Art. 271 OUG 34/2006 Procedura de soluţionare a contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor Soluţionarea contestaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IX
Soluţionarea contestaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Procedura de soluţionare a contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
Art. 271
(1) Sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 2562. Contestatorul va ataşa la contestaţie şi copia actului atacat, în cazul în care acesta a fost emis, precum şi copii ale înscrisurilor prevăzute la art. 270 alin. (1), dacă acestea sunt disponibile.
(2) În termen de o zi lucrătoare de la primirea contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia să îi înştiinţeze despre aceasta şi pe ceilalţi participanţi încă implicaţi în procedura de atribuire. Înştiinţarea trebuie să conţină inclusiv o copie a contestaţiei respective.
(3) Toate notificările sau comunicările actelor procedurale se fac cu confirmare de primire. Dispoziţiile art. 60 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(4) În cazul neîndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), dispoziţiile art. 274 şi ale art. 2563alin. (3) nu sunt aplicabile.
Art. 2711
(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)–(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712 alin. (3)–(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)–(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.
Art. 2712
(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 2563 alin. (1).
(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante.
OUG 34/2006 actualizată prin:
Decizia CCR nr. 750/2015 - privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2711 și art. 2712 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii din 11 ianuarie 2016, Monitorul Oficial 18/2016;
OUG 51/2014 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 30 iunie 2014, Monitorul Oficial nr. 486/2014;
OUG 76/2010 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 30 iunie 2010, Monitorul Oficial 453/2010;
OUG 19/2009 - privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice din 7 martie 2009, Monitorul Oficial 156/2009;
OUG 143/2008 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 28 octombrie 2008, Monitorul Oficial 805/2008;
OUG 94/2007 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii din 26 septembrie 2007, Monitorul Oficial 676/2007;
| ← Art. 270 OUG 34/2006 Procedura de soluţionare a contestaţiilor... | Art. 272 OUG 34/2006 Procedura de soluţionare a contestaţiilor... → |
|---|
Dispoziţiile legale care reglementează reţinerea unei părţi a garanţiei de participare nu fac distincţie între buna sau reaua-credinţă a ofertantei care depune contestaţie
Examinând plângerea, instanţa a constatat că, prin adresa din 28.10.2010, autoritatea contractantă a solicitat R.B., prevalându-se de dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din ordonanţă, să îi vireze din cuantumul garanţiei de participare, constituită de petentă în vederea participării la licitaţie, suma de 8.060 lei. Potrivit textului legal indicat, în măsura în care Consiliul respinge contestaţia,
Citește mai mult
autoritatea contractantă va reţine contestatorului din garanţia de participare în raport de valoarea estimată a contractului o anumită sumă.Petenta a depus oferta la procedură, care a fost respinsă ca neconformă. împotriva rezultatului a formulat contestaţie la Consiliu, care a respins-o ca nefondată. Raportat la faptul că i s-a respins contestaţia şi raportat la dispoziţiile art. 278' alin. 1 din ordonanţă, în mod legal s-a operat reţinerea unei sume din garanţia de participare, astfel că plângerea este nefondată, urmând să fie respinsă.
Dispoziţiile legale care reglementează reţinerea garanţiei de participare nu fac distincţie între buna sau reaua-credinţă a ofertantei care face contestaţie şi nici de faptul că împotriva unei proceduri au formulat contestaţie şi alte părţi şi nici de faptul că unele contestaţii au fost admise, singurul criteriu la care se raportează fiind acela al respingerii contestaţiei.
Comentariu
Redăm în cele ce urmează, sintetizat, considerentele pe care Consiliul şi-a întemeiat decizia nr 5788 din 16 noiembrie 2010, de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei prin care petenta reclama reţinerea parţială a garanţiei de participare de către autoritatea contractantă:
La analiza condiţiilor de fond şi de formă ale înaintării contestaţiei de faţă, Consiliul a constatat inadmisibilitatea acesteia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 266 din ordonanţă, Consiliul este competent să soluţioneze doar contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire şi înainte de încheierea contractului. In cauza de faţă se constată că procedura de atribuire a fost finalizată (prin anularea ei) încă din 14.10.2010 (contestatoarea precizând că a fost încunoştinţată cu privire la această finalitate). Cum procedura de atribuire se poate finaliza, astfel cum prevede art. 93 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, prin atribuirea contractului sau prin anularea ei, se poate observa că sesizarea Consiliului s-a făcut după acest moment, excedând competenţei delimitate de prevederile art. 266 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 34/2006.
