Decizia civilă nr. 1387/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1387/R/2011
Ședința publică din data de 13 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1959 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1959 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de contestatorul F. I. în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M., și în consecință intimata a fostobligată să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în considerare și a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr.
161 din data de (...) emisă de C. SA S. M., începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor e asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din L. nr. 1..
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr. 4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr. 4., care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din L. nr. 1., baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 161/(...) emisă de SC C. S. S. M., contestatorul
și-a desfășurat activitatea în perioada 1978-1998, în acord global, conform L. nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, având în vedere faptul că veniturile realizate de contestator în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, acestea urmează a fi luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. DE P. M., solicitând modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii contestației.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că L. nr. 3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Invocă în acest sens art. 149 din vechiul cod al muncii - L. nr. 10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității, caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare L. nr.1., angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Instanța de fond își motivează hotărârea prin dispozițiile L. nr.1., ceea ce înseamnă aplicarea retroactivă a acesteia. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O.U.G. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din L. nr.1. pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.1. nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective.
Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Conform L. nr. 57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit. a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Raportat la incidenta prevederilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 164 alin. 1, 2 și 3 din L. nr.1.. Conform acestor dispoziții, ladeterminarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sa nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie
1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art.4 alin.2 din OUG nr.4., în sensul că sporul de acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și a mențiunii din anexa la OUG nr.4. unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord.
Prin aplicarea L. nr.1. pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României și prevederile art.1 din Codul civil.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. e art. 23 alin.1 și art.78 din L. nr.1. și încălcarea dispozițiilor art.164 alin.1, 2 și 3 din aceeași lege, respectiv încălcarea pct.VI din anexa la OUG nr.4., a invocat și considerentele Deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 30 din (...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din OUG 4. recalcularea prevăzută la art. 1 - a pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 - se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C.A.S. cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară. Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din L. nr. 1..
În conformitate cu art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 1. drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 1. prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 1.prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; l) alte sume acordate potrivit legii."
Deși potrivit dispozițiilor OUG nr. 4. sumele reprezentând formele de retribuire în acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, invocându-se imposibilitatea verificării respectivelor venituri (venituri pe care le probează cu înscrisurile arătate în adeverința depusă la dosar), rolul instanței este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a OUG nr. 4., ci și de a interpreta actul normativ, inclusiv prin prisma L. nr. 1. (pentru că procedura de recalculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor), opinia fiind aceea că în pofida acestei reglementări exprese, sumele se impune a fi luate în calcul.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. 1..
De asemenea, în condițiile în care art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4. prevede în mod expres că recalcularea pensiilor se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor L. nr. 1., nu se poate reține că s-ar aplica retroactiv dispozițiile acestei legi.
Din mențiunile arătate în adeverința nr. 161/(...) emisă SC C. SA S. M.
(fila 6 dosar fond) rezultă că reclamantul a realizat venituri din acord care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de CAS conform cu legislația în vigoare, iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul L. nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 1. și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai mult, Curtea Constituțională prin D. nr. 7. a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa
Ordonanței de U. a G. nr. 4., statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Prin această interpretare, Curtea Constituțională confirmă faptul că dispozițiile punctului VI din Anexa Ordonanței de U. a G. nr. 4., nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ și că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.
Într-adevăr, prin D. nr. 3. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, Curtea reține că prin această decizie a fost respins recursul declarat și nu s-a asigurat o interpretarea a textelor aplicabile care să aibă caracter obligatoriu.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8
și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1959 din 19 noiembrie 2010 a T.ui Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 513/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 83/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
