Art. 180 OUG 34/2006 Selecţia şi calificarea candidaţilor/ofertanţilor Atribuirea contractului de achiziţie publică

Odată impusă cerinţa de calificare a prezentării certificatelor de atestare fiscală, autoritatea are obligaţia de a respinge ofertanţii care, potrivit certificatelor prezentate, înregistrează datorii la buget. Este obligatorie aducerea de către ofertanţi a certificatelor de atestare fiscală pentru toate punctele lor de lucru

Primul motiv invocat de petentă se referă la faptul că ofertanţii de pe locurile I şi II nu au prezentat certificate dc atestare fiscală pentru toate imobilele deţinute în proprietate, motiv faţă dc care instanţa reţine că, în fişa de date a achiziţiei întocmită de

Citește mai mult

autoritatea contractantă, la cap. IV - „Criterii de calificare şi/sau selecţie”, se prevede, drept cerinţă obligatorie, certificatul fiscal privind situaţia taxelor şi impozitelor locale, valabil la data deschiderii ofertelor, fară datorii. Se face menţiunea că „în situaţia în care din documentele solicitate reiese că ofertantul se află într-una din situaţiile prevăzute de art. 180 şi 181 din ordonanţă, acesta va fi exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de lucrări”.

Din actele dosarului rezultă că ofertantul SC D.A. SRL are punct de lucru în comuna Ştefan cel Mare (certificatul constatator nr. 48011/15.09.2010) şi deţine proprietăţi în localităţile Ştefan cel Mare şi Caşin (adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 9391/18.10.2010).

SC R. SA are puncte de lucru în localităţile Buhuşi şi Sascut (potrivit certificatului constatator nr. 45682/25.08.2010) şi deţine proprietăţi în aceste localităţi (adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 9389/18.10.2010), pentru care datorează taxe şi impozite locale.

Potrivit art. 43 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, punctele de lucru sunt dezmembrăminte fară personalitate juridică ale societăţilor comerciale care se menţionează în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal. Art. 34 Cod procedură fiscală prevede că, în ipoteza în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa teritorială pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cărei rază teritorială se situează imobilele respective.

Articolul 181 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 stabileşte că autoritatea contractantă are dreptul de a exclude din procedura de atribuire pe ofertantul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat (buget care, potrivit art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice121 reprezintă ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg, cuprinzând şi bugetele locale, potrivit art. 2 pct. 38 din aceeaşi lege).

Faţă de dispoziţiile legale citate, concluzia ce se impune este în sensul că cerinţa din fişa de date a achiziţiei referitoare la certificatul fiscal vizează îndeplinirea tuturor obligaţiilor fiscale, fară a se limita la cele aferente sediilor sociale, interpretare care este în acord cu principiile şi scopul legii, prevăzut la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006. Cerinţa prezentării certificatului fiscal privind situaţia impozitelor şi taxelor locale are drept scop limitarea participării la procedurile de achiziţie publică a acelor agenţi economici care nu îşi onorează obligaţiile către buget (existând posibilitatea ca, după atribuirea contractului, agentul economic să fie supus unei executări silite, ceea ce ar avea consecinţe asupra executării contractului respectiv).

Este adevărat că, astfel cum susţine intimata, potrivit art. 181 din ordonanţă, autoritatea contractantă are dreptul de a exclude din procedură pe ofertantul care nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, legea neinstituind o obligaţie în acest sens.

Însă, în speţă, autoritatea contractantă a prevăzut în mod expres în fişa de date a achiziţiei că „în situaţia în care din documentele solicitate reiese că ofertantul se află într-una din situaţiile prevăzute de art. 180 şi art. 181 din ordonanţă, acesta va fi exclus de la procedura de atribuire”. De altfel, această prevedere este în acord cu dispoziţiile art. 81 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, potrivit cărora comisia de evaluare are obligaţia de a respinge ofertele inacceptabile şi ofertele neconforme.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a constatat că este nelegală decizia Consiliului în ceea ce priveşte aspectul sus-analizat, privind certificatele de atestare fiscală, fiind rezultatul unei greşite interpretări a dispoziţiilor incidente.

Comentariu

Conform art. 181 lit. c) din ordonanţă, invocat mai sus, autoritatea contractantă are dreptul de a exclude de la procedură ofertanţii debitori restanţi de impozite, taxe şi contribuţii de asigurări sociale către bugetele publice, însă dacă autoritatea a ales să includă cerinţa între cele obligatorii din fişa de date a achiziţiei, atunci dreptul în discuţie a devenit o obligaţie pentru ea. Altfel spus, deşi legea îi dădea dreptul autorităţii de a nu exclude de la licitaţie un ofertant cu datorii, prin faptul că ea a solicitat ca cerinţă de calificare declararea de către ofertanţi că nu au datorii, atunci nu pot fi calificaţi la procedură ofertanţii cu datorii.

Relativ la cerinţele de calificare, autoritatea avea opţiunea de a nu solicita date din care să rezulte că ofertantul nu are datorii, însă nu a uzat de această opţiune, situaţie în care, la întocmirea raportului procedurii, autoritatea trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 34 alin. I, art. 37 alin. 2, art. 72 alin. 2 lit. b) şi art. 82 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr 925/2006:

- comisia de evaluare are obligaţia de a verifica modul de îndeplinire a criteriilor de calificare, astfel cum au fost prevăzute în documentaţia de atribuire, de către fiecare ofertant în parte;
- oferta câştigătoare se stabileşte numai dintre ofertele admisibile şi numai pe baza criteriului de atribuire precizat în documentaţia de atribuire.

In aceeaşi direcţie, art. 200 din ordonanţă dispune că autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse.

Din cele evocate este evident că evaluarea legală a fiecărei oferte se raportează la cerinţele de calificare din documentaţia de atribuire, iar dacă un ofertant nu îndeplineşte respectivele cerinţe, oferta sa nu poate fi admisă şi, cu atât mai puţin, declarată câştigătoare.

Luând în considerare cele ce preced, deoarece ofertantul contestator nu îndeplinea cerinţa de calificare a lipsei datoriilor restante, respingerea ofertei sale este una legală, art. 36 alin. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr 925/2006fiind în acelaşi sens.