Prin urmare, deşi contestaţia este îndreptată împotriva unui act emis de autoritatea contractantă în legătură cu procedura de atribuire în cauză (adresa nr. 5138/28.10.2010, înaintată la 04.11.2010 către R.B.), ea nu poate face obiectul unei acţiuni înaintate pe cale administrativ-jurisdicţională.
În contextul în care autoritatea contractantă afirmă că nu a primit contestaţia, este sarcina contestatoarei să facă dovada comunicării contestaţiei. Recipisa poştală nu constituie o asemenea dovadă, câtă vreme putea fi comunicat orice înscris sau putea fi comunicat un plic fără niciun conţinut
Prin decizia atacată în speţă, Consiliul a respins ca tardivă contestaţia petentei, motivând că, prin adresa nr. [...]/01.11.2011, a solicitat contestatoarei să facă dovada primirii de către autoritatea contractantă a contestaţiei, conform art. 271 alin. 1 din ordonanţă. întrucât
Citește mai mult
documentele transmise de contestatoare au fost parţial lizibile şi, având în vedere excepţia invocată de autoritatea contractantă privind tardivitatea contestaţiei, raportat la dispoziţiileart. 271 alin. 1, prin adresa nr. [...]/09.11.2011, Consiliul a solicitat contestatoarei să prezinte susţinerile sale privind excepţia ridicată de autoritatea contractantă, precum şi să prezinte dovezi concludente privind depunerea contestaţiei la autoritatea contractantă în termen legal. Răspunzând solicitării Consiliului, contestatoarea a transmis „recipisa nr. 3065, având aplicată ştampila cu data poştei 31.10.2011”, ceea ce nu poate fi, însă, interpretat că face dovada transmiterii unui exemplar al contestaţiei în sensul art. 271 alin. 1, nefiind dovedită conformitatea documentului expediat cu textul contestaţiei cu care a fost învestit Consiliul. Pe de altă parte, contestatoarea nu a făcut dovada primirii de către autoritatea contractantă a documentului despre care pretinde a fi un exemplar din contestaţie, expediat cu recipisa nr. 3065, astfel încât contestaţia apare ca fiind tardivă.
Contestatoarea a formulat plângere, în care a invocat comunicarea contestaţiei şi către autoritatea contractantă, în condiţiile legii, iar în dovedirea îndeplinirii acestei obligaţii legale a anexat recipisa cu nr. 3065, având data poştei 31.10.2011.
Astfel cum corect a reţinut şi Consiliul, Curtea a apreciat că recipisa nr. 3065 având aplicată ştampila cu data poştei 31.10.2011 nu face dovada transmiterii unui exemplar al contestaţiei în sensul art. 271 alin. 1 din ordonanţă, nefiind dovedită conformitatea documentului expediat cu textul contestaţiei cu care a fost învestit Consiliul. Mai mult, contestatoarea nu a făcut dovada primirii de către autoritatea contractantă a documentului despre care pretinde a fi un exemplar din contestaţie, expediat cu recipisa nr. 3065.
Contrar susţinerilor petentei, Curtea a apreciat că înscrisul depus în combaterea soluţiei pronunţată de Consiliu nu constituie o dovadă pertinentă, concludentă şi suficientă a îndeplinirii obligaţiei de comunicare. Petentei nu-i revine doar sarcina de a dovedi că a comunicat un act către autoritatea contractantă, ci şi că a comunicat în termenul legal însăşi contestaţia cu care a sesizat Consiliul. Cu respectiva recipisă putea fi comunicat orice înscris sau putea fi comunicat un plic fară niciun conţinut, astfel că sarcina probei incumbă petentei, în calitate de parte care face o afirmaţie, în temeiul art. 129 alin. 1 C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ.
Nu pot fi reţinute susţinerile petentei că autorităţii intimate i-ar reveni sarcina dovedirii celor afirmate, respectiv a primirii unui alt document decât contestaţia formulată de petentă în plicul înregistrat sub numărul de recomandată nr. 3065/31.10.2011. Deşi este foarte adevărat că, de principiu, dovada unui fapt negativ presupune dovedirea unui fapt pozitiv contrar, în speţă intimata nu a susţinut niciun moment că ar fi primit alte înscrisuri cu respectiva cores-
pondenţă. In contextul în care intimata afirmă că nu a primit contestaţia formulată de petentă, este evident sarcina acestei din urmă părţi să facă dovada comunicării în condiţiile legii.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat plângerea ca fiind nefondată.
