Art. 817 Noul Cod de Procedură Civilă Urmărirea imobilelor proprietate comună Bunurile imobile care pot fi urmărite Urmărirea imobiliară
| Comentarii |
|
Urmărirea imobiliară
SECŢIUNEA 1
Bunurile imobile care pot fi urmărite
Art. 817
Urmărirea imobilelor proprietate comună
(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acţiunea în împărţeală poate fi notată în cartea funciară.
(2) Până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluţionarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripţia dreptului la acţiune contra debitorului coproprietar sau devălmaş.
(3) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă, prin arătarea unei fracţiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condiţiile prevăzute la art. 822.
| ← Art. 816 Noul Cod de Procedură Civilă Urmărirea imobilelor... | Art. 818 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea de urmărire... → |
|---|
Bunurile aflate în coproprietate, în cazul în care doar unul dintre coproprietari este debitor personal al creditorului urmăritor, nu pot
Citește mai mult
forma obiectul urmăririi silite mai înainte de efectuarea partajului, deoarece executarea însăşi nu poate avea ca obiect decât bunurile care aparţin în mod exclusiv debitorului; după împărţeală, în măsura în care au căzut în lotul debitorului, pot fi supuse urmăririi silite. Cu toate acestea, cu titlu de excepţie de la regula mai sus enunţată, legea permite şi urmărirea cotei-părţi determinate a debitorului, fără a mai solicita partajul.Se impune şi o observaţie: acest text nu este aplicabil în cazul în care obiectul urmăririi l-ar forma bunurile aflate în coproprietate devălmaşă, precum bunurile comune ale soţilor, când numai instanţa de partaj poate stabili cota-parte de contribuţie a fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune. Dispoziţiile legii procesuale necesită a fi coroborate cu cele ale dreptului material, art. 353 Noul Cod Civil permiţând ca, numai după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal să poată cere partajul bunurilor comune, însă doar în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale, bunurile astfel partajate urmând regimul juridic al bunurilor proprii.
Prin urmare, împărţirea bunurilor comune poate fi dispusa fie anterior declanşârii urmăririi silite pe calea dreptului comun, fie ulterior, în acest din urmă caz calea procedurală fiind fie aceea a contestaţiei la executare, prin intermediul căreia se va solicita partajarea bunului proprietate comună a debitorului şi a unei terţe persoane, fie tot calea dreptului comun.
Atunci când se face pe cale de contestaţie la executare, putem avea, de principiu, trei ipoteze:
a) situaţia în care debitorul urmărit sau terţa persoană (coproprietar cu debitorul urmărit) formulează contestaţie la executare, invocând impedimentul legal care rezidă în starea de coproprietate, la care creditorul urmăritor răspunde cu o cerere reconvenţională prin care cere instanţei să dispună partajarea bunului/bunurilor coproprietate;
b) situaţia în care terţa persoană (coproprietar cu debitorul urmărit) formulează contestaţie la executare în contradictoriu cu creditorul urmăritor, invocând impedimentul legal care rezidă în starea de coproprietate, iar printr-un alt capăt principal de cerere solicită instanţei partajul bunului/bunurilor coproprietate, în contradictoriu cu debitorul urmărit;
c) situaţia în care terţa persoană (coproprietar cu debitorul urmărit) formulează contestaţie la executare în contradictoriu cu creditorul urmăritor, invocând impedimentul legal care rezidă în starea de coproprietate, ulterior solicitând suspendarea cauzei (contestaţiei) în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, dovedind că pe rolul instanţei de drept comun se desfăşoară partajul bunului/bunurilor coproprietate în contradictoriu cu debitorul urmărit. Subliniem că, într-o astfel de ipoteză, nu trebuie confundat cazul de suspendare a judecaţii de la art. 413 alin. (1) pct. 1 cu cazul de suspendare a urmăririi silite prevăzut de art. 817 alin. (2) teza I NCPC, care prevede expres că, până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată.
însă, deşi legiuitorul instituie un caz de suspendare de drept a executării, apreciem că, pentru a se suspenda urmărirea imobilului până la soluţionarea definitivă a cererii de partaj, nu este suficient ca o terţă persoană să invoce un drept indiviz asupra imobilelor urmărite, ci trebuie să se şi stabilească dacă persoana care cere suspendarea are un titlu din care rezultă calitatea sa de coproprietar al bunului urmărit silit. Precizăm, totuşi, că verificarea este una formală, axată pe aparenţa de drept care rezultă din titlul exhibat, rămânând instanţei învestite cu soluţionarea partajului să aprofundeze existenţa şi întinderea dreptului de coproprietate înscris în titlu. De asemenea, apreciem că ipoteza referitoare la suspendarea de drept a urmăririi nu este incidenţă în cazul în care contestato-rul are doar un drept de uzufruct asupra unei părţi din imobilul urmărit.
Textul art. 817 alin. (2) teza a ll-a NCPC prezintă, de asemenea, importanţă şi din perspectiva faptului că reglementează, ca normă specială, un caz de suspendare legală a cursului prescripţiei dreptului la acţiune împotriva debitorului coproprietar/codevăl-maş, care operează de drept în cazul în care nu s-a făcut încă cerere de partaj sau, deşi aceasta ar fi pe rol, nu există încă o hotărâre definitivă asupra ei, textul fiind în corelaţie şi cu dispoziţiile art. 707 alin. (1) pct. 1 NCPC. Cu alte cuvinte, cursul prescripţiei va reîncepe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj între debitorul urmărit şi coproprietarul terţ faţă de executarea silită.
Având în vedere că orice litigiu poate fi notat în cartea funciară, şi litigiul referitor la partaj poate fi notat, însă notarea nu se va face din oficiu, ci doar la cererea creditorului, aşa cum arată expres teza finală a art. 817 alin. (1) NCPC. Nu prezintă relevanţă dacă cererea de notare în cartea funciară este făcută de creditor în mod personal sau prin reprezentantul său avocat, executor judecătoresc sau o altă persoană cu procură specială.
în situaţia în care indiviziunea vizează un singur imobil, coto-porte aparţinând debitorului poate fi urmâritâ în mod direct, deoarece dispoziţiile art. 817 alin. (3) NCPC prevăd posibilitatea pentru creditorii personali de a o urmări fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă, prin arătarea unei fracţiuni, în cartea funciară.
Totodată, potrivit tezei secunde a art. 817 alin. (3), coproprietarii imobilului care este urmărit pentru o parte indiviză au dreptul de a cere scoaterea la vânzare a întregului imobil aflat în indiviziune, în termen de 5 zile, care curge de la comunicarea încheierii de încuviinţare a urmăririi pronunţate în condiţiile art. 822 NCPC sau, în lipsa acesteia, de la data comunicării încheierii de notare în cartea funciară.
Mai precizăm că normele art. 817 alin. (1) teza I şi alin. (2) au caracter imperativ, de ordine publică, astfel încât nerespectarea lor afectează valabilitatea întregii executări silite, îndreptăţind debitorul şi/sau partea interesată să ceară anularea tuturor formelor de executare, pe calea contestaţiei la executare.