Art. 946 Noul Cod de Procedură Civilă Comunicarea hotărârii Declararea morții
| Comentarii |
|
Divorţul din culpa soţilor
Art. 946
Comunicarea hotărârii
(1) Prin grija instanţei care a judecat cererea, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii rămase definitivă se va afişa timp de două luni la sediul acelei instanţe şi al primăriei comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut cel declarat mort, precum şi la acest domiciliu.
(2) Dispozitivul hotărârii va fi comunicat instanţei de tutelă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, spre a se numi un curator, dacă va fi cazul.
(3) De asemenea, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii, cu menţiunea că hotărârea a rămas definitivă, va fi comunicat serviciului de stare civilă de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru a înregistra moartea.
(4) Când este cazul, dispozitivul hotărârii de declarare a morţii va fi notat în cartea funciară şi se va înregistra în registrul comerţului, în registrul succesoral, precum şi în alte registre publice.
| ← Art. 945 Noul Cod de Procedură Civilă Judecata Declararea morții | Art. 947 Noul Cod de Procedură Civilă Situaţii speciale... → |
|---|
Citește mai mult
intervalului de 2 luni, instanţa este obligată să dispună reafişarea sa), dar şi importanţa de a-1 face cunoscut terţilor care, dacă nu au luat cunoştinţă de primele publicaţii, ar putea-o face acum şi, eventual, ar putea anunţa persoana a cărei moarte s-a declarat, în ipoteza în care aceasta trăieşte totuşi, ori ar putea da relaţii despre ea. Precizăm că o astfel de variantă nu poate fi exclusă, pentru că nici legiuitorul nu o face, dimpotrivă, prevede expres o procedură de anulare a unei astfel de hotărâri „în cazul în care persoana este în viaţă" (art. 948 NCPC), respectiv „dacă cel declarat mort este în viaţă" (art. 54 Noul Cod Civil).De asemenea, dispozitivul hotărârii se va comunica instanţei de tutelă de la ultimul domiciliu al celui declarat mort, pentru a numi un curator, dacă este cazul, şi serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, pentru a fi înscris în registrul actelor de stare civilă şi pentru a se întocmi actul de deces al persoanei. Dacă este cazul, dispozitivul hotărârii va fi notat în cartea funciară, înregistrat în registrul comerţului, în registrul succesoral sau în alte registre publice.
Importanţa unor astfel de comunicări rezidă şi în aceea că hotărârea declarativă de moarte trebuie să conţină obligatoriu data morţii, pentru că aceea este data la care încetează capacitatea de folosinţă a persoanei fizice, dată care trebuie opusă erga omnes, sens în care trebuie luate măsuri pentru a o face cunoscută.
Conform art. 52 Noul Cod Civil, cel declarat mort este considerat că a încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind cea a morţii, însă, dacă din probele administrate reiese că moartea a avut loc într-o anume zi şi la o anumită oră, atunci data morţii va fi acea zi. Totodată, dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii. Dacă nu se poate stabili ziua, instanţa va considera ca dată a morţii ultima zi a termenului de 2 ani (în cazul declarării morţii persoanei dispărute despre care există indicii că a încetat din viaţă) sau de 6 luni (în cazul declarării morţii persoanei dispărute în împrejurări deosebite).
De precizat că data morţii nu este niciodată aceea a pronunţării hotărârii declarative de moarte şi nici aceea a rămânerii definitive a acestei hotărâri, ci este întotdeauna o dată anterioară, stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. Hotărârea declarativă de moarte produce efect retroactiv, în sensul că persoana este considerată moartă începând cu data morţii stabilită prin hotărârea judecătorească1'1.
în cazul în care se dovedeşte că alta este data morţii decât cea stabilită anterior, instanţa de judecată o va rectifica, potrivit art. 949 NCPC.
Comunicare hotărârii este importantă şi pentru faptul că drepturile şi obligaţiile persoanei declarate moartă prin hotărâre judecătorească nu se sting, ci trec asupra moştenitorilor legali sau legatarilor, prin succesiune. Drepturile şi obligaţiile care alcătuiesc activul şi pasivul moştenirii trec asupra moştenitorului, fiindcă persoana acestuia se substituie persoanei defunctului în toate raporturile de drept în care acesta din urmă era subiect activ sau pasiv. Toate aceste raporturi rămân neschimbate, sub singura rezervă că moştenitorul îl înlocuieşte pe defunct1'1. Or, faptul morţii şi data morţii stabilite prin hotărârea judecătorească trebuie cunoscute atât de moştenitori, de creditorii succesiunii, cât şi de orice altă persoană interesată.
Moştenitorii legali sau legatarii persoanei declarate moartă au dreptul de a primi plata creanţelor de la debitorii de bună-credinţă ai moştenirii, până în momentul radierii din registrul de stare civilă a menţiunii privitoare la deces. Dacă debitorul este de rea-credinţă în momentul în care face plata, aceasta nu este valabilă.