Art. 794 Noul Cod de Procedură Civilă Obiectul urmăririi Urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor Urmărirea mobiliară

1. Obiectul urmăririi. Urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini constituie o altă forma a executării silite indirecte, constând în indisponibilizarea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini aparţinând debitorului, în scopul valorificării acestora prin vânzare, pentru realizarea creanţei creditorului. Textul art. 794 reia întocmai textul art. 463 CPC 1865.

Poate exercita urmărirea creditorul care are un titlu executoriu. Teza finală a art. 794 permite însă şi instituirea sechestrului potrivit art. 951 şi urm. NCPC.

Debitorul urmărit poate fi numai

Citește mai mult

proprietarul fructelor neculese sau al recoltelor prinse de rădăcini, deci, de principiu, acesta poate fi proprietarul, uzufructuarul sau arendaşul/subarendaşul fondului, în timp ce dreptul de a folosi această formă de executare silită aparţine creditorului care se întemeiază pe un titlu executoriu privitor la o creanţă bănească.

Uzufructuarul şi arendaşul ori subarendaşul au chiar dreptul de a face opoziţie (contestaţie) în cazul unei urmăriri silite iniţiate de proprietarul terenului cultivat, cu precizarea că, în cazul uzufructuarului, drepturile acestuia sunt subordonate condiţiei ca el să fie în viaţă la data culesului (recoltării), altfel, urmărirea asupra fructelor de către creditorii săi va înceta, ca urmare a încetării dreptului de uzufruct.

în doctrină s-a arătat că natura juridică a acestei forme de executare silită este aceea a urmăririi mobiliare, corespunzătoare atât în privinţa debitorului proprietar sau uzufructuar, cât şi în privinţa debitorului arendaş. Când este vorba despre proprietar sau uzufructuar, nu prezintă relevanţă faptul că dreptul de proprietate sau uzufructul unui imobil au caracter de drepturi imobiliare, întrucât fructele şi recoltele neculese sunt urmărite numai în considerarea unei date apropiate, când vor putea fi culese, moment în care vor deveni bunuri mobile.

După cum sunt ori nu producătoare de alte bunuri, fără a li se consuma sau diminua substanţa, bunurile se împart în frugifere şi nefrugifere. Bunurile frugifere sunt acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau naştere altor bunuri, numite fructe, în timp ce bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au însuşirea de a da naştere altor produse, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor.

Pornind de la prevederile înscrise în art. 548 Noul Cod Civil, vom distinge trei categorii de fructe:

- fructe naturale, care sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor [art. 548 alin. (2) Noul Cod Civil];

- fructe industriale, care reprezintă produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548 alin. (3) Noul Cod Civil];

- fructe civile, prin care desemnăm veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele [art. 548 alin. (4) Noul Cod Civil].

Distincţia între cele trei categorii de fructe prezintă interes în ceea ce priveşte modul lor de dobândire, în sensul că fructele naturale şi cele industriale se dobândesc prin culegere (percepere), la data separării de bunul care le-a produs [art. 550 alin. (2) Noul Cod Civil], iar fructele civile se dobândesc zi cu zi (prin simpla curgere a timpului) [art. 550 alin. (3) Noul Cod Civil]. Astfel, în literatura de specialitate s-a arătat că, „în materia dreptului de uzufruct, fructele naturale şi industriale percepute după constituirea uzufructului aparţin uzufruc-tuarului, iar cele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a putea pretinde unul altuia despăgubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor, în timp ce fructele civile se cuvin uzufructuarului proporţional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobândindu-se zi cu zi, deci chiriile, arenzile etc. scadente la data începerii dreptului de uzufruct se cuvin proprietarului, chiar dacă acestea vor fi încasate după această dată, iar cele ce devin scadente în cursul dreptului de uzufruct se cuvin uzufructuarului, chiar dacă vor fi percepute după încetarea dreptului de uzufruct". Aceste distincţii prezintă relevanţă şi din punctul de vedere al executării silite, pentru a şti dacă debitorul urmărit este proprietarul fructelor urmărite silit sau o terţă persoană faţă de raportul juridic execuţional.

Pe de altă pate, fructele nu trebuie confundate cu productele (care sunt produsele obţinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substanţei acestuia, precum copacii unei păduri, piatra dintr-o carieră şi altele asemenea, potrivit art. 549 Noul Cod Civil).

Distincţia dintre fructe şi producte prezintă importanţă practică sub mai multe aspecte, de exemplu: uzufructuarul are dreptul numai la fructe, nu şi la producte, care se cuvin nudului proprietar; posesorul de bună-credinţă dobândeşte numai fructele (art. 948 Noul Cod Civil), nu însă şi productele, astfel încât obiect al urmăririi silite nu ar putea fi decât fructele în cazul în care debitorul este uzufructuarul sau posesorul de bună-credinţă, în timp ce nudul proprietar va putea fi urmărit doar asupra unor categorii de producte. în legătură cu acest aspect, în doctrină s-a arătat că, într-adevăr, nu intră în categoria bunurilor urmăribile în această procedură nici produsele din mine, nici cele din cariere de piatră, însă, prin extrapolare, au fost incluse în sfera bunurilor urmăribile: cerealele, arbuştii în creştere din pepiniere (terenuri cultivate cu materialul săditor pomicol) ori peştele din heleşteie şi pepinierele piscicole destinate producerii puietului de peşte. De altfel, cerinţa cuprinsă în expresia „prinse de rădăcini" la care se referă art. 794 NCPC trebuie interpretată nu în sensul său literal, ci tehnico-juridic.

2. Condiţiile urmăririi. Doctrina a stabilit şi condiţiile necesare privind obiectul urmăririi fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, condiţii care rămân perfect valabile şi în reglementarea actuală:

a) fructele urmărite să fi apărut/răsărit şi să se fi dezvoltat, pentru a putea vorbi despre existenţa unui obiect al urmăririi silite;

b) fructele să nu fi fost încă culese (tăiate sau desprinse de rădăcini), deoarece, într-un asemenea caz, ele ar putea forma numai obiectul urmăririi silite mobiliare;

c) debitorul urmărit să fie încă proprietarul (sau uzufructuarul în viaţă) al acestor fructe, pentru a nu se afla într-o urmărire îndreptată greşit împotriva unei persoane ce nu datorează, deci fără calitate de debitor în procedura execuţională;

d) fructele să nu fi format obiectul unui indisponibilizări în cadrul unei urmăriri imobiliare, pornită de creditorul ipotecar;

e) fructele prinse de rădăcini să nu fie destinate a deveni, în momentul recoltării, „imobile prin destinaţie".