Art. 175 Noul Cod Penal Funcţionar public Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
Dispoziţii comune
Art. 175
Funcţionar public
(1)Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 174 Noul Cod Penal Săvârşirea unei infracţiuni... | Art. 176 Noul Cod Penal Public Dispoziţii comune → |
|---|
REFUZA SA IMI ELIBEREZE O COPIE DUPA CERTIFICATUL DE DECES AL TATALUI MEU
DAIMACA CONSTANTIN
NASCUT IN DATA DE 20 FEBR 1943 IN BUCURESTI
SI MORT IN SATUL MILCOVAT JUD GIURGIU LA 27.FEBR 2008
PTR DESCHIDEREA SUCCESIUNII
CE E DE FACUT ?
decembrie 22, 2019 at 11:31 am
Comentariul dumneavoastră așteaptă moderare
Educatorii, învățătorii și profesorii, care nu-și îndeplinesc sarcinile de serviciu, pentru a nu-și învăța copiii din clasă, pentru ca aceștia să ajungă să facă meditații pe bani, cu ei sau cu alte cadre didactice, constituie infracțiunea de dare și luare de mită?
After school-ul și meditațiile pe bani … constituie infracțiunea de dare și luare de mită?
Aceștia se încadrează în categoria funcționarilor publici, art. 175 NCP?
Răspundeți
LĂSAȚI UN MESAJ
în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal (Decizia 8/2017)
Citește mai mult
domenii de drept, cărora le este specific (este vorba în speţă de dreptul administrativ, care cuprinde propriile prevederi normative incidente în materie, în Legea nr. 188/1999'", republicată). Astfel, după cum s-a indicat şi într-o decizie recentă a instanţei naţionale de contencios constituţional, „Semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ. (...) potrivit legii penale, noţiunile de «funcţionar public» (...) au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi faptului ca exigenţele de apărare a avutului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal".Art. 175 NCP are corespondent (parţial) în art. 147 CP 1969, a cărui formulare nu este preluată (maniera de redactare fiind radical modificată), după cum nu este preluat integral nici conţinutul de reglementare, căci, în timp ce în codificarea anterioară legiuitorul definea atât noţiunea de funcţionar public [art. 147 alin. (1)], cât şi pe aceea de funcţionar [art. 147 alin. (2)|3|J, în noul Cod penal nu se mai indică decât semnificaţia primului concept [sub o formă propriu-zisă - art. 175 alin. (1) -şi sub una asimilată - art. 175 alin. (2)]. Formularea largă, generică şi extrem de indeterminată din legea penală precedentă a fost înlocuită cu o indicare mai circumstanţiată a trei categorii de domenii în cadrul cărora, fiind încadrate, anumite persoane dobândesc statutul (în accepţie penală) de funcţionari publici: domeniul exercitării de atribuţii şi responsabilităţi legal stabilite în vederea realizării prerogativelor celor trei puteri (autorităţi) etatice (legislativă, executivă şi judecătorească); domeniul exercitării funcţiilor publice (potrivit anexei la Legea nr. 188/1999) ori de demnitate publică (indiferent de natura acestora); domeniul exercitării atribuţiilor legale de realizare a obiectului de activitate al unei regii autonome ori al altui operator economic sau al altei persoane juridice care are capital integral/majoritar de stat. Potrivit Expunerii de motive întocmite cu referire la Proiectul noului Cod penal, se indică faptul că această revizuire a manierei de definire, în sensul legii penale, a conceptului de funcţionar public vizează punerea de acord a legislaţiei româneşti în domeniu cu „soluţiile în materie din alte legislaţii şi cu convenţiile internaţionale în materie". Astfel, vor continua să fie apreciaţi, din perspectivă penală, drept funcţionari publici, spre exemplu: Preşedintele statului; miniştrii; deputaţii şi senatorii; euro-parlamentarii; primarii131 şi preşedinţii de consilii judeţene, membrii consiliilor locale şi judeţene; toate persoanele ocupând funcţii sau demnităţi în structura aparatului administrativ central sau local (secretari de stat, şefi de cabinete ministeriale sau parlamentare, angajaţi ai Administraţiei Prezidenţiale, ai Parlamentului sau Guvernului, ai primăriilor, consiliilor locale sau judeţene, prefecţii şi bugetarii din structura instituţiei Prefectului etc.); magistraţii şi grefierii; directorii de regii autonome, societăţi naţionale, persoane juridice având capital integral/majoritar de stat şi salariaţii acestora care exercită atribuţii specifice legate de realizarea obiectului de activitate al instituţiei/persoanei juridice respective ş.a.