Comentariu
Suntem de părere că cităt Consiliul, cât şi Curtea, au exagerat prin respingerea contestaţiei/plângerii. în mod cert recipisa poştală nr 3065/31.10.2011 probează transmiterea unei corespondenţe către autoritatea contractantă, iar problema în dezbatere privea identificarea respectivei corespondenţe. Aceasta trebuia să fie misiunea Consiliului şi, în plan secund, a instanţei, ca expresie a unui minim rol activ în stabilirea adevărului. Abia după îndeplinirea acestei misiuni se putea pronunţa o soluţie temeinică în speţă. A accepta interpretarea dată în speţă echivalează cu a acorda instanţei judecătoreşti un rol superficial, incompatibil cu funcţia sa de înfăptuire a justiţiei.
însuşi art. 129 C. proc. civ., invocat mai sus, precizează că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Eventual, dacă părţile se vădesc a fi refractare, Consiliul şi instanţa puteau recurge la prezumţii (art. 1199 C. civ.), ca mijloc legal de probă de rezervă.
Art. 271 alin. 3 din ordonanţă prescrie că toate notificările sau comunicările actelor procedurale se realizează cu confirmare de primire, precum şi că art. 60 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. Nicăieri în ordonanţă sau în cod nu este prevăzută obligaţia comunicării prin scrisoare cu conţinut declarat, ci doar cu confirmare de primire.
În mod nelegal Consiliul a respins ca tardive contestaţiile pe motivul că ele nu au fost transmise şi autorităţii contractante, întrucât contestatoarea a transmis autorităţii o notificare care avea un conţinut identic cu cel al contestaţiilor şi care a permis autorităţii să îşi formuleze un punct de vedere la cererea Consiliului
în baza art. 271 alin. 1, coroborat cu art. 278 alin. 1 şi 5 din ordonanţă, Consiliul a respins ca tardiv formulate contestaţiile depuse de petentă. Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că autoarea contestaţiilor, contrar art. 271 alin. 1, nu a
Citește mai mult
comunicat autorităţii contractante un exemplar al contestaţiilor.Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că petentă a notificat autoritatea contractantă despre intenţia de a depune contestaţie la Consiliu prin două notificări, iar în cuprinsul notificărilor a detaliat întreg conţinutul celor două contestaţii depuse la Consiliu. Consiliul a stabilit că nu poate trata respectivele notificări drept contestaţii şi, în consecinţă, a respins ca tardiv formulate contestaţiile.
Articolul 271 alin. 1 prevede că, „sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute de art. 256”. Având în vedere că petenta a înaintat conţinutul contestaţiei autorităţii contractante, împrejurarea că aceasta a fost intitulată notificare nu poate să atragă sancţiunea prevăzută de art. 271 alin. 1.
Apărarea autorităţii contractante în sensul că notificarea a arătat intenţia de a contesta a petentei, şi nu contestarea la Consiliu, nu poate fi reţinută în raport de conţinutul notificării, care este identic cu al contestaţiei şi care i-a putut permite autorităţii să emită puncte de vedere la momentul solicitării acestora de către Consiliu.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis plângerea şi a desfiinţat decizia Consiliului, urmând ca, în baza art. 285 alin. 2 din ordonanţă, să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate de petentă.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a se asigura că documentele transmise ofertanţilor sunt recepţionate de aceştia
Motivul pentru care oferta a fost respinsă ca neconformă constă în faptul că ofertanta nu ar fi răspuns unei solicitări de clarificări formulată de autoritate, astfel cum reiese din raportul procedurii de atribuire.
Ofertanta a susţinut că nu a primit documentul prin fax, dar autoritatea contractantă a susţinut că l-a transmis prin fax.
Din prevederile fişei de date a achiziţiei în care s-au precizat modul de comunicare a corespondenţei între autoritate şi
Citește mai mult
operatorii economici ofertanţi, se constată obligaţia de a se purta corespondenţa în scris, prin mijloacele: poştă, fax sau e-mail, în ultimul caz fiind precizate anumite condiţii şi faptul că se va face confirmarea de primire de către operatorii economici prin retransmiterea documentului purtând numărul de intrare cu care a fost înregistrat la destinatar.Având în vedere cele menţionate mai sus, din fişa de date a achiziţiei nu vor fi reţinute susţinerile petentei referitoare la împrejurările privind corespondenţa.
