Art. 942 Noul Cod de Procedură Civilă Ridicarea interdicţiei Divorţul din culpa soţilor

Noul Cod de Procedură Civilă - Legea nr. 134/2010
CAPITOLUL III
Divorţul din culpa soţilor

Art. 942

Ridicarea interdicţiei

(1) Ridicarea interdicţiei judecătoreşti se face cu procedura prevăzută în prezentul titlu, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Despre ridicarea interdicţiei judecătoreşti se face menţiune pe hotărârea prin care s-a pronunţat interdicţia judecătorească.

← Art. 941 Noul Cod de Procedură Civilă Numirea tutorelui...  Art. 943 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 942 Noul Cod de Procedură Civilă Ridicarea interdicţiei Divorţul din culpa soţilor




Mary Hailean 22.07.2014
Textul art. 942 stabileşte o simetrie a formelor, în cazul în care se impune ridicarea interdicţiei instituite în privinţa unei persoane. Astfel, ridicarea interdicţiei se face tot de către instanţa judecătorească, după regulile de la punerea sub interdicţie, atunci când au încetat cauzele care au determinat-o. Competenţa revine tot judecătoriei (instanţa de tutelă) în a cărei rază teritorială domiciliază sau are reşedinţa persoana cu privire la care se solicită ridicarea interdicţiei.

Legitimarea procesuala activa aparţine aceloraşi persoane care pot solicita şi punerea sub interdicţie,
Citește mai mult inclusiv celui care a fost pus sub interdicţie.

Hotărârea de ridicare a interdicţiei produce efecte de la data rămânerii ei definitive. Ea nu este opozabilă terţilor decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, cu excepţia situaţiei în care terţii au luat cunoştinţă de ridicarea interdicţiei pe altă cale, potrivit art. 169 alin. (2) Noul Cod Civil.

în prezent, hotărârea trebuie transcrisă în registrul special, iar despre ridicarea interdicţiei judecătoreşti se va face menţiune şi pe hotărârea prin care aceasta a fost dispusă. Potrivit art. 902 alin. (2) pct. 1 Noul Cod Civil, în scopul opozabilităţii erga omnes, ridicarea interdicţiei judecătoreşti este supusă notării în cartea funciară, în respectarea aceleiaşi simetrii a formelor, care trebuie să urmeze după înscrierea iniţială a interdicţiei, îndată ce acest statut al persoanei a încetat.

Menţinerea interdicţiei se justifică exclusiv în ipoteza existenţei în continuare a discernământului abolit, datorată alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, şi, corelativ, păstrarea imposibilităţii persoanei respective de a se îngriji de interesele sale. Drept urmare, încetând cauza care a provocat interdicţia, dispare fundamentul legal al unei asemenea măsuri, gravă prin efectele sale, considerent pentru care se impune ridicarea interdicţiei (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1130/2003)
Răspunde