Art. 791 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele validării popririi Poprirea Urmărirea mobiliară

Art. 791

Efectele validării popririi

(1) Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanţă şi constituie titlu executoriu împotriva terţului poprit, până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.

(2) După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 786, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.

(3) Creditorul popritor, în măsura în care creanţa sa nu va putea fi acoperită prin executarea hotărârii de validare, se va putea întoarce cu alte urmăriri silite împotriva debitorului poprit.

(4) În cazul în care creanţa debitorului poprit este garantată cu ipotecă, după ce hotărârea de validare a devenit definitivă, se va intabula în cartea funciară strămutarea dreptului de ipotecă în favoarea tuturor creditorilor care au obţinut validarea.

Comentarii despre Art. 791 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele validării popririi Poprirea Urmărirea mobiliară

Mary Hailean 21.07.2014

Ulterior verificării condiţiilor pentru obligarea directă a terţului poprit faţă de creditor, instanţa poate pronunţa o hotărâre de validare a popririi. Rezultă că în cadrul acestei proceduri, care are ca finalitate - în cazul în care cerinţele legii sunt îndeplinite - obligarea terţului poprit la plata direct către creditor a sumei datorate de debitor conform titlului executoriu, instanţa de validare este ţinută să verifice dacă acest nou raport juridic se poate naşte, inclusiv sub aspectul calităţii actuale de debitor faţă de debitorul iniţial a celui indicat ca fiind terţ poprit. Prin

Citește mai mult

hotărârea de validare a popririi, instanţa îl obligă în mod direct pe terţul poprit să îi plătească creditorului popritor suma, în limita creanţei urmărite sau, după caz, în limita sumei pe care terţul i-o datora debitorului poprit. De asemenea, instanţa poate să respingă cererea de validare şi să desfiinţeze poprirea.

Validarea constă în verificarea şi confirmarea popririi printr-o hotărâre judecătorească - hotărâre de volidore - care constituie titlu executoriu pentru creditorul popritor faţă de terţul poprit, acesta din urmă devenind astfel debitorul direct al creditorului popritor. Hotărârea de validare are un caracter constitutiv de drepturi, având ca efect o transmisiune judiciară de creanţă de la debitorul poprit la creditorul popritor. Caracterul constitutiv al hotărârii rezultă din ordinul dat de instanţa de validare terţului să plătească direct creditorului creanţa, care va cuprinde atât suma efectiv datorată, cât şi dobânzile aferente şi cheltuielile de urmărire.

Cu privire la posibilitatea urmăririi prin aceeaşi hotărâre a cheltuielilor de executare, s-a decis că instanţa le poate reţine în suma poprită, chiar dacă de la început creditorul nu a indicat cuantumul lor, ca urmare a imposibilităţii de prevedere. în acest sens, împărtăşim opinia exprimată în literatura de specialitate, potrivit căreia prin hotărârea de validare pot fi executate exclusiv cheltuielile de executare pe care le datorează debitorul poprit, fiindcă doar faţă de acesta actul este unul de executare silită până la pronunţarea hotărârii de validare, iar nu şi cheltuielile de judecată la care poate fi obligat terţul ca urmare a culpei sale în neexecutarea obligaţiilor instituite prin adresa de înfiinţare a popririi. în plus, în caz de admitere a cererii de validare făcute de creditorul popritor, debitorul şi terţul poprit (ca părţi căzute în pretenţii) pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată făcute de cel dintâi în procesul de validare, însă sumele datorate cu acest titlu nu vor fi incluse în suma poprită, deoarece, dacă nu sunt achitate benevol, hotărârea de validare poate fi pusă în executare după încuviinţarea executării sale silite, fiind vorba despre un nou titlu executoriu.

Pentru a se analiza efectele hotărârii de validare a popririi, în literatura de specialitate s-au urmărit, prin comparaţie, efectele produse de instituţii juridice similare, con-siderându-se că prin validarea popririi are loc o cesiune forţotâ de creanţa în favoarea creditorului popritor, astfel că, în limita creanţei urmărite, terţul poprit devine un debitor principal, însă trebuie observat faptul că prin acest mecanism nu se asigură beneficiarului popririi garanţia posibilităţii de urmărire a creanţei conservate prin poprire, până în momentul în care măsura validării devine definitivă. în acest sens, suntem în acord cu doctrina franceză, care a subliniat că transferul creanţei este suspendat pe parcursul judecării căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de validare, perioadă în care ceilalţi creditori mai pot înfiinţa popriri asupra sumei urmărite, considerată ca făcând parte din patrimoniul debitorului până la desfiinţarea validării, însă, ulterior validării popririi, rămâne un unic raport, cel constituit ca efect al acestei hotărâri, dintre terţul poprit şi noul creditor.

Faţa de debitorul poprit, hotărârea de validare este cel din urmă act de executare, care are ca efect ieşirea forţată a sumei urmărite din patrimoniul acestuia şi transferul său, în limita creanţei, cu toate garanţiile ce o însoţesc, în patrimoniul creditorului popritor, terţul poprit devenind debitor al creditorului popritor. Acest efect liberator de plată al hotărârii de validare faţă de debitor împiedică creditorii subsecvenţi validării popririi să mai urmărească creanţa, fiindcă aceasta nu se mai află în patrimoniul datornicului lor.

Faţa de terţ, cesiunea de creanţă nu poate fi opozabilă până la notificare sau acceptare prin act autentic, însă hotărârea de validare a popririi serveşte şi de act autentic faţă de ceilalţi creditori, pentru a face cesiunea de creanţă opozabilă, fiind astfel ţinuţi să o respecte.

Cu privire la efectele hotărârii prin care s-a validat poprirea, terţul poprit va fi obligat să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată, născându-se astfel cel de-al treilea raport juridic prin care terţul poprit devine debitorul direct al creditorului popritor. Acest transfer judiciar este de fapt o cesiune, o transmisiune de drepturi de creanţă la care conduce hotărârea de validare, ca urmare a voinţei legii şi a pronunţării judecătorului, adeziunea părţilor fiind implicită. De aceea, hotărârea de validare este calificată drept un contract judiciar. Ulterior validării popririi, terţul poprit va proceda, după caz, fie la consemnare, fie la plata prevăzută în art. 786 NCPC. în caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare a popririi, care constituie titlu executoriu.

Totodată, trebuie observat că, deşi prin validarea popririi se realizează un transfer judiciar al creanţei, opinăm că cedentul nu ar putea fi obligat sâ răspundă decât de existenţa şi valabilitatea creanţei, iar nu şi de solvabilitatea debitorului cedat, dacă nu şi-a asumat în mod expres o astfel de obligaţie de garanţie.

Răspunde