Art. 859 Noul Cod de Procedură Civilă Stingerea acţiunilor contra adjudecatarului Dispoziţii speciale Urmărirea imobiliară

Art. 859

Stingerea acţiunilor contra adjudecatarului

(1) Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsă.

(2) În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în condiţiile art. 828 alin. (2), cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie judecătorească.

Comentarii despre Art. 859 Noul Cod de Procedură Civilă Stingerea acţiunilor contra adjudecatarului Dispoziţii speciale Urmărirea imobiliară

Mary Hailean 21.07.2014

1. Termenul special de prescripţie. Potrivit art. 859 (care reia, cu unele modificări, dispoziţiile fostului art. 520 CPC 1865), cererile de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat se sting. în ipoteza în care imobilul adjudecat nu avea deschisă carte funciară la data declanşării urmăririi silite imobiliare şi acesta este înscris pentru prima oară de către executorul judecătoresc, potrivit art. 828 alin. (2) NCPC, va curge un termen de prescripţie special, de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, cu specificaţia că această prescripţie va

Citește mai mult

curge şi împotriva minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie.

Scopul legiuitorului a fost acela de a crea eventualilor terţi prejudiciaţi posibilitatea de a-şi revendica imobilul în cazul în care executarea silită s-a desfăşurat cu nerespectarea drepturile lor.

Dacă cererea de evicţiune a fost formulată anterior împărţelii preţului de adjudecare, potrivit dispoziţiilor art. 860 NCPC, la cererea adjudecatarului, instanţa de executare poate suspenda împărţeala preţului, cu sau fără dare de cauţiune, până la obţinerea unei hotărâri definitive pronunţate în cererea de evicţiune, iar dacă cererea de evicţiune este formulată ulterior distribuirii preţului adjudecării, cel lezat va avea deschisă calea unei acţiuni de drept comun. Dacă adjudecatarul a fost evins în tot sau în parte, acesta poate formula o acţiune în despăgubiri împotriva debitorului urmărit, iar dacă nu se poate îndestula de la acesta, îi poate acţiona şi pe creditorii care au încasat preţul din adjudecare, în limita sumelor încasate de aceştia.

Actul de adjudecare conferă adjudecatarului o situaţie specială cu privire la eventualele acţiuni cu efect de evicţiune. Dispoziţiile art. 859 NCPC au caracter special, fiind aplicabile exclusiv adjudecatarului, derogând de la orice alte norme, chiar în materie de nulitate, termenul de prescripţie de 3 ani fiind un termen special, care se aplică oricăror acţiuni care presupun evicţiunea, indiferent că ar fi acţiuni în revendicare, în nulitate sau de orice altă natură şi indiferent de cauza de nulitate invocată, fie aceasta relativă sau absolută.

De altfel, considerăm că acest termen special de prescripţie a oricărei acţiuni îndreptate împotriva adjudecatarului a fost instituit tocmai pentru protecţia specială a acestuia, având în vedere natura executării silite şi pentru securitatea raporturilor juridice decurgând din instituţia adjudecării. Adjudecatarul, dobânditor cu titlu oneros, luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando), de aceea beneficiază de un termen mai scurt.

Astfel, prescripţia, ca sancţiune civilă, operează contra celui care se pretinde veritas dominus şi nu acţionează în termenul special de 3 ani pus la dispoziţie de legiuitor, prin norma specială, derogatorie a art. 859 NCPC. Norma derogă de la regula imprescriptibilităţii acţiunii în nulitate absolută şi a acţiunii în revendicare imobiliară de drept comun, material.

Stabilirea unui asemenea termen este firească prin raportare la faptul că transmiterea imobilului s-a făcut prin executarea silită a imobilului, iar stabilitatea raporturilor astfel create trebuie să fie rapid asigurate. în acelaşi timp, legiuitorul a acordat şi eventualilor terţi posibilitatea de a-şi revendica imobilul în ipoteza în care urmărirea silită imobiliară s-a realizat prin încălcarea drepturilor lor.

în opinia noastră, nimic nu justifică pasivitatea celui care putea beneficia de termenul instituit în favoarea sa, dar nu a făcut-o. De aceea, această prescripţie curge şi împotriva minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie, termenul special fiind mai scurt decât cel de drept comun. Stabilirea unui termen relativ scurt permite lămurirea rapidă a situaţiei juridice a imobilului, conferindu-se mai multă siguranţă atât cumpărătorului/adjudecatarului la licitaţie publică, cât şi persoanelor care vor să dobândească ulterior bunul de la cumpărător.

