Art. 983 Noul Cod de Procedură Civilă Partajul judiciar Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
| Comentarii |
|
Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală
Art. 983
Partajul judiciar
(1) Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 982, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
(2) Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.
| ← Art. 982 Noul Cod de Procedură Civilă Rolul activ al... | Art. 984 Noul Cod de Procedură Civilă Încheierea de admitere... → |
|---|
Citește mai mult
de alţii.Dacă este vorba de un partaj succesoral, instanţa va stabili şi eventualele datorii transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.
Atunci când se împart bunurile comune în timpul căsătoriei la cererea unuia dintre soţi, este necesar ca instanţa să stabilească existenţa motivelor temeinice, iar abia ulterior va proceda la formarea loturilor şi la atribuirea lor.
2. Formarea loturilor. Regula este cea potrivit căreia partajul se realizează în natură, prin formarea de loturi distincte pentru fiecare copărtaş, corespunzătoare cotei de proprietate a fiecăruia, potrivit art. 676 alin. (1) Noul Cod Civil, ţinându-se seama de valoarea de circulaţie a bunurilor supuse împărţelii.
Această regulă este statuată în mod expres de alineatul secund al art. 983 NCPC şi a fost consacrată anterior şi în doctrina şi jurisprudenţă corespunzătoare vechii reglementări.
La formarea loturilor se va ţine seama de mărimea cotei-părţi, de necesitatea de a se asigura fiecăruia pe cât posibil bunuri în natură. Totodată, se va avea în vedere profesia părţilor, persoana care a utilizat bunul o perioadă mai îndelungată, care are o nevoie mai mare de bun. Inegalitatea loturilor se compensează prin plata unei sume de bani, numită sultâ.
în cazul în care bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natura, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri, expres şi limitativ prevăzute de art. 676 alin. (2) Noul Cod Civil:
a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
în practica anterioară s-a decis în sensul că, „relativ la modalitatea de partajare aleasă de instanţa de fond şi confirmată în apel, în mod just s-a optat pentru partajarea în natură a imobilului şi, prin urmare, a aplicat dispoziţiile art. 6735 alin. (2) (CPC 1865 -n.n.), cu reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 6739, care conţin criteriile privind formarea loturilor în natură. Din conţinutul raportului de expertiză a rezultat punctul de vedere al specialistului privind dificultatea formării celor două loturi în natură pornind de la forma triunghiulară a terenului, însă, cu toate acestea, expertul a fost în măsură a propune şi patru variante de lotizare în natură, instanţa de fond optând pentru cea de-a doua, ca soluţie optimă pentru situaţia de fapt dedusă judecăţii şi întemeindu-se pe solicitarea intimatului căruia i-ar fi revenit lotul cel mai puţin atractiv, decurgând şi din cota minoritară a acestuia. Recurentul face trimitere la neîntrunirea exigenţelor regulamentului general de urbanism pentru fiecare lot în parte. Aplicarea acestui text nu este o chestiune care să intereseze modalitatea de partajare pentru care se optează în cauză. Hotărârea judecătorească nu se poate pronunţa în considerarea unei situaţii viitoare sau a unei virtualităţi, ci trebuie să se întemeieze pe împrejurări de fapt dovedite, certe şi concrete. Or, textul vizează o eventuală posibilitate ulterioară de obţinere a unor aprobări urbanistice în vederea ridicării unei noi construcţii sau efectuării unor lucrări supuse autorizării în condiţiile regulilor disciplinei în construcţii. în plus, cele două construcţii ce fac parte din lotul fiecărei părţi beneficiază de intrări separate, se pot exploata ca locuinţe în mod distinct, cu minime investiţii privind branşarea sau separarea branşamentelor a căror lipsă recurentul o reclamă. Aceste aprecieri nu constituie argumente pentru scăderea importantă a valorii economice a imobilului sau modificarea păgubitoare a destinaţiei lui, ci, dimpotrivă, prin branşarea separată a celor două loturi la utilităţi şi amenajarea dependinţelor, va creşte valoarea economică a fiecărui lot, cu menţinerea indiscutabilă a destinaţiei lor de locuinţă.
Tot în practica anterioară s-a arătat că „omisiunea de obligare a intimatei la predarea sumei ascunse către recurent încalcă şi dispoziţiile art. 6735 CPC 1865, din a căror interpretare rezultă că împărţeala în natură implică formarea loturilor şi atribuirea lor, prin atribuire urmând a se tranşa şi problema posesiunii bunurilor, ceea ce se realizează prin stabilirea în sarcina posesorului a obligaţiei de predare efectivă a bunurilor către partea în al cărei lot au fost incluse. Stabilirea expresă de către instanţă a obligaţiei de predare în sarcina posesorului neproprietar asigură realizarea finalităţii hotărârii de partaj, aceea de desocotire definitivă a comoştenitorilor cu privire la averea succesorală şi, în acelaşi timp, înlătură eventualele piedici la executare, piedici ce s-ar putea ivi atunci când în dispozitivul titlului executoriu se prevede generic doar atribuirea loturilor formate".
în situaţia împărţirii bunurilor comune ale soţilor, se va stabili în prealabil contribuţia acestora la dobândirea bunurilor comune. Prezumţia că ambii soţi au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.
în cadrul procesului pentru partajarea succesiunii, instanţa trebuie să constate, pe de o parte, persoanele cu vocaţie la moştenire şi cota lor succesorală, iar, pe de altă parte, masa completă a succesiunii care urmează să fie împărţită. Constatările din certificatul de moştenitor nu au autoritatea lucrului judecat.
în cadrul cererii de ieşire din indiviziune nu se pot discuta drepturile stabilite cu ocazia dezbaterilor succesorale pe baza declaraţiilor moştenitorilor. Declaraţiile făcute în cadrul dezbaterilor succesorale notariale pot fi numai anulate, dacă se dovedeşte că au fost urmarea unui viciu de consimţământ.