Dincolo de această sferă a funcţionarilor publici propriu-zişi (în sensul legii penale), este indicată şi o categorie asimilata acestora (alin. (2)), privind acele persoane [ce nu se integrează în vreuna dintre speciile arătate la alin. (1)] care au fost învestite de autorităţi publice să exercite un serviciu de interes public ori care, exercitând un asemenea serviciu chiar fără a fi fost necesară învestirea de către o autoritate publică pentru aceasta, sunt totuşi supuse controlului sau supravegherii autorităţilor publice în ceea ce priveşte îndeplinirea serviciului public în cauză. Chiar în expunerea de motive mai sus-indicată se efectuau, în exemplificare, trimiteri la persoanele care exercită profesia de notar public ori pe aceea de executor judecătoresc, desigur, lista domeniilor în exercitarea cărora anumite categorii de persoane ar urma să poată fi incluse în această sferă asimilată, din punct de vedere penal, funcţionarilor publici ar putea continua cu indicarea mediatorilor autorizaţi, a medicilor cu drept de liberă practică ce îşi desfăşoară activitatea pe cont propriu (în mod individual) în cadrul unor cabinete medicale private, a experţilor independenţi autorizaţi (în variate domenii) ş.a.m.d. Pentru o corectă determinare a cadrului şi limitelor de cuprindere a acestor categorii (deci a domeniului de aplicare a prevederii din art. 175 alin. (2) NCP], trebuie reţinută natura juridică de normă penală generală a textului care le consacră, fiind astfel posibilă derogarea expresă de la dispoziţiile sale, prin norme speciale; aşadar, este necesară o atentă scrutare a întregului cadru normativ incident în domeniul de activitate care tinde a se integra în tiparul activităţilor descrise de art. 175 alin. (2) NCP, pentru a se reţine sau exclude, în mod corect, incidenţa acestuia, în fiecare speţă determinată în parte. Spre exemplu, deşi s-ar putea ridica problema dacă activitatea persoanelor care au calitatea şi exercită profesia de avocat nu ar putea atrage în aplicare reţinerea acestui text normativ, dispoziţii speciale (recente, de modificare) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (art. 39) vin să fixeze explicit că, „în exercitarea profesiei, avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor în care atestă identitatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act" (s.n.) (ca atare, regula conturată este sustragerea persoanelor care exercită profesia de avocat de sub incidenţa art. 175 alin. (2) NCP, însă nu la modul absolut, acestea fiind totuşi asimilate funcţionarilor publici în limita desfăşurării uneia dintre activităţile expres şi limitativ indicate de lege).
Este de menţionat abrogarea Codului penal din 1969 şi debutul activităţii noului Cod penal s-au înscris, în ceea ce priveşte stadiul noţiunii legale a conceptului de funcţionar public din perspectiva dreptului penal, sub semnul unei tentative a legiuitorului de modificare profundă, substanţială, în sensul restrângerii (selective şi discriminatorii) a domeniului de cuprindere a noţiunii în cauză - prin extragerea persoanei Preşedintelui statului, a deputaţilor şi senatorilor şi a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, de sub statutul de funcţionar public în accepţie penală - demers finalizat prin declanşarea unui control o priori de constituţionalitate care, prin admitere, a condus la pronunţarea unei decizii de neconstituţionalitate a textului modificator elaborat. Ca atare, în continuare, categoriile de persoane astfel indicate vor urma a fi apreciate, din perspectiva dreptului penal, ca reprezentând funcţionari publici, menţinându-se aptitudinea angajării răspunderii lor penale conform acestui statut.
în noul Cod penal, conceptul de funcţionar public este întrebuinţat fie cu rol de element constitutiv al formei tip (de bază) a unor incriminări (calitatea fiind cerută, după caz, subiectului activ 41- faptele astfel incriminate devenind infracţiuni proprii - fie subiectului pasiv nemijlocit ori unei terţe persoane'25 la care face trimitere incriminarea) sau al unor modalităţi normative alternative1*1, fie ca element circumstanţial agravant, în realizarea unor conţinuturi infracţionale calificate/agravate-4' ori al unor cauze speciale de agravare a pedepsei1*1 (mai rar, conceptul este utilizat în construcţia unor norme cu valoare de cauze speciale atenuante, ca punct de referinţă în determinarea unei sfere distincte de persoane beneficiare ale prevederii în cauză161). Specificarea este uneori întrebuinţată ca atare, alteori adăugându-se însă o circumstanţiere suplimentară cu rol restrictiv asupra sferei iniţiale de acoperire a conceptului [precum: „funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat" - de exemplu, art. 257 NCP- sau „funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces" - art. 302 alin. (3) NCP]. Procedeul reprezintă, adeseori, principala manieră de elaborare a unor conţinuturi infracţionale complexe (prin modalitatea absorbţiei). Uneori, în lege se precizează expres o deosebire de tratament atrasă de apartenenţa la categoria funcţionarilor publici propriu-zişi ori a aceleia de funcţionari publici asimilaţi [situaţie existentă, de pildă, în raport de incriminarea luării de mită -art. 289 alin. (1), respectiv alin. (2) NCP - fapta comisă de una dintre persoanele indicate la art. 175 alin. (2) neconstituind această infracţiune dacă s-a săvârşit în vederea îndeplinirii sau urgentării îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, în timp ce va constitui infracţiune şi atunci când s-a comis în acest scop de către un funcţionar public propriu-zis].
Citește mai mult
lunar al medicului de familie pentru activitatea prestata. Va rog oferiti-mi detalii in acest sens deoarece eu ca medic de familie am fost declarata functionar public conform CP din 1969.Legislaţie conexă: Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată (M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).