Decizia civilă nr. 1146/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1146/R/2011
Ședința 28 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 3713 din 04 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată K. K., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate K. K., avocat C. - S. M., lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 martie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar copia chitanței care atestă achitarea onorariului avocațial în sumă de 600 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3713 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta K. K. împotriva paratei C. J. de P. C. si in consecința a fost anulată decizia nr. R 56637/2010.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă cu luarea în calcul a grupei a II de muncă, în procent de 1., pe perioada (...)-(...) conform înregistrării din carnetul de muncă.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. R 56637/(...), reclamantei i s-a respins cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, reținându-se că atribuțiile reclamantei, acelea de primitor-distribuitor, pe care le-a îndeplinit în perioada (...)-(...), nu pot fi încadrate ca fiind executate în condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezența noxelor, risc deosebit, expunere fizică la pericole care apar în timpul procesului de producție sau existând un risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copia Carnetului de muncă din care rezultă că în perioada anterior menționată, aceasta a fost încadrată în grupa a doua de muncă îndeplinind funcția de primitor-distribuitor. A. fapt rezultă și din Adeverința nr. 1480/(...) eliberată de fosta unitate unde a lucrat reclamanta , respectiv S. TCI C. G. S., în care se arată că în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...) aceasta a desfășurat activitate corespunzătoare grupei a II-a de muncă în procent de 1. din timpul lucrat.
Instanța a solicitat de la pârâtă comunicarea dosarului de pensie privind-o pe reclamantă, ce a fost depus la dosarul cauzei, iar din analiza acestuia s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei nu s-au avut în vedere, datele cuprinse în carnetul de muncă și în adeverința anterior menționată .
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și V.
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Vor fi luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. M. nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducereaunităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv copia carnetului de muncă și din adeverința nr. 1480/(...) rezultă că reclamanta a lucrat în grupa
II-a de muncă în procent de 1. din timp, în perioada (...)-(...).
Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamantă a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantei în grupa II-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit pretențiile sale, prin adeverința anterior menționată, instanța în temeiul art. 87 coroborat cu prev. art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000 a admis acțiunea acesteia așa cum a fost formulată.
Drept consecință, a anulat decizia privind respingerea cererii de acordarea pensie pentru limită de vârstă și o a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamantă, cu luarea în calcul a grupei a II-a de muncă pe perioada anterior indicată, conform înscrierilor din carnetul de muncă.
Fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței, pârâta C. J. de P. C., a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Susține în esență că pretențiile reclamantei sunt nejustificate, profesia pe care ea a exercitat-o nu face parte din categoria celor prevăzute de O. nr.50/1990 punctele 3 și 7, unde se arată că beneficiază de aceste prevederi doar categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și în activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul lucrat în aceste condiții, ceea ce nu este cazul reclamantei.
Prin întâmpinarea de la dosar, reclamanta s-a opus admiterii recursului, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele.
Așa cum corect a reținut și tribunalul, conform Decretului-Lege nr.68/1990 și H.G. nr.1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către M. M. și P.
S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., fapt concretizat prin O. M. nr.50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducereasocietăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că instituția pârâtei nu a avut și nu are nici o competență în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă.
De altfel, trebuie observat că deși pârâta nu acceptă, locul de muncă unde și-a desfășurat activitatea reclamanta a prezentat condiții grele caracterizate prin prezența noxelor, a riscului la îmbolnăvire, ceea ce justifică acordarea grupei de muncă.
Cum toate aceste aspecte au fost dovedite cu actele depuse atât la instituția pârâtă odată cu cererea de pensionare cât și la dosar și cum pârâta prin refuzul recunoașterii pentru reclamantă a duratei vechimii în muncă corespunzătoare grupei a II-a și-a depășit atribuțiile, Curtea raportat și la dispozițiile art.299 și 312 C.proc.civ. constatând că sub aspectul criticii ce i-a fost adusă, sentința atacată este legală și temeinică, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În baza art.274 C.proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 600 lei RON cheltuieli de judecată în recurs justificate cu onorarul avocațial (fila 12).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile numărul 3713 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosarul numărul (...), pe care menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei K. K. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER A. B.
Red.S.D./S.M.-D.
2 ex./(...) Jud.fond.I. P./E. B
| ← Decizia civilă nr. 555/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1205/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
