Art. 302 Noul Cod Penal Violarea secretului corespondenţei Infracţiuni de serviciu
| Comentarii |
|
Infracţiuni de serviciu
Art. 302
Violarea secretului corespondenţei
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Noul Cod Penal actualizat prin:Legea 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, Monitorul Oficial 757/2012;
| ← Art. 301 Noul Cod Penal Conflictul de interese Infracţiuni de... | Art. 303 Noul Cod Penal Divulgarea informaţiilor secrete de... → |
|---|
Mai întâi, se observă că infracţiunea a fost repoziţionată, fiind încorporată în categoria infracţiunilor de serviciu, în condiţiile în care în Codul penal din 1969 era plasată în grupul infracţiunilor contra libertăţii persoanei. Deşi face parte din infracţiunile de serviciu, violarea
Citește mai mult
secretului corespondenţei constituie infracţiune indiferent dacă faptele au fost comise în cadrul unor relaţii de serviciu sau în afara acestora (art. 244 din Legea nr. 187/2012).Prin incriminarea analizată sunt apărate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane, prin intermediul corespondenţei, telefonului sau al oricărui mijloc electronic de comunicaţii, relaţii care formează obiectul juridic al infracţiunii. în forma agravată de la alin. (3), infracţiunea are şi un obiect juridic secundar, care constă în relaţiile sociale referitoare la asigurarea secretului profesional şi a confidenţialităţii informaţiilor de către persoanele care au acces la ele în baza atribuţiilor de serviciu.
în al doilea rând, se constată că norma de incriminare a fost restructurată, căpătând o formă diferită faţă de cea din Codul penal din 1969. în acest sens, în varianta simplă a infracţiunii [alin. (1)) au fost alipite variantele tip şi asimilată prevăzute în art. 195 CP 1969, cu excepţia interceptării unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii care, în noul Cod penal, a fost reformulată şi transformată în una dintre formele agravate ale infracţiunii [alin. (2) al art. 302]. Varianta simplă şi cea agravată de la alin. (2) al textului de incriminare sunt mai grave atunci când sunt comise de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, formă agravată pe care o regăsim şi în reglementarea anterioară, doar că se raporta la toate modalităţile normative prevăzute de vechiul text.
Divulgarea conţinutului unei corespondenţe deschise fără drept, sustrase, reţinute sau distruse nu mai este pusă pe acelaşi nivel de gravitate cu divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, această din urmă faptă dobândind caracter agravat [alin. (4)1.
Elementul de noutate este reprezentat de cea de-a patra formă agravată a infracţiunii [alin. (6)], care constă în deţinerea sau confecţionarea, fără drept, a mijloacelor specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor. Deşi această nouă formă a infracţiunii reprezintă, în esenţă, un act de pregătire în vederea interceptării şi înregistrării unei comunicaţii, legiuitorul i-a atribuit o gravitate sporită, reflectată prin limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare.
Analiza comparativă a textelor de incriminare din noua şi vechea reglementare permite a se constata că toate cele şapte modalităţi normative din reglementarea veche - deschiderea fără drept a unei corespondenţe, interceptarea unei convorbiri sau comunicări, sustragerea, distrugerea, reţinerea unei corespondenţe, divulgarea conţinutului unei corespondenţe, divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări - au fost preluate în noua reglementare, unele dintre ele fiind reformulate şi, în plus, au fost adăugate alte cinci modalităţi de comitere a faptei, respectiv difuzarea, prezentarea, transmiterea către o altă persoană sau către public a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate şi deţinerea, confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor. Aceste noi modalităţi de comitere a faptei au fost incriminate ca variante agravate ale infracţiunii de violare a secretului corespondenţei.
Difuzarea presupune acţiunea prin care o anumită informaţie, idee este adusă la cunoştinţa unei alte persoane sau a publicului larg, prin diverse mijloace (de exemplu, viu grai, canale media). Prezentarea semnifică tot o acţiune de aducere la cunoştinţa altei/altor persoane, dar, spre deosebire de difuzare, de această dată aducerea la cunoştinţă se face de faţă, în prezenţa fizică a interlocutorului. Transmiterea constă în comunicarea, predarea către o altă persoană a conţinutului unei convorbiri stocat pe un anumit suport. Difuzarea, prezentarea şi transmiterea au ca obiect conţinutul - integral sau parţial - al unei convorbiri sau comunicări de care făptuitorul a luat cunoştinţă chiar din greşeală sau din întâmplare. Cerinţa esenţială este ca difuzarea, prezentarea sau transmiterea să se facă fără drept, adică fără un titlu legitim care să îl îndreptăţească pe făptuitor să realizeze acţiunea.
Deţinerea de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor constă în acţiunea de luare în primire şi păstrare a unor echipamente, instrumente, materiale de natură să servească la interceptarea sau înregistrarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicaţii. Confecţionarea constă în fabricarea, producerea de echipamente, instrumente, materiale de natură să servească la interceptarea sau înregistrarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicaţii. Atât acţiunea de deţinere, cât şi cea de confecţionare trebuie să aibă caracter ilicit, adică făptuitorul să nu aibă un titlu care să îi legitimeze activitatea.
Un alt element de noutate este reprezentat de introducerea unei cauze justificative speciale care devine incidenţă în două situaţii, şi anume:
a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
într-o atare situaţie, deşi fapta concretă se pliază pe una dintre primele patru variante prevăzute în textul de incriminare, ea nu va constitui infracţiune, deoarece între apărarea secretului corespondenţei şi interesul public legiuitorul a dat prioritate acestuia din urmă.
Ca o ultimă diferenţă, se observă că, dacă în reglementarea anterioară acţiunea penală se punea în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în toate variantele normative, în noul Cod penal, de plângerea prealabilă a persoanei vătămate este condiţionată declanşarea procesului penal doar în cazul formei simple a infracţiunii. De asemenea, se constată că a fost înlăturată dispoziţia referitoare la posibilitatea de împăcare a părţilor cu consecinţa înlăturării răspunderii penale, eliminare justificată, cel mai probabil, de nevoia de adaptare a părţii speciale la partea generală [art. 159 alin. (1)] a noului Cod penal.
Legea penală mai favorabilă. Prin condiţiile tragerii la răspundere penală şi prin regimul sancţionator, legea nouă este mai favorabilă.
Art. 244. Dispoziţiile art. 302 din Codul penal se aplică indiferent dacă faptele au fost săvârşite în cadrul unor relaţii de serviciu sau în afara acestora.
Reglementarea anterioară
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 195: „Violarea secretului corespondenţei. (1) Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
Citește mai mult
ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare. (21) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au fost săvârşite de un funcţionar care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (4) împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”.Legislaţie conexă:
► art. 28 C. Rom.;
► art. 8 CEDO;
► art. 7 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
► art. 4 din O.U.G. nr. 13/2013 privind serviciile poştale (M. Of. nr. 139 din 15 martie 2013).