Art. 440 Noul Cod Penal Infracţiuni de război contra persoanelor Infracţiuni de război
| Comentarii |
|
Infracţiuni de război
Art. 440
Infracţiuni de război contra persoanelor
(1) Săvârşirea, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea;
b) luarea de ostatici;
c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzându-i vătămări ale integrităţii fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave, în special prin tortură sau mutilare;
d) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
e) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, în special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsă privativă de libertate, împotriva unei persoane care nu a fost judecată în cadrul unei proceduri legale şi imparţiale, care să ofere garanţiile impuse de dreptul internaţional;
g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătăţii prin:
1. efectuarea asupra acesteia de experienţe cu privire la care ea nu a consimţit în mod voluntar, expres şi prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia ori nu sunt efectuate în interesul său;
2. prelevarea de ţesuturi sau organe de la aceasta în scopul transplantului, cu excepţia prelevării de sânge sau piele efectuate în scop terapeutic, în conformitate cu principiile medicale general recunoscute şi cu consimţământul voluntar, expres şi prealabil al persoanei;
3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi fără ca ea să fi consimţit, în mod voluntar, expres şi prealabil;
h) supunerea unei persoane la un tratament degradant,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează recrutarea sau încorporarea minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în forţele armate sau în grupuri armate, precum şi determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilităţi.
(3) Rănirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui membru al forţelor armate inamice sau a unui combatant al părţii inamice, după ce acesta s-a predat fără condiţii sau care a fost scos din luptă în orice mod, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Săvârşirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
a) menţinerea ilegală în detenţie sau întârzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a);
b) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a unei părţi a populaţiei civile căreia el îi aparţine, în teritoriul ocupat;
c) constrângerea, prin violenţă sau ameninţare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute în alin. (5) lit. a) să servească în forţele armate ale inamicului;
d) constrângerea resortisanţilor puterii inamice să ia parte la operaţiunile de război îndreptate împotriva ţării lor,
se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Persoanele protejate de dreptul internaţional umanitar sunt:
a) într-un conflict armat cu caracter internaţional: persoanele protejate în sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi al Protocolului Adiţional I din 8 iunie 1977, în special răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii de război şi civilii;
b) într-un conflict armat fără caracter internaţional: răniţii, bolnavii, naufragiaţii şi persoanele care nu participă direct la ostilităţi şi care se găsesc sub puterea părţii inamice;
c) într-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice.
| ← Art. 439 Noul Cod Penal Infracţiuni contra umanităţii... | Art. 441 Noul Cod Penal Infracţiuni de război contra... → |
|---|
Faţă de conţinutul articolului care prevedea infracţiunea de tratamente neomenoase din vechiul Cod penal, incriminarea cuprinsă în art. 440 NCP este mult diferită. în conţinutul noii incriminări se regăsesc doar câteva dintre faptele din vechiul text (de exemplu, luarea de ostatici, deportarea, supunerea la experienţe medicale neconsimţite şi care nu sunt necesare pentru sănătatea persoanei etc.), cu precizarea că, şi în cazul acestora, au fost
Citește mai mult
modificate semnificativ condiţiile de incriminare.Simpla examinare comparativă a celor două articole - art. 358 CP 1969 şi art. 440 NCP - oferă prilejul de a observa că în noua incriminare se regăseşte doar o mică parte a elementelor ce intrau în conţinutul infracţiunii de tratamente neomenoase. Date fiind multitudinea şi consistenţa deosebirilor dintre cele două texte de incriminare, apreciem potrivită o abordare separată a incriminării analizate, şi nu una care să implice o comparaţie a celor două texte de lege.
Ca tehnică legislativă, se remarcă faptul că, sub denumirea marginală „Infracţiuni de război contra persoanelor", au fost reunite în cuprinsul aceluiaşi articol 14 infracţiuni distincte, având ca trăsături comune, aşa după cum reiese din chiar denumirea marginală a textului, desfăşurarea unui război, ca timp al comiterii faptelor, şi vătămarea unor drepturi fundamentale ale persoanei, ca rezultat al faptelor comise.
în primul alineat al art. 440 NCP sunt cuprinse acele fapte care sunt prevăzute în art. 3 comun Convenţiilor de la Geneva11' şi regăsite în art. 8 parag. 2 lit. a) din Statutul Curţii Penale Internaţionale.
Incriminarea analizată se prezintă într-o variantă tip (alin. (1)], unde sunt prevăzute 8 fapte distincte, o variantă asimilată (alin. (2)] şi două variante atenuate (alin. (3) şi (4)], dintre care una cuprinde patru fapte aparte.
Varianta tip constă în comiterea uneia dintre faptele descrise la lit. a)-h) de la alin. (1) al art. 440 NCP, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar.
O primă condiţie, în lipsa căreia nu se poate vorbi de infracţiuni de război contra persoanelor, este aceea să existe în desfăşurare un conflict armat. Conform definiţiei din Dicţionarul explicativ al limbii române, conflictul armat (războiul) reprezintă ciocnirea între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice şi politice. Potrivit normei de incriminare, pentru existenţa infracţiunilor nu interesează dacă conflictul armat existent are caracter internaţional sau non-internaţional.
Conflictul armat internaţional este definit în art. 2 comun tuturor celor patru Convenţii de la Geneva ca fiind „războiul declarat sau orice alt conflict internaţional ivit între două sau mai multe dintre înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu este cunoscută de una din ele", precum şi în cazul „ocupaţiei totale sau parţiale a teritoriului unei înalte Părţi Contractante, chiar dacă ocupaţia nu întâmpină nicio rezistenţă militară". Potrivit definiţiei date în art. 1 din Protocolul Adiţional II la Convenţiile de la Geneva din 1977, are caracter non-internaţional conflictul care se desfăşoară pe teritoriul unui stat, între forţele armate ale acelui stat şi forţele armate dizidente sau grupuri armate care controlează o parte a teritoriului statului respectiv.