în acest sens a decis în repetate rânduri şi Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 56/2004, Decizia nr. 65/2004 sau Decizia nr. 141/2004 etc., în care s-a statuat că „reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept-subiectivsau procesual-, inclusiv prin instituirea unortermene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite".

Tot astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 288/2004, a statuat că dispoziţiile speciale din materia adjudecării silite imobiliare fac parte dintr-o procedura legala speciala, derogatorie, prin care este ocrotit adjudecatarul, neputând constitui o atingere adusă dreptului de proprietate al altei persoane.

Ca atare, termenul de 3 ani instituit de art. 859 NCPC este unul special, stabilit în protecţia adjudecatarului, în cadrul unei proceduri speciale - executarea silită - aceasta fiind limita în care, în mod rezonabil, se permite oricărei persoane care se consideră prejudiciată într-un drept al său să acţioneze în instanţă.

Dacă nu s-a exercitat nicio acţiune în acest termen special de prescripţie, care curge imperativ chiar împotriva minorilor sau interzişilor, orice drept la acţiune se stinge. Dispoziţiile art. 859 sunt imperative, de ordine publică.

în literatura de specialitate s-a arătat că acest termen de prescripţie extinctivă de 3 ani „este unul special, în cazul revendicării imobilului adjudecat în cadrul procedurii urmăririi silite imobiliare sau al pretinderii unui dezmembrământ al dreptului de proprietate având ca obiect acest imobil".

De asemenea, art. 859 vizează şi situaţia în care cel care a dobândit imobilul în cadrul procedurii de urmărire silită imobiliară se vede chemat în judecată de o terţă persoană care pretinde un drept real principal asupra acestui imobil, formulând deci o acţiune confesorie, ori chiar un drept de folosinţă ca drept personal (de creanţă) având ca obiect imobilul respectiv (spre exemplu, un drept de folosinţă izvorât dintr-un contract de loca-ţiune care, potrivit legii, nu a încetat prin înstrăinarea silită a imobilului către adjudecatar), formulând deci o acţiune personală etc.

Tot astfel, în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, s-a arătat că acesta este data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară, însă cu particularitatea că, potrivit noii reglementări, acest termen nu interesează decât în cazul în care imobilul adjudecat nu avea deschisă cartea funciară la data declanşării urmăririi silite imobiliare şi este înscris pentru prima oară de către executorul judecătoresc, potrivit art. 828 alin. (2) NCPC.

2. Buna-credinţă în materia adjudecării. în primul rând, trebuie observat că nu ne situăm pe tărâmul actului juridic civil, ci al unei proceduri execuţionale indirecte - urmărirea silită imobiliară -, procedură legală, specială, de drept procesual, iar nu de drept substanţial. Ca atare, în materie de adjudecare, nici instituţia bunei-credinţe nu trebuie interpretată în înţelesul său din dreptul material, ci în cel specific, de drept procesual civil, mai exact de drept execuţional.

Actul de adjudecare este „un act de autoritate publică, emanând de la executorul judecătoresc, ca organ de executare, învestit de lege în îndeplinirea unui serviciu de interes public", ceea ce îl califică drept unul „judiciar, procedural, complex, producând efecte specifice şi multiple, pe planul dreptului material şi al dreptului procesual", iar nu un doar act juridic civil pur şi simplu - manifestarea de voinţă a două părţi contractante, făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, fără mijlocirea oltui organ.

De aceea, buna-credinţă la obţinerea actului de adjudecare nu se referă la convingerea intimă a părţilor contractante, cum se întâmplă în cazul actului juridic civil, ci se referă la legalitatea formelor de executare, căci adjudecatarul dă dovadă de bună-credinţă prin aceea că a participat la o licitaţie organizată pe coordonatele unei depline legalităţi, cu respectarea riguroasă a tuturor exigenţelor impuse în materia executării silite.

Dacă la data adjudecării termenul de 3 ani nu era împlinit, orice revendicare mai poate fi făcută până la expirarea termenului menţionat.

Răspunde