Art. 543 Noul Cod de Procedură Civilă Tribunalul arbitral Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 543
Tribunalul arbitral
Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor prezentei cărţi, tribunalul arbitral.
← Art. 542 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul arbitrajului... | Art. 544 Noul Cod de Procedură Civilă Organizarea arbitrajului... → |
---|
Neavând o existenţă anterioară, tribunalul arbitrai se constituie prin convenţia părţilor, durând în principiu până la finalizarea procesului arbitrai. în această privinţă, misiunea arbitrilor se apropie de cea a unui mandatar convenţional.
Numărul arbitrilor care constituie tribunalul arbitrai este cel puţin unu, nefiind limitat numărul maxim. De regulă, părţile se opresc la trei arbitri, ele convenind în funcţie de complexitatea cauzei, de interesele
Citește mai mult
fiecăreia dintre ele şi, nu în ultimul rând, de cheltuielile implicate. Din acest punct de vedere, arbitrajul diferă de mediere, unde regula este mediatorul unic. în cazul justiţiei statale, compunerea instanţei este stabilită de lege, în funcţie de natura procesului şi de gradul de jurisdicţie, părţile neputând deroga prin convenţie.Este adevărat că, în condiţiile art. 126 NCPC, părţile pot încheia convenţii de alegere a instanţei, altele decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece. însă aici cele două tipuri de jurisdicţii se deosebesc, fiindcă în cazul arbitrajului nu se poate vorbi de competenţă materială, teritorială etc. Tribunalul arbitrai este unic, neexistând un altul la care să se raporteze.
Aşa cum rezultă din art. 543, misiunea arbitrilor-m acord cu funcţia jurisdicţională a arbitrajului - este de a judeca litigiul şi de a pronunţa o hotărâre definitivă şi obligatorie, în doctrina germană s-a afirmat că această atribuţie poate fi denumită competenţă.
Mai rămâne de stabilit dacă arbitrul poate avea şi funcţia de mediator, adică aceea de a facilita ajungerea părţilor la un acord prin care să se soluţioneze litigiul. Aşa cum rezultă din întreaga reglementare a arbitrajului, această funcţie nu este conferită arbitrilor în mod automat. însă nimic nu împiedică părţile să îi încredinţeze şi această misiune, bineînţeles cu condiţia ca arbitrii să fie mediatori autorizaţi.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, aprobate prin Rezoluţia nr. 17/2012 a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, „Tribunalul arbitrai va depune dili-genţe spre a facilita asemenea înţelegeri, astfel încât litigiul supus arbitrajului să fie soluţionat într-un termen rezonabil, permiţând reluarea raporturilor normale între părţi".