Art. 381 Noul Cod Penal Împiedicarea exercitării libertăţii religioase Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
| Comentarii |
|
Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate
Art. 381
Împiedicarea exercitării libertăţii religioase
(1) Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Obligarea unei persoane, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparţine.
(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
| ← Art. 380 Noul Cod Penal Împiedicarea accesului la... | Art. 382 Noul Cod Penal Profanarea lăcaşurilor sau a... → |
|---|
Am vrut sa intru intr-un magazin Profi si m-a refuzat intrucat nu port masca si refuz termoscanarea.Am incercat sa intru in multe magazine din Ploiesti fara masca si nu m-au acceptat.
In Ploiesti una dintre bisericile care aplica interdictie impotriva nepurtarii mastilor in curte si in interior e Biserica Sfintii Voievozi din Piata Anton.
Comparativ cu norma de incriminare corespondentă din Codul penal din 1969, incriminarea din noua lege penală generală a suferit câteva modificări în privinţa denumirii marginale, a conţinutului normativ şi a regimului de sancţionare.
Cât priveşte denumirea marginală, modificarea intervenită nu este de esenţă, ci mai degrabă aceasta a fost reformulată şi astfel pusă în acord
Citește mai mult
cu normele constituţionale, unde este folosită expresia „credinţe religioase" (art. 29 din Constituţie), şi cu actul normativ care reglementează libertatea religioasă şi cultele în România (Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor).Forma simplă a infracţiunii examinate (alin. (1) al art. 381 NCP] a suferit o modificare de ordin terminologic, însă conţinutul constitutiv a păstrat elementele din reglementarea anterioară. Modificarea intervenită vizează expresia „libertăţii de exercitare a vreunui cult religios" din vechiul text de incriminare, care a fost înlocuită cu formula „libera exercitare a ritualului unui cult religios".
Ca şi în Codul penal din 1969, în forma sa simplă, infracţiunea examinată se realizează prin una dintre următoarele două acţiuni alternative: împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios. Dacă împiedicarea presupune orice activitate care are ca rezultat înfrânarea, oprirea exercitării ritualului religios, în cazul tulburării, ritualul religios nu este oprit, ci continuă să decurgă, însă în condiţii neprielnice, neadecvate.
O cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii este aceea ca împiedicarea sau tulburarea să se refere la un cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii. Actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea cultelor în România este Legea nr. 489/2006, care vine astfel şi completează norma de incriminare analizată.
Forma agravată prevăzută la alin. (2) al textului de incriminare are un conţinut identic cu varianta asimilată înscrisă în art. 318 alin. (2) CP 1969, singura diferenţă fiind semnalată în privinţa regimului sancţionator, care în noua lege penală este mai aspru.
Elementul de noutate îl constituie incriminarea faptei de obligare a unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să îndeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia îi aparţine. Această nouă incriminare este înscrisă în alin. (3) al textului de incriminare, ca a doua formă agravată a infracţiunii de împiedicare a exercitării libertăţii religioase1*1. Obligarea, forţarea unei persoane să efectueze actul religios ce îi este interzis de cultul căruia îi aparţine implică o constrângere care, potrivit textului de incriminare, trebuie realizată prin unul dintre cele două mijloace expres arătate, ameninţare sau violenţă.
Tot ca element de noutate se reţine că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, această condiţie de procedibilitate nefiind prevăzută în reglementarea anterioară.
Referitor la regimul sancţionator, se constată că, în cazul celor două forme ale infracţiunii - forma simplă şi cea agravată de la alin. (2) - care au corespondent în Codul penal din 1969, s-a produs o înăsprire a pedepselor.
Legea penală mai favorabilă. Prin condiţiile de incriminare, dat fiind faptul că în noul Cod penal a fost incriminată o nouă faptă, legea veche apare ca fiind legea favorabilă. Prin regimul sancţionator, tot legea veche este cea favorabilă, întrucât, în cazul pedepsei închisorii, prevede limite speciale reduse faţă de cele din legea nouă.
Legislaţie conexă:
► art. 29 C. Rom.
"Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a
Citește mai mult
opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine."
► art. 9 CEDO
"Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."
► art. 10 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
"Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept."
► Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (M. Of. nr. 11 din 8 ianuarie 2007).