De asemenea, potrivit art. 271 alin. 3 din ordonanţă, toate notificările sau comunicările actelor procedurale se fac cu confirmare de primire. Dispoziţiile art. 60 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. Prin urmare, mijloacele de comunicare sunt cele precizate la art. 60 alin. 1. Astfel, se constată că autoritatea a transmis solicitarea de clarificări nr. 53408/06.12.2010 prin fax, fară să se asigure că a fost recepţionată de către destinatar, încălcând astfel dispoziţiile legale arătate mai sus, cât şi indicaţiile date prin fişa de date a achiziţiei chiar de către autoritate.
In raport de dispoziţiile legale citate, cât şi de art. 2 alin. 1 lit. a), potrivit căruia scopul ordonanţei este promovarea concurenţei între operatorii economici, se constată că autoritatea se află în culpă, deoarece nu s-a asigurat că procedura solicitării de clarificări a fost îndeplinită.
Raportul fax invocat de autoritate nu poate fi reţinut, deoarece acesta face dovada transmiterii documentului, nu şi a recepţionării acestuia, după cum corect a reţinut şi Consiliul în soluţionarea contestaţiei.
Prin urmare, autoritatea contractantă nu şi-a îndeplinit obligaţia dovedirii confirmării de primire a documentelor transmise.
Pentru considerentele expuse se reţine că, în mod corect prin decizia atacată s-a dispus de către Consiliu anularea raportului procedurii de atribuire şi continuarea procedurii de atribuire cu retransmiterea şi cu respectarea dispoziţiilor legale citate mai sus a solicitării de clarificări, precum şi cu reevaluarea ofertelor.
Comentariu
Nu de puţine ori, în astfel de cazuri, în virtutea obligaţiei de a avea rol activ, Consiliul cere informaţii societăţii de telefonie pentru a verifica dacă, într-adevăr, a existat între părţi, la momentul în discuţie, o corespondenţă prin intermediul unei transmisiuni fax valide. Dacă răspunsul este afirmativ, atunci adresantul trebuie să prezinte Consiliului actul pe care l-a recepţionat de la expeditor prin fax, în caz contrar operând prezumţia că el a primit documentul a cărei recepţionare o neagă.
Obligaţia dovedirii confirmării primirii documentelor transmise revine celui care o invocă, nefiind suficientă expresia „result ok" pe raportul aparatului de fax
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că plângerea este nefondată.
Pentru a pronunţa respingerea ca tardivă a contestaţiei, autoritatea administrativ-jurisdicţională a stabilit că raportul de transmisie prin fax din data de 29.10.2010, depus de petentă, nu poate fi reţinut ca dovadă a înaintării contestaţiei către autoritatea contractantă, deoarece respectivul raport face dovada transmiterii, iar nu
Citește mai mult
dovada primirii unui document, motivele nerecepţionării documentului fiind multiple.Consiliul a reţinut că raportul respectiv menţionează transmiterea a cinci pagini, la numărul de fax trecut în fişa de date a achiziţiei. în mod corect a apreciat Consiliul că, în speţe similare, s-a decis că obligaţia dovedirii confirmării primirii documentelor transmise revine celui care o invocă, nefiind suficientă expresia „result ok” pe raportul aparatului de fax, caz în care obligaţia legală nu poate fi considerată ca îndeplinită.
Autoritatea contractantă a susţinut că este aplicabil pe deplin art. 271 alin. 1 din ordonan-
ţă. In considerarea acestor aspecte, s-a apreciat că la data trimiterii contestaţiei erau aplicabil acest articol - sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 2562.
Pentru considerentele expuse, Curtea a considerat că decizia Consiliului este legală şi temeinică, respingând plângerea.
