Art. 944 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri prealabile Divorţul din culpa soţilor

Art. 944

Măsuri prealabile

(1) După sesizarea instanţei, preşedintele va cere primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, precum şi organelor poliţiei în a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel dispărut să culeagă informaţii cu privire la acesta.

(2) Totodată, preşedintele va dispune să se facă afişarea cererii la ultimul domiciliu cunoscut al celui dispărut, la sediul primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti şi la sediul instanţei, precum şi publicarea într-un ziar de largă circulaţie a unui anunţ despre deschiderea procedurii de declarare a morţii, cu invitaţia ca orice persoană să comunice datele pe care le cunoaşte în legătură cu cel dispărut.

(3) Preşedintele va sesiza instanţa de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui a cărui moarte se cere a fi declarată, spre a numi, dacă este cazul, un curator, în condiţiile prevăzute de Codul civil.

(4) Dacă în patrimoniul persoanei a cărei moarte se cere a fi declarată există bunuri imobile, preşedintele va cere, din oficiu, notarea cererii în cartea funciară, precum şi înregistrarea acesteia în registrul comerţului, dacă este profesionist.

Comentarii despre Art. 944 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri prealabile Divorţul din culpa soţilor

Mary Hailean 22.07.2014

Mai înainte de a se derula procedura contencioasă propriu-zisă, trebuie dispuse o serie de măsuri prealabile cu scopul de a cerceta şi a culege informaţii cu privire la persoana dispărută, având în vedere gravitatea măsurii care se solicită, respectiv constatarea încetării judiciare a capacităţii de folosinţă a persoanei. Legiuitorul prevede desfăşurarea procedurii propriu-zise de declarare a morţii în două faze: faza prealabilă şi faza judecăţii propriu-zise.

Faza prealabilă este caracterizată de trei categorii de măsuri:

a) solicitarea de informaţii de la autoritatea publică locală şi de la

Citește mai mult

organele de poliţie în raza cărora se găseşte ultimul domiciliu cunoscut al persoanei vizate de procedură;

b) afişarea cererii în mai multe locaţii: la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei vizate de procedură, la sediul primăriei locale, la sediul instanţei, într-un ziar de largă circulaţie (în acest caz, se va da un anunţ în care toţi cei care au relaţii sau informaţii despre persoana a cărei declarare a morţii se cere sunt invitaţi să le furnizeze instanţei, aceasta fiind, de altfel, şi o obligaţie civică);

c) sesizarea instanţei de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei vizate de procedură, în scopul numirii, dacă este cazul, a unui curator special, în condiţiile Codului civil (art. 167). Din redactarea textului deducem că aprecierea asupra oportunităţii numirii curatorului aparţine exclusiv instanţei de tutelă. De lege ferenda, credem că o astfel de apreciere ar putea fi făcută direct de către instanţa sesizată cu cererea de declarare a morţii, pentru o mai bună administrare a justiţiei şi o celeritate a procedurii; în plus, instanţa fondului are cele mai multe date concrete despre situaţia speţei deduse judecăţii, deci cele mai multe elemente de apreciere a necesităţii curatorului.

De asemenea, tot în cadrul măsurilor prealabile, atunci când în patrimoniul persoanei vizate de procedură se găsesc şi bunuri imobile (ceea ce presupune, desigur, ca instanţa să fie informată asupra acestui aspect), preşedintele instanţei va solicita, din oficiu, notarea în cartea funciară a cererii de declarare a morţii; tot astfel, dacă persoana vizată de procedură este profesionist, instanţa va cere din oficiu înregistrarea cererii în registrul comerţului.

Faza prealabilă este limitată în timp de legiuitor prin dispoziţiile art. 945 alin. (1) NCPC, astfel încât, într-o perioadă relativ scurtă, să se poată trece la etapa judecăţii pro-priu-zise a cererii de declarare a morţii.

Răspunde