Art. 441 Noul Cod Penal Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi Infracţiuni de război
| Comentarii |
|
Infracţiuni de război
Art. 441
Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, jefuieşte sau, cu încălcarea dreptului internaţional şi fără ca aceasta să fie justificată de necesităţi militare, distruge, îşi însuşeşte sau rechiziţionează bunuri ale părţii inamice, aflate sub puterea părţii căreia îi aparţine făptuitorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei părţi importante a acestora se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
| ← Art. 440 Noul Cod Penal Infracţiuni de război contra... | Art. 442 Noul Cod Penal Infracţiuni de război contra... → |
|---|
Examinând comparativ conţinutul art. 441 NCP şi al art. 359 şi art. 360 CP
Citește mai mult
1969, se remarcă faptul că textul din noua reglementare este unul mai concis şi, în acelaşi timp, are o sferă de cuprindere mult mai largă. Asemănările dintre reglementările din cele două legi penale ar putea fi restrânse la acţiunile de distrugere, jefuire sau însuşire a unor bunuri (mobile sau imobile), ca modalităţi alternative de realizare a elementului material al laturii obiective.în cuprinsul articolului examinat sunt incriminate două fapte distincte, dintre care cea din primul alineat urmăreşte să protejeze dreptul de proprietate, iar cea din alin. (2) vizează protejarea acţiunilor în justiţie.
în varianta normativă de la alin. (1) al art. 441 NCP, infracţiunea are şi un obiect material, format din bunurile (mobile sau imobile, proprietate publică sau privată) ce aparţin părţii inamice şi care se află pe teritoriul ocupat de puterea căreia îi aparţine făptuitorul. Un astfel de obiect nu poate avea fapta prevăzută la alin. (2), întrucât, în acest caz, acţiunea făptuitorului vizează drepturi în justiţie.
în lipsa prevederii unei calităţi speciale pentru subiectul activ, infracţiunea poate fi comisă de orice persoană care aparţine părţii implicate în război ce a ocupat terenul pe care se găsesc bunurile. Totuşi, în cazul faptei de la alin. (2), subiectul activ nu poate fi decât o persoană care, într-un teritoriu pe care se
desfăşoară un conflict armat, este învestită cu acea autoritate ce îi dă puterea de a declara stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile resortisanţilor părţii inamice.
Sub aspectul laturii obiective, fapta de la alin. (1) se poate realiza prin comiterea uneia dintre cele patru acţiuni alternative enumerate în textul de incriminare, şi anume distrugerea, jefuirea, însuşirea şi rechiziţionarea de bunuri. Rechiziţia de bunuri este o măsură cu caracter excepţional care se aplică, de regulă, în timp de război, prin care statul obligă cetăţenii să îşi cedeze temporar bunurile lor mobile sau imobile. în înţelesul normei de incriminare examinate, rechiziţia semnifică obligarea cetăţenilor părţii beligerante ocupate să cedeze temporar bunurile lor forţelor armate ocupante. Distrugerea, jefuirea şi însuşirea de bunuri au înţelesul activităţilor ce caracterizează infracţiunile contra patrimoniului, doar că, în cazul incriminării examinate, contextul în care sunt comise este cu totul diferit. Condiţia esenţială, în absenţa căreia nu se poate vorbi de existenţa infracţiunii de război contra proprietăţii şi altor drepturi, este aceea ca oricare dintre acţiunile alternative să fie realizată în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional.
Atunci când fapta se realizează prin distrugere, însuşire sau jefuire, textul de incriminare prevede întrunirea cumulativă a două cerinţe, respectiv să fie încălcate regulile de drept internaţional şi acţiunea să nu fie determinată de necesităţi militare, adică să nu existe o nevoie stringentă care să decurgă din operaţiile de război şi fără de care acestea să nu poată continua a fi realizate.
în varianta normativă de la alin. (2), fapta se realizează printr-o acţiune de declarare ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor statului al cărui teritoriu a fost ocupat sau ale unei părţi importante a acestora. De această dată, fapta trebuie comisă doar în cadrul unui conflict militar cu caracter internaţional.
Din punctul de vedere al laturii subiective, incriminarea analizată se comite cu forma de vinovăţie a intenţiei, în oricare dintre formele sale, directă sau indirectă.
Infracţiunile de război contra proprietăţii şi altor drepturi pot prezenta forma imperfectă a tentativei, iar legea prevede sancţionarea acesteia (art. 445 NCP).
Consumarea are loc în momentul în care, fiind realizată acţiunea de distrugere, însuşire, jefuire, rechiziţionare sau declarare, se produce şi rezultatul specific (distrugerea bunului, deposedarea de bun ori vătămarea unor drepturi sau interese legitime).
Legea penala mai favorabila. Comparând incriminarea prevăzută la art. 441 NCP cu infracţiunile care în Codul penal din 1969 presupuneau, în principiu, comiterea aceluiaşi gen de fapte (art. 359 şi art. 360), prin prisma condiţiilor de incriminare, legea veche apare ca lege penală mai favorabilă.
Din perspectiva sancţiunii prevăzute de lege, mai favorabilă este legea nouă, care a adus o atenuare a regimului sancţionator.
► art. 359 alin. (3): „Distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri. (...) (3) Tot astfel (cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi - n.r.) se sancţionează distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice formă, nejustificată de vreo necesitate militară şi săvârşită în proporţii mari, a oricăror alte bunuri”;
► art. 360: „Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale. (1) Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcţii care au valoare artistică, istorică ori
Citește mai mult
arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă, manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi, de arhive ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară”.Legislaţie conexă: Convenţia de la Haga din 14 mai 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat şi cele două Protocoale ale sale din 1954 şi 1999, precum şi Protocoalele I şi II la Convenţiile de la Geneva din 1949 semnate la 10 iunie 1977, ratificate prin Decretul nr. 224/1990 (M. Of. nr. 68 din 14 mai 1990).