Art. 178 Noul Cod Penal Informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale Dispoziţii comune

Art. 178 are ca și corespondent (parţial) art. 150 CP 1969. Legea indicată în alin. (1) - în considerarea căreia se efectuează clasificarea unor date ca informaţii secrete de stat - este reprezentată de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate|s|. Ca atare, dispoziţia din alin. (1) al art. 178 NCP reprezintă o normă de referire strictă, renunţându-se la asimilarea cu documentele conţinând informaţii propriu-zis clasificate drept secrete de stat a acelor „date care prezintă în mod vădit acest caracter", aşa cum prevedea art. 151 alin. (1) CP 1969. Noua opţiune normativă

Citește mai mult

vine să întărească principiul legalităţii, paralizând interpretarea arbitrară permisă (in obstracto) de reglementarea anterioară, prin fixarea unui criteriu unic, formal, de identificare a înscrisurilor având statutul indicat. Totodată, noua reglementare este mai favorabilă, deoarece restrânge sfera informaţiilor care pot fi apreciate drept secrete de stotll! (concept întâlnit în unele norme de incriminare, precum: art. 303, art. 305, art. 407 NCP ş.a.).

Alineatul (2) preia, cu unele modificări (mai mult de formă), textul art. 150 alin. (2) CP 1969. în noua reglementare, referirea la entitatea de la care provine înscrisul, pentru a fi apreciat drept oficial, se face la două surse, iar nu la una singură (ca în Codul penal din 1969), ca urmare a modificărilor survenite în definirea termenului public faţă de reglementarea anterioară (a se vedea în acest sens comentariul de la art. 175 alin. (2) şi art. 176 NCP]. Astfel, va fi considerat a fi oficial orice înscris emanând (sensul fiind acela de înscris elaborat, întocmit, care provine/izvorăşte de la o asemenea instituţie) sau aparţinând (adică un înscris care este al acelei entităţi, care se află în posesia şi/sau proprietatea sa, care i-a fost destinat sau a cărei deţinere a fost stabilită în sarcina acesteia etc.) unei autorităţi publice, instituţii publice sau altei persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică ori emanând sau aparţinând unei persoane asimilate funcţionarului public, deoarece exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Conceptul este utilizat în cadrul unor norme penale speciale (precum: art. 277, art. 320, art. 321 NCP ş.a.).