Art. 176 Noul Cod Penal Public Dispoziţii comune

Art. 176 NCP - corespondent al art. 145 CP 1969, cu aceeaşi denumire marginală - constituie o preluare intr-o formă sintetică a textului precedent, explicând oficial una dintre accepţiunile conceptului de public şi restrângând-o numai la entităţile publice prin care se desfăşoară nemijlocit activitatea etatică centrală şi locală, respectiv la acelea prin care se asigură administrarea bunurilor din domeniul proprietăţii publice. Astfel, prima parte a normei reproduce textul de debut din art. 145 CP 1969, în limita referirii la autorităţile publice şi instituţiile publice. Partea finală a noii

Citește mai mult

dispoziţii - privind „alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică" - indică, într-o manieră compactată la aspectele esenţiale, formularea anterioară (anume: „...instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică"). în ceea ce priveşte entităţile la care se referea în încheiere textul art. 145 CP 1969 („...serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public"), acestea nu mai sunt explicit indicate de lege lata. Sfera lor de acoperire a fost parţial asigurată (în privinţa referirii la serviciul de interes public) şi preluată prin extinderea conceptului de funcţionar public, ca efect al introducerii dispoziţiei din alin. (2) al art. 175 NCP. O probă în acest sens o reprezintă alte dispoziţii ale legii penale, ce au preluat reglementarea unor texte care, în lumina codificării anterioare, făceau trimitere exclusiv la norma care indica accepţiunea penală a noţiunii de public, iar acum fac referire deopotrivă la art. 176, cât şi la art. 175 alin. (2)ul. Deşi noul procedeu de tehnică legislativă conduce, astfel, la soluţii mai incomode (indicându-se şi trebuind verificate două texte, coroborate, în loc de unul singur), credem că maniera de rezolvare astfel atinsă - prin restrângerea sferei de referinţă a conceptului propriu-zis de public şi compensarea acestei restrângeri prin augmentarea domeniului de incidenţă al noţiunii de funcţionar public, prin asimilarea persoanelor care desfăşoară, în anumite condiţii, servicii de interes public - este justificată.

Textul face referire expresă la trei tipuri de entităţi: autorităţi publice; instituţii publice; persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. în ceea ce priveşte persoanele juridice care au atribuţii de administrare sau exploatare a bunurilor proprietate publică, din moment ce dispoziţia legală nu prevede expres limitarea acestora doar la persoane juridice de drept public, reiese că în această categorie s-ar putea integra inclusiv persoane juridice de drept privat, în măsura în care în sarcina acestora s-ar conferi, în concret, administrarea sau exploatarea unor bunuri aparţinând proprietăţii publice (indiferent de titularul acesteia). Considerăm că, dincolo de diversitatea operaţiunilor de tip economic sau de gestiune care s-ar putea identifica, specific, în sfera dreptului privat, ca fiind apte de desfăşurare asupra unui bun aparţinând proprietăţii publice (de pildă, închirierea sau concesionarea etc.), exprimarea din art. 176 NCP este una generică, cu sferă largă de acoperire, în cuprinsul căreia sunt avute în vedere, în abstract, toate potenţialele operaţiuni concrete care s-ar putea desfăşura, legal, asupra unui astfel de bun sau în legătură cu acesta (care vor intra, după caz, lato sensu, fie în sfera de cuprindere a noţiunii de administrare, fie în aceea de exploatare a respectivului bun).

în activitatea de interpretare a semnificaţiei termenului public, utilizat în cuprinsul unor variate norme juridico-penale, se impune cu necesitate decelarea ipotezelor în care trebuie reţinută şi valorificată dispoziţia din art. 176 NCP de cazurile în care aceasta este inaplicabilă, contextul exprimării legislative indicând un sens al termenului care implică o cu totul altă accepţiune de întrebuinţare. Astfel, noţiunea se poate raporta nu doar la aspecte ţinând de domeniul public de referinţă (de activitatea anumitor autorităţi sau instituţii ale statului ori a unor entităţi care activează în sfera administrării sau exploatării bunurilor din proprietatea publică -caz în care ne aflăm în domeniul de incidenţă al art. 176 NCP), ci şi la public în sensul de pluralitate de persoane faţă de care se petrece un eveniment sau în prezenţa cărora se desfăşoară acesta ori cărora li se lezează un interes generic sau un atribut concret (ori care priveşte interesul unei pluralităţi indeterminate de persoane sau în sensul de bun, informaţie, serviciu sau orice alt tip de entitate materială ori ideală aflată la dispoziţia indeterminată a oricărei persoane dintr-o pluralitate generică de indivizi sau care serveşte în mod indeterminat unei comunităţi, colectivităţi ş.a.m.d. (cazuri în care prevederea din art. 176 NCP nu îşi găseşte teren de manifestare).