Art. 790 Noul Cod de Procedură Civilă Căi de atac Poprirea Urmărirea mobiliară

Pentru a elimina orice controversă legată de calea de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârii de validare a popririi, astfel cum acestea s-au conturat în literatura de specialitate, legiuitorul a reglementat expres calea de atac a apelului, stabilind şi un termen special de doar 5 zile, care va curge de la comunicare.

în reglementarea precedentă, neexistând un astfel de text, unii autori au apreciat că hotărârea de validare este susceptibilă de apel, întrucât textul nu menţionează cărei căi de atac îi este supusă această hotărâre, astfel încât se impune completarea cu legea generală,

Citește mai mult

de drept comun, or, în dreptul comun, hotărârile date în primă instanţă erau supuse apelului. într-o altă opinie, s-a apreciat că ar fi aplicabile prevederile art. 2821 CPC 1865, calea de atac fiind, după caz, apelul sau recursul, iar într-o altă opinie s-a considerat că împotriva hotărârii de validare sau desfiinţare a popririi se poate formula contestaţie la executare, atâta timp cât împotriva înfiinţării popririi cel interesat poate face contestaţie la poprire, potrivit art. 399 coroborat cu art. 401 alin. (1) CPC 1865, iar validarea popririi constituie o fază procedurală excepţională.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul, reglementând în mod expres calea apelului, este firească, deoarece hotărârea de validare a popririi urmează regulile de drept comun în privinţa căii de atac, fiind dată într-o cerere prin care creditorul încearcă, direct prin efectul legii, obţinerea unui titlu executoriu împotriva terţului poprit, care a refuzat să se conformeze obligaţiilor din adresa de înfiinţare a popririi. într-o astfel de procedură, are loc o veritabilă judecată pe baza probelor care se administrează de toate părţile implicate în proces, probe pe baza cărora instanţa va aprecia asupra existenţei, după caz, chiar a valabilităţii raportului juridic obligaţional dintre terţul poprit şi debitorul poprit, asupra datoriei, precum şi asupra întinderii ei. în aceste condiţii, calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti de validare a popririi nu putea fi decât aceea de drept comun, respectiv calea apelului.

în ceea ce priveşte soluţiile pe care instanţa de validare a popririi le-ar putea pronunţa, apreciem că acestea sunt următoarele:

a) admite cererea creditorului urmăritor şi valideazâ poprirea înfiinţata, obligând terţul poprit să îi plătească celui dintâi, în limita creanţei, suma datorată debitorului urmărit, ori de câte ori din probele administrate rezultă existenţa unei creanţe certe pe care terţul poprit o are în raport cu debitorul urmărit, care nu a fost stinsă total sau parţial prin nicio modalitate anterior înfiinţării popririi şi nu se pun probleme de nevalabilitate a titlului executoriu; după caz, prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate obliga terţul poprit de rea-credinţă şi la plata unei amenzi judiciare, în condiţiile legii;

b) respinge cererea creditorului urmăritor şi hotărăşte desfiinţarea popririi, ori de câte ori din probele administrate rezultă că nu există o creanţă pe care terţul poprit o are în raport cu debitorul urmărit sau nu poate fi dovedită cu certitudine ori se reţine, chiar pe cale incidentală, nevalabilitatea titlului executoriu sau incidenţa vreunei modalităţi de stingere a creanţei survenite anterior înfiinţării popririi.