Art. 726 Noul Cod de Procedură Civilă Bunurile neurmăribile Bunurile mobile care nu se pot urmări Urmărirea mobiliară
| Comentarii |
|
Urmărirea mobiliară
SECŢIUNEA 1
Bunurile mobile care nu se pot urmări
Art. 726
Bunurile neurmăribile
Nu sunt supuse urmăririi silite:
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului şi familiei sale şi obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de subzistenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
| ← Art. 725 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea provizorie... | Art. 727 Noul Cod de Procedură Civilă Bunurile destinate... → |
|---|
a) Pentru consideraţii de protecţie socială, consideraţii care răspund unor interese generale, legiuitorul a dorit să asigure debitorului urmărit şi familiei sale un minim de bunuri necesare existenţei şi confortului său socio-moral.
Citește mai mult
Astfel, legiuitorul exclude din categoria bunurilor urmăribile pe cele strict necesare traiului debitorului şi al familiei sale, bunurile de uz casnic, precum şi bunurile cu caracter strict personal şi obiectele de cult (însă acestea din urmă sunt considerate neurmăribile numai dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel).b) Cu caracter de noutate ca reglementare, între bunurile insesizabile legiuitorul enu-meră expres şi obiectele indispensabile persoanelor cu handicap şi cele destinate îngrijirii bolnavilor, această dispoziţie fiind firească, având caracter umanitar, practic fiind o normă de protecţie în favoarea persoanelor cu dizabilităţi sau a celor cu boli cronice, care necesită dispozitive medicale speciale pentru îngrijire.
c) Tot astfel, sunt excluse de la urmărirea silită alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de 3 luni (în vechea reglementare termenul era de doar 2 luni, astfel că noua lege este mai protectivă, sub acest aspect, cu debitorul), iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, nu pot fi urmărite alimentele necesare până la noua recoltă, nici animalele destinate obţinerii mijloacelor de existenţă ori furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă, deoarece, dacă acestea nu ar fi excluse, debitorul, familia şi animalele ce sunt în grija acestuia nu ar mai putea supravieţui.
d) La fel ca în vechea reglementare, este insesizabil şi combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna, măsura având tot un caracter de protecţie socială.
e) Tot cu caracter de noutate, în art. 726 lit. e) se prevede că sunt insesizabile şi scrisorile, fotografiile şi tablourile personale sau de familie şi altele asemenea, norma protejând intimitatea şi legăturile socio-familiale ale persoanei debitorului, care, deşi este sortit să piardă o parte a patrimoniului său (deci va fi afectat în latura materială) în contul creanţei, acesta nu trebuie lezat şi în privinţa laturii sale psiho-emoţionale.
Cu toate acestea, credem că va rămâne la aprecierea instanţei caracterul insesizabil sau nu al unor bunuri atunci când debitorul deţine mai multe tablouri sau alte obiecte de valoare, iar nu şi alte bunuri urmăribile, iar în privinţa acestora este îndoielnic dacă ele constituie afecte „personale" sau „de familie" ori sunt pur şi simplu achiziţii patrimoniale, care ar putea fi supuse urmăririi. Practic, numai pe calea contestaţiei la executare promovate de debitorul care solicită anularea formelor de executare pe motiv că acestea încălcă art. 726 lit. e) se va putea decide caracterul insesizabil sau nu al acestor bunuri, deci numai în baza unui probatoriu util şi pertinent care va trebui administrat.
2. Bunuri declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale. Cum legea procedurală, ca normă de drept comun în materie, nu putea enumera orice bun insesizabil, categoriile de la art. 726 lit. a)-e) fiind doar enumerative, iar nu limitative, era firesc să se prevadă că sunt insesizabile şi bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
De pildă, potrivit art. 150 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, sunt insesizabile „utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor", iar alineatul secund al aceluiaşi articol prevede că „sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie".
