Art. 190 Noul Cod Penal Uciderea la cererea victimei Infracţiuni contra vieţii

Incriminarea reglementată de art. 190 NCP, constând în uciderea la cererea victimei, nu are corespondent în Codul penal din 1969, însă, cu unele deosebiri, era reglementată prin art. 468 din Codul penal din 1936.

Uciderea la cererea victimei - sau euthanasia activă - a fost incriminată deoarece, chiar dacă orice persoană fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, potrivit alin. (2) al art. 26 din Constituţie, nu există şi dreptul de a dispune de viaţa altei persoane, chiar dacă aceasta cere explicit, serios, conştient şi repetat, din cauza suferinţelor în care se află, o atare rezolvare.

Infrac

Citește mai mult

ţiunea are în vedere situaţia dramatică în care se află o persoană bolnavă incurabil sau suferindă de o gravă infirmitate, care nu mai speră în posibilitatea unei însănătoşiri sau a unei îndreptări a infirmităţii şi care, determinată de suferinţele imposibil de suportat la care este supusă, cere să i se curme viaţa pentru a le pune capăt.

Dacă cineva se lasă convins de rugăminţile repetate şi stăruitoare ale victimei şi satisface această solicitare prin uciderea persoanei bolnave, cu consimţământul acesteia, va răspunde pentru omor, însă cu o pedeapsă mult diminuată. în felul acesta, legiuitorul, pe de o parte, a statornicit implicit că, în caz de omucidere, consimţământul victimei nu constituie cauză justificativă, iar, pe de altă parte, permite o răspundere atenuată pentru acela care ucide victima în condiţiile de mai sus.

Toate elementele laturii obiective sunt identice cu cele de la infracţiunea de omor.

Latura subiectivă este aceeaşi ca şi la infracţiunea de omor, cu deosebirea că intenţia cu care acţionează subiectul activ de a suprima viaţa victimei are la bază ştiinţa că victima doreşte în mod constant şi stăruitor să i se suprime viaţa.

Legea penală mai favorabila. în condiţiile în care incriminarea analizată nu are corespondent în Codul penal din 1969, nu se va pune nici problema legii penale mai favorabile.