Art. 937 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri prealabile Divorţul din culpa soţilor

Art. 937

Măsuri prealabile

(1) După primirea cererii, preşedintele instanţei va dispune să se comunice celui a cărui punere sub interdicţie judecătorească a fost cerută copii de pe cerere şi de pe înscrisurile anexate. Aceeaşi comunicare se va face şi procurorului, atunci când cererea nu a fost introdusă de acesta.

(2) Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută se găseşte internat într-o unitate sanitară, va lua şi avizul acesteia.

(3) Dacă este cazul, preşedintele dispune şi numirea unui curator în condiţiile prevăzute de Codul civil. Numirea curatorului este obligatorie în vederea reprezentării în instanţă a celui a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută, în cazul în care starea sănătăţii lui împiedică prezentarea sa personală.

Comentarii despre Art. 937 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri prealabile Divorţul din culpa soţilor

Mary Hailean 22.07.2014

înainte de a se derula procedura contencioasă propriu-zisă, trebuie dispuse o serie de măsuri prealabile cu scopul de a cerceta veridicitatea susţinerilor din cererea de punere sub interdicţie, având în vedere gravitatea măsurii care se solicită, respectiv ridicarea capacităţii de exerciţiu a persoanei. Practic, în această primă fază, ne aflăm într-o procedura necontencioasâ judiciara, sub supravegherea instanţei de judecată şi a procurorului, urmată în mod obligatoriu defaza contencioasă, indiferent de rezultatul pozitiv sau negativ al verificărilor asupra stării de alienaţie sau debilitate

Citește mai mult

mintală a persoanei supuse verificării medicale, deoarece legiuitorul nu distinge, or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, instanţa judecătorească este singura în măsură să decidă dacă va ridica sau nu capacitatea civilă de exerciţiu a persoanei şi numai în urma unei proceduri contencioase, în care se respectă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.

în doctrină s-a arătat, de asemenea, că procedura punerii sub interdicţie parcurge două faze: una necontradictorie (cererea este comunicată persoanei vizate şi procurorului, se fac cercetările necesare, se ia avizul unei comisii de medici specialişti, se dispune numirea unui curator special sau, atunci când este cazul, internarea provizorie a persoanei într-o unitate sanitară specializată) şi una contradictorie, desfăşurată după regulile de drept comun în materie civilă, cu unele particularităţi: ascultarea obligatorie a celui a cărui punere sub interdicţie se solicită, participarea obligatorie a procurorului.

în cadrul primei faze, cea dintâi măsură prealabilă luată este comunicarea către persoana vizată de procedură şi către procuror (mai exact către parchetul de pe lângă judecătoria competentă teritorial să soluţioneze cererea) a cererii de punere sub interdicţie şi a înscrisurilor care o însoţesc. Numai în ipoteza în care solicitarea punerii sub interdicţie provine chiar de la procuror, nu se va mai face comunicarea şi către acesta.

Procurorul are un rol important în această procedură, deoarece va face verificările necesare în privinţa persoanei a cărei punere sub interdicţie se cere, în mod nemijlocit sau prin organele de poliţie. între activităţile obligatorii pe care acesta trebuie să le întreprindă, legea stipulează expres luarea avizului unei comisii de medici specialişti; în plus, când persoana a cărei punere sub interdicţie se cere este internată într-o unitate sanitară la data sesizării instanţei sau la data efectuării cercetărilor de către procuror, legea prevede necesitatea avizului medical (suplimentar) din partea acelei unităţi.


Conţinutul ocrotirii interzisului priveşte latura personală şi latura patrimonială. Aceasta din urmă priveşte, pe de o parte, reprezentarea interzisului în actele juridice civile şi, pe de altă parte, administrarea bunurilor acestuia (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 7765/2006, www.scj.ro).


în ceea ce priveşte necesitatea numirii unui curator pe durata procedurii, dispoziţiile art. 937 alin. (3) stabilesc atât regula, cât şi excepţia. Regula este aceea că numirea curatorului special este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei de tutelă, în timp ce excepţia priveşte strict ipoteza în care starea sănătăţii persoanei a cărei punere sub interdicţie se cere nu face posibilă prezentarea sa personală, astfel că numirea curatorului special devine în mod imperativ obligatorie, în vederea reprezentării acesteia în cadrul procedurii. Curatorului special i se aplică dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile stabilite de lege în sarcina tutorelui (art. 186 Noul Cod Civil), iar numirea sa se face în condiţiile art. 167 Noul Cod Civil, tot de către instanţa de tutelă (aceeaşi instanţă care soluţionează şi cererea de punere sub interdicţie).

Competenţa de soluţionare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special revine instanţei pe rolul căreia se află cauza.

Răspunde