Tot astfel, dispoziţiile art. 861 Noul Cod Civil stabilesc imperativ că „bunurile proprietate publica sunt alienabile, imprescriptibile şi insesizabile" (s.n.), în timp ce bunurile ce aparţin domeniului public al statului sunt descrise în art. 136 alin. (4) din Constituţia României, la care se adaugă bunurile care, prin dispoziţii exprese ale legii, sunt declarate „de uz sau de interes public". Spre deosebire de regimul bunurilor din domeniul public, de principiu, bunurile ce aparţin domeniului privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale pot face obiectul executării silite, dacă legea nu dispune altfel.
Citește mai mult
predarea unui bun imobil determinat), obiectul executării silite trebuie să poarte obligatoriu asupra chiar a obiectului obligaţiei.însă, în ipoteza executării silite indirecte (prin echivalent), creditorul doreşte a-şi realiza o creanţă bănească, astfel încât executarea silită are ca obiect oricare dintre bunurile aparţinând patrimoniului debitorului. Aceste bunuri sunt indisponibilizate, iar ulterior valorificate, în condiţiile legii, această modalitate a executării silite permiţând ca din sumele obţinute să fie îndestulată creanţa pusă în executare de creditorul obligaţiei. Ca atare, în această ipoteză, prin obiect al executării silite înţelegem bunurile urmăribile ale debitorului care pot fi valorificate pentru satisfacerea creanţei băneşti a creditorului.
Cu privire la întinderea executării silite, aceasta nu se poate efectua decât până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, inclusiv achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlul respectiv pus în executare, precum şi a cheltuielilor de executare.
Potrivit art. 629 NCPC, pot face obiectul executării silite veniturile şi bunurile debitorului care sunt „urmăribile", conform legii, dar numai în limita necesară realizării drepturilor creditorilor. De asemenea, potrivit art. 629 alin. (2), bunurile care au un regim special de circulaţie vor putea fi urmărite silit numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. La aceste dispoziţii procedurale se adaugă şi alte dispoziţii incidente din Codul civil. Ca atare, pentru satisfacerea creanţelor, creditorii pot urmăride principiu, întreg patrimoniul debitorilor lor, însă garanţia comună a creditorilor poate cunoaşte şi restricţii, cum ar fi cele la care se referă art. 629 alin. (2) NCPC.
Pentru a ocroti interesele creditorilor, în cazul neglijenţei sau relei-credinţe a debitorului în gestiunea patrimoniului său, legea civilă a pus la dispoziţia acestora acţiunea indirectă (oblică), precum şi acţiunea revocatorie (pauliană). în acelaşi sens, legea procedurală a creat instituţia măsurilor asigurătorii, prin care se indisponibilizează fie bunul litigios determinat asupra căruia va purta executarea silită, fie bunurile urmăribile ale debitorului, care vor fi executate silit în vederea satisfacerii creanţei creditorului.
Sub un alt aspect, de principiu, pot forma obiectul executării silite doar bunurile proprietatea debitorului, nu şi cele deţinute de acesta în numele unui terţ; de la această regulă există însă şi excepţii expres prevăzute de lege, pe care le vom analiza în mod distinct mai jos, la fiecare reglementare în parte.
Pot forma obiect al executării silite şi bunurile imobile proprietatea unui minor sau a unei persoane puse sub interdicţie judecătoreasca, conform art. 815 NCPC, însă vor trebui urmărite mai întâi bunurile mobile ale acestuia; dar, dacă imobilul este coproprie-tatea unui minor sau a unei persoane puse sub interdicţie judecătorească şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, iar obligaţia statuată prin titlul executoriu este comună, art. 815 alin. (2) permite direct urmărirea silită a acestui bun, fără restricţia de la primul alineat.
Subliniem că bunurile supuse executării silite trebuie să aparţină debitorului, întrucât executarea silită nu poate purta, în principiu, decât asupra bunurilor existând în patrimoniul debitorului urmărit şi care aparţin acestuia, iar nu şi bunurile privitor la care el are o simplă detenţie (cu titlu precar), deoarece aceasta ar echivala cu urmărirea bunurilor altuia şi ar atrage anularea executării silite.
în sfârşit, pentru a încheia aceste consideraţii generale, socotim necesar să subliniem încă o dată că, în cazul executării indirecte, regula o constituie sesizabilitatea bunurilor, iar excepţia o constituie tocmai insesizabilitatea lor.