O a doua cerinţă înscrisă în norma ce defineşte varianta tip a incriminării analizate priveşte subiectul pasiv, care nu poate fi decât „o persoană protejată de dreptul internaţional umanitar". Alineatul (5) al art. 440 NCP, ce reprezintă o normă interpretativă, arată care sunt persoanele ce fac parte din această categorie, realizând, totodată, o împărţire în raport de tipul de conflict aflat în desfăşurare: cu caracter internaţional, fără caracter internaţional, cu sau fără caracter internaţional. Astfel, intră în categoria persoanelor protejate de dreptul internaţional umanitar:
a) persoanele protejate în sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi al Protocolului Adiţional I din 8 iunie 1977, în special răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii de război şi civilii (într-un conflict armat cu caracter internaţional);
b) răniţii, bolnavii, naufragiaţii şi persoanele care nu participă direct la ostilităţi şi care se găsesc sub puterea părţii inamice (într-un conflict armat fără caracter internaţional);
c) membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice (într-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional).
în prezenţa celor două condiţii arătate, comiterea oricăreia dintre faptele descrise la lit. a)-k) de la primului alineat al textului de lege examinat conduce la reţinerea unei infracţiuni de război contra persoanelor.
în principiu, faptele prin care poate fi realizată varianta tip a incriminării analizate sunt explicitate în norma de incriminare de o manieră care să asigure o corectă interpretare şi aplicare a textului de lege. Mai mult, în cazul faptei descrise la lit. g) a alin. (1), legiuitorul a detaliat experienţele medicale neconsimţite şi nemotivate şi a adăugat elemente de protecţie suplimentară a persoanei, şi anume
prelevarea de ţesuturi sau organe (pct. 2), respectiv supunerea la metode de tratament nerecunoscute medical (pct. 3)m.
Varianta asimilotâ (alin. (2)] presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, două modalităţi alternative de realizare, respectiv acţiunea de recrutare sau încorporare a minorilor care nu au împlinit vârsta de 15 ani în forţele armate sau în grupuri armate şi acţiunea de determinare a acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilităţi.
în alin. (3) al art. 440 NCP este prevăzută prima formă atenuată a incriminării analizate, care presupune fapta de rănire a unui membru al forţelor armate inamice sau a unui combatant al părţii inamice după ce acesta s-a predat fără condiţii sau care a fost scos din luptă în orice mod. Şi în cazul acestei variante normative, condiţia de timp prevede ca fapta să fie comisă în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional.
Rănirea înseamnă atingerea adusă sub orice formă integrităţii fizice a unei persoane, care, în cazul infracţiunii analizate, trebuie să aibă calitatea de membru al forţelor armate inamice sau combatant al părţii inamice, care s-a predat ori a fost scos din luptă într-un alt mod.
Infracţiunea corespunde prevederilor art. 8 parag. 2 lit. b) pct. (vi) din Statutul Curţii Penale Internaţionale şi art. 85 parag. 3 lit. e) din Protocolul Adiţional I la Convenţiile de la Geneva. Protecţia oferită de noul Cod penal român este mai largă atât din perspectiva conflictului - nu doar cu caracter internaţional, cum prevede Statutul Curţii Penale Internaţionale cât şi a persoanei, care nu trebuie să se fi predat obligatoriu necondiţionat, poate chiar să nu se fi predat, dacă este scos din luptă.
în alin. (4) al art. 440 NCP este prevăzută cea de-o doua variantă atenuată, care încorporează în conţinutul său 4 fapte distincte ce pot fi comise doarîn cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional. Prin condiţia de timp, această variantă atenuantă se deosebeşte de celelalte trei variante (tip, asimilată şi atenuată), în cazul cărora faptele se comit în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional.
Sub aspectul laturii subiective, toate infracţiunile prevăzute în cuprinsul art. 440 NCP se comit cu forma de vinovăţie a intenţiei, care poate fi directă sau indirectă, în cazul faptelor descrise la alin. (1) lit. d) şi lit. g) pct. 2, dat fiind că făptuitorul urmăreşte un scop special, acela al modificării compoziţiei etnice a unei populaţii, respectiv al realizării unui transplant, credem că intenţia nu poate fi decât directă.
Infracţiunile de război contra persoanelor sunt pedepsite şi atunci când au rămas în forma tentativei (art. 445 NCP).
Legea penală mai favorabilă. Sub aspectul condiţiilor de incriminare, având în vedere că în noua lege penală generală au fost incriminate noi fapte, mai favorabilă este legea veche.
Prin prisma regimului sancţionator, văzând că în legea veche, în cazul comiterii faptei în timp de război (art. 358 alin. (4)], sancţiunea prevăzută de lege era detenţiunea pe viaţă, mai favorabilă este legea nouă, care pentru varianta tip şi varianta asimilată prevede detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Citește mai mult
sancţionează săvârşirea faţă de persoanele arătate în alineatul precedent a vreuneia din următoarele fapte: a) constrângerea de a servi în forţele armate ale adversarului; b) luarea de ostateci; c) deportarea; d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal; e) condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege. (3) Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin. (1) se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. (4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sunt săvârşite în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă”.Legislaţie conexă: Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate pe mare şi privitoare la tratamentul prizonierilor de război, ratificate prin Decretul nr. 183/1954 (B. Of. nr. 25 din 21 mai 1954).