Comentariu
Practica instanţelor este „ cvasiconsecventă ”, în sensul lipsirii de valoare probanta a raportului de transmitere prin fax în situaţia infirmării de către destinatar a recepţionării documentului. La această soluţie s-a oprit şi Consiliul în multe dintre deciziile pronunţate pe această temă, în considerentele cărora s-a învederat că simplul raport al transmisiei fax nu poate face dovada primirii respectivei adrese de către destinatar, în absenţa unei confirmări clare de primire din partea acestuia. Raportul respectiv probează transmiterea unei/unor pagini, ceea ce nu înseamnă şi primirea documentului în discuţie (se puteau transmite doar pagini albe). Cauzele posibilei nerecepţionări a documentului prin fax pot fi multiple (lipsa hârtiei în aparatul fax care recepţionează, lipsa tonerului în aparat, lipsa alimentării cu energie electrică a aparatului, intervenţia unui terţ etc.) şi nu sunt semnalate în mod obligatoriu în raportul transmisiunii.
Articolul 271 alin. 3 din ordonanţă prescrie că toate notificările sau comunicările actelor procedurale se realizează cu confirmare de primire, această confirmare de primire nu o poate emite decât primitorul, iar nu expeditorul. Aşadar, expeditorul nu este abilitat să îşi producă singur o probă a primirii documentului transmis, cum se încearcă a fi considerat raportul aparatului fax, în contra celui care nu confirmă primirea documentului. Cu alte cuvinte, confirmarea de primire reprezintă un act ce trebuie să provină de la cel care primeşte, iar nu de la cel care transmite. Din această cauză, raportul aparatului fax, act constituit de cel care transmite documentul, nu are valoare de confirmare de primire. Simplul raport al aparatului fax produs de petenta nu se constituie într-o probă concludentă, pe baza căreia să se decidă soarta litigiului.
In legătură cu acest subiect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 60/2001 privind achiziţiile publice era superioară celei actuale, întrucât la art. 63 alin. 3 prevedea expres că orice document scris trebuie confirmat de primire, cu excepţia documentelor care confirmă primirea.
Contestaţie care nu a fost comunicată în termenul legal autorităţii contractante. Respingerea ei ca tardivă este excesivă
La data de 02.08.2010 a fost înregistrată la Curte plângerea formulată împotriva deciziei prin care Consiliul a respins contestaţia petentei ca tardivă, fiind admisă excepţia tardivităţii pe motiv că ofertanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite în termenul legal contestaţia atât către Consiliu, cât şi către autoritatea contractantă, obligaţie a cărei neîndeplinire este sancţionată expres de art. 271 alin. (1) din ordonanţă cu respingerea contestaţiei
Citește mai mult
ca tardivă.Petenta a arătat că, în fapt, la 05.07.2010 a depus contestaţia la Consiliu împotriva rezultatului proccdurii, invocând că, prin acceptarea ofertei sale, autoritatea contractantă şi statul român economiseau suma de 16.000 euro, deoarece firma al cărei distribuitor este a oferit preţuri mici.
A mai arătat că nu este adevărat că nu ar fi respectat art. 271 alin. (1) şi art. 256: din ordonanţă.
A solicitat admiterea plângerii, anularea deciziei Consiliului şi suspendarea contractului dc achiziţie publică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea petentei este întemeiată sub aspectul faptului că a fost respinsă contestaţia sa ca tardivă, deoarece petenta a formulat contestaţia în termenul prevăzut de lege [art. 2562 alin. (1) lit. b)], aspect reţinut şi în decizia contestată, aceasta fiind depusă, însă, numai la Consiliu.
Faţă de depunerea în termenul legal a contestaţiei la Consiliu, instanţa a apreciat că admiterea excepţiei tardivităţii pentru faptul că nu a fost comunicată şi către autoritatea contractantă este excesivă.
In aprecierea de mai sus, Curtea are în vedere şi motivarea deciziei nr. 569 din 15 mai 2008 a Curţii Constituţionale, care a reţinut că „existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege acest drept persoanei interesate (este vorba despre accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil - n.n.), încalcă prevederile art. 21 alin. (1 )-(3) din Constituţie, ale art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”.
Prin urmare, întrucât formularea contestaţiei a ajuns la cunoştinţa autorităţii contractante, apare ca excesivă formalitatea ca petentă să fi adus la cunoştinţa acesteia despre formularea contestaţiei.
In baza textelor mai sus invocate şi a art. 283, art. 285 alin. (2) din ordonanţă, a admis plângerea, a anulat decizia Consiliului şi a reţinut cauza spre judecare pe fond.
Comentariu
Decizia instanţei este vădit greşită, în contextul în care art. 271 alin. (1) din ordonanţă nu admite interpretarea la care s-a oprit instanţa. Nu tăgăduim că ea poate fi una echitabilă şi dreaptă, însă contrară legii.