Decizia civilă nr. 1983/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1983/R/2011
Ședința publică din data de 1 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 83 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. I. E., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. (...) pe rolul T. M., contestatoarea B. I. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M., obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate, menționate în adeverința nr. 417/(...), emisă de SC I. SA B. M. și adeverința nr. 101/(...), emisă de C. SA B. M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatoarea a arătat că drepturile inițiale de pensie au fost stabilite prin decizia nr. 1., iar la data de (...) a solicitat intimatei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat, respectiv și a veniturilor menționate în adeverința nr. 417/(...), emisă de SC I. SA B. M. angajatorul contestatoarei în anii 1974-1981 și adeverința nr. 101/(...), emisă de C. SA, angajatorul contestatoarei în anii
1981-1998.
Conform adeverințelor mai sus arătate, în perioada 1979-1997, contestatoarea a realizat și venituri sub formă de sporuri la acord, pentru care, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, venituri care nu au fost luate în calcul la stabilirea pensiei, nefiind trecute în carnetul de muncă.
Intimata a răspuns negativ solicitării contestatoarei, susținând că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, aceste venituri nu sunt luate în considerare la recalcularea pensiei întrucât nu există temei legal.
Contestatoarea apreciază că aceste venituri se impun a fi valorificate, întrucât conform mențiunilor din adeverință, aceste venituri au avut caracter permanent, pentru care s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat și având în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 din O. nr. 4., considerând că ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000.
În drept, s-au invocat prevederile art. 169 din L. nr. 19/2000.
C. J. de P. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată, întrucât potrivit art. 4 al. 2 din OUG nr. 4.: „sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiei și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual… sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență";. În anexa la OUG nr. 4., la mențiune (după punctul VI) se prevede în mod expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";.
Drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel încât nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispozițiilor art. 164 alin. 2 și 3 din L. nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 83/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de contestatoarea B. I. E., în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M. și în consecință, a fost obligatăintimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei cu luarea în considerare și a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr. nr. 417 din data de (...), emisă de SC I. SA B. M. și adeverinței nr. 101 din data de (...), emisă de C. SA B. M., începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr. 4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr. 4., care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din L. nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractulindividual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverințelor nr. 417/(...), emisă de SC I. SA B. M. și nr.101/(...), emisă de C. SA, contestatoarea a desfășurat activitate între anii
1979-1981, respectiv, între anii 1981-1997, în acord global, conform L. nr.
57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
Reținând că veniturile realizate de contestatoare în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, instanța a considerat că aceste venituri se impune a fi luate în calcul la stabilirea punctajului de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. M.,solicitând modificarea sentinței pronunțate, în sensul respingerii contestației.
În motivare se arată că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 și 304 pct.9 cod procedură civilă.
În ce privește motivul de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.8 cod procedură civilă, recurenta invocă faptul că L. nr. 3/1977 nu condiționa stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementa vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Invocă în acest sens art.149 din vechiul cod al muncii - L. nr.10/1972, care prevede că "neplata contribuției de asigurări sociale de către unitate, nu lipsește persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de bază principiul contributivității (asigurații și angajatorii datorează deopotrivă contribuția de asigurări sociale, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor plătite), caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurări sociale era aceea că se realiza, de regulă, fără contribuția directă a asiguraților. Prin urmare, până la data de 1 aprilie 2001 când a intrat în vigoare L. nr.19/2000, angajații nu datorau contribuție individuală de asigurări sociale. Instanța de fond își motivează hotărârea prin dispozițiile L. nr.19/2000, ceea ce înseamnă aplicarea retroactivă a acesteia. Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajelor în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza O. nr.4., veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000 nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective.
Mai arată recurenta că baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară (art.164 din L. nr.3/1977) este identică cu baza de calcul a pensiei reglementată de art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.4.. De asemenea, elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și în baza de calcul a contribuției pentru pensia suplimentară se regăsesc și la art. 164 alin. 1,2,3 din L. nr.19/2000, cu privire la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a L. nr.19/2000. Prin urmare, este evident ca veniturile care se utilizează în cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie să fie identice cu cele care au stat la baza calculării contribuției pentru pensia suplimentară plătită de angajați în perioada de activitate.
Instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ și nici în adeverința eliberată de angajator nu se menționează acest aspect. Conform L. nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit.a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Raportat la incidența prevederilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, recurenta consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin.1), (2) și (3) din L. nr.19/2000. Conform alin. 1 al art.164, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, iar conform alin.2 și alin.3 al aceluiași articol, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la O. nr.4. unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord.
Prin aplicarea L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, consideră că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României și prevederile art.1 din Codul civil.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din O. nr.4. , în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Recurenta a mai invocat și considerentele Deciziei nr. 30 din (...) a
Înaltei Curți de C. și J.
Intimata reclamantă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu adepus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din decizia de pensionare depusă la fila 4 dosar fond și a arătat și pârâta prin întâmpinare, reclamanta a fost înscrisă la pensie de invaliditate în anul 2000, iar în anul 2003 a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă, pensia fiindu-i stabilită în conformitate cu prevederile L. nr.
19/2000, prin decizia nr. 1. din (...) începând cu data de (...).
Curtea constată astfel că reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, act normativ care în art.1 stabilește că obiectul recalculării îl reprezintă „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001";.
Prin urmare, aceste dispoziții legale invocate de recurentă exced cadrului procesual, astfel încât criticile formulate în recurs privind greșita aplicare a OUG nr. 4. sunt nefondate.
Curtea mai reține că veniturile obținute de reclamantă suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în perioada arătată, fiind cumulate cu salariul individual brut și incluse alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, achitându-se lunar atât cotele C., cât și contribuția la fondul pentru pensia suplimentară.
În conformitate cu art. 164 alin. 1 din L. nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile înregistrate în carnetele de muncă. Aceasta nu înseamnă că sporurile neînregistrate în carnetele de muncă și care au intrat în bazele de calcul a contribuției de asigurări sociale nu ar putea fi luate în considerare atâta vreme cât se face dovada existenței acestora prin adeverințe, întrucât ar atrage încălcarea unuia din principiile ce guvernează sistemul public de asigurări sociale.
În baza art. 2 lit. e din L. nr. 19/2000 drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar veniturile la care a făcut referire au fost avute în vedere la calcularea și aplicarea contribuțiilor.
Nu se poate admite că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate.
În concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr.
19/2000 prevede că pct. 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I din lege)"a cap. A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: „Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit,indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă (condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediul rural, în zoneizolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentarefuncției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare; … l) alte sumeacordate potrivit legii";.
Din mențiunile înscrise în nr. adeverința nr. 417/(...), emisă de S. I. S. B. M. și nr. 101/(...), emisă de C. SA, începând din data de 0(...) (f. 6-7 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri din acord care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale și pentru care s-au achitat lunar cotele de C. conform cu legislația în vigoare.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În raport de cele reținute Curtea apreciază că în temeiul principiului contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. 1 și în art. 78 alin. 1 din același act normativ, reclamanta este îndreptățită să-i fie stabilit punctajul mediu anual și implicit cuantumul pensiei, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor dovedite prin adeverința depusă la dosar, care intră în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale.
Curtea mai reține că prin D. nr. 3. (nepublicată în Monitorul Oficial)
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974, astfel că, în raport de prevederile art. 329 alin. 3 cod proc. civ. (în redactarea anterioară datei de (...)) nu se poate reține caracterul obligatoriu al considerentelor acestei decizii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că T. a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. M..
În recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 83 din 14 ianuarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.GLT/dact.MS/2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
G.
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2807/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
