Art. 729 Noul Cod de Procedură Civilă Sancţiune Bunurile mobile care nu se pot urmări Urmărirea mobiliară
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Urmărirea mobiliară
SECŢIUNEA 1
Bunurile mobile care nu se pot urmări
Urmărirea mobiliară
SECŢIUNEA 1
Bunurile mobile care nu se pot urmări
Art. 729
Sancţiune
Renunţarea la beneficiul dispoziţiilor prevăzute în articolele din prezenta secţiune, precum şi urmărirea ori cesiunea făcută cu încălcarea acestor dispoziţii sunt nule de drept.
← Art. 728 Noul Cod de Procedură Civilă Limitele urmăririi... | Art. 730 Noul Cod de Procedură Civilă Indicarea bunurilor... → |
---|
eu iau pensia pe card bancar.
va rog sa-mi spuneti daca este legal acest sechestru asupra pensiei,si modul lui de constituire avand in vedere cele consemnate mai sus , cat si faptul ca acesta este singurul meu venit din care platesc toate cheltuielile aferente gospodariei, cat si faptul ca procesul nu a inceput, deci
Citește mai mult
eventula mea vina nu a fost stabilita.va multumesc anticipat
cu toata stima
Cu toate acestea, dacă renunţarea sau cesiunea este efectuată ca act juridic civil, iar nu în cadrul procedurii de executare (şi chiar dacă ar urma să producă efecte şi în privinţa executării), apreciem că asemenea acte sunt lovite de nulitate absoluta [potrivit art. 1247 alin. (1) Noul Cod Civil] pentru
Citește mai mult
nerespectarea normelor imperative de ordine publică, respectiv a dispoziţiilor art. 729 NCPC, pentru că ceea ce ocroteşte o astfel de normă este fără îndoială un interes general, iar nu unul particular, cum ar părea la prima vedere.Cât despre formularea „nule de drept", aceasta nu trebuie interpretată în sensul că, ope legis, încălcarea acestei norme atrage nulitatea absolută şi atât. Subliniem că nici noile prevederi ale Codul civil nu au reţinut o prevedere referitoare la existenţa vreunor nulităţi de drept, tocmai pentru faptul că, în sistemul nostru de drept, nici nulitatea absolută nu operează de drept, fiind necesară intervenţia instanţei judecătoreşti care să verifice existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate, iar, în caz afirmativ, să pronunţe nulitatea actului. Aşa cum s-a subliniat încă din doctrina clasică, „în toate cazurile de nulitate, judecătorul constată cauza ineficacităţii actului şi, odată cauza constatată, el proclamă nulitatea actului".