arbitrale este dată, conform alin. (3), şi altor persoane juridice de drept public, care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice. Spre deosebire de precedenta situaţie, aici este o aptitudine generală, restrânsă în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, pot fi soluţionate atât litigiile patrimoniale între două astfel de persoane juridice, cât şi acelea cu persoane de drept privat. Regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat pot apela şi la arbitraj pentru soluţionarea litigiilor dintre ele, potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

Ultimele două alineate ale art. 542 - inedite - reprezintă o confirmare a opiniilor exprimate în trecut cu privire la aspectele reglementate.

Interesant de semnalat este faptul că, de curând, în Marea Britanie pot fi soluţionate litigiile patrimoniale izvorâte din raporturile de familie (a se vedea Family Law Arbitration Scheme al Institute of Family Law Arbitra-tors Limited). Pentru o privire detaliată asupra arbitrajului în materie de divorţ în dreptul german, S.U. Gilfrich, Schiedsverfahren im Scheidungsrecht, Mohr Siebeck, Tubingen, 2007, p. 32 şi urm.

România a încheiat numeroase convenţii bilaterale referitoare la protecţia reciprocă a investiţiilor. în acest context, menţionăm faptul că, prin Decretul nr. 62/1975, România a ratificat Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965
Răspunde