Art. 730 Noul Cod de Procedură Civilă Indicarea bunurilor asupra cărora să se facă executarea Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

Urmărirea silită mobiliară a bunurilor aparţinând debitorului reprezintă una dintre formele executării silite, prin intermediul căreia creditorul, care are o creanţă împotriva debitorului stabilită sau constatată prin intermediul unui titlu executoriu, încearcă să şi-o valorifice prin suma rezultată ca urmare a vânzării bunurilor mobile ale debitorului său.

Având în vedere că prin intermediul executării silite se urmăreşte satisfacerea creanţei creditorului, acesta din urmă poate urmări bunurile mobile ale debitorului său, indiferent dacă acestea se află în posesia sa sau a unui terţ. Condiţia

Citește mai mult

sine qua non pentru aplicarea acestei proceduri este ca bunurile mobile o coror urmărire se solicita sâ fie proprietatea debitorului, indiferent în posesia cărei persoane se găsesc.

Având în vedere natura bunurilor urmărite, nu de puţine ori ne putem găsi în ipoteza sechestrării şi a altor bunuri decât cele ale debitorului, caz în care terţul ale cărui bunuri au fost sechestrate alături de cele ale debitorului sau care deţine bunuri ale unei alte persoane decât debitorul va trebui să apeleze la mijloace legale pentru scoaterea de sub urmărire a bunurilor sale (fie contestaţia la executare, fie revendicarea mobiliară). Prin urmare, elementul determinant pentru instituirea sechestrului nu este posesia bunului, ci proprietatea acestora.

Executorul judecătoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor mobile indicate de către creditor, ceea ce înseamnă că, într-o primă fază, creditorul are un drept de opţiune asupra bunurilor mobile ale debitorului sau pe care le-ar putea supune vânzării silite. Totuşi, în ipoteza în care creditorul nu are posibilitatea de a indica aceste bunuri, executorul va efectua verificări în vederea identificării şi sechestrării lor în scopul executării silite.

în ipoteza în care executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el are posibilitatea de a urmări şi alte bunuri proprietatea debitorului.

Pentru a contabiliza dacă bunurile asupra cărora se aplică sechestrul sunt suficiente pentru realizarea creanţei creditorului şi pentru a se stabili dacă mai este necesară sechestrarea şi a altor bunuri, potrivit prevederilor art. 757 NCPC, cu ocazia aplicării sechestrului, executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate la valoarea lor de circulaţie, raportată la preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă, cu excepţia situaţiei în care aceasta nu este cu putinţă.