Decizia civilă nr. 68/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/R/2011
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2174 din 14 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. V., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de av. C. V., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 ianuarie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, din partea reclamantului intimat.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
Reprezentantul reclamantului intimat, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea formulată. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2174 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și, în consecința a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul la calcularea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, a sporurilor menționate în Adeverința nr. 2181/ (...) eliberată de către R. C.-N. -. de L. începând cu data de (...).
A fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de aplicarea prevederilor Legii nr. 2. în sensul că punctele realizate de reclamant să fie împărțite la 25 ani si nu la 30 ani.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre pensia achitată si cea cuvenită efectiv începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a depus ladosarul cauzei Adeverința nr. 2181/(...) eliberată de către R. C.-N. -. de L. din care rezultă că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, prime și compensații în perioada 1970-1998. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din L. nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și V. Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu. Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse si in Ordinul nr. 680/(...) pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I „. generale";.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale prin adeverința anterior menționată, instanța în temeiul art. 87 coroborat cu prev. art. 155 și urm. din L. nr. 19/2000 a admis acțiunea acestuia și a obligat-o pe pârâtă să ia în calcul sporurile si indemnizațiile cuprinse în Adeverința nr.2181/(...) eliberată de către R. C.-N. de L. respectiv a veniturilor suplimentare reprezentând venituri din acordul global si compensații.
Aceste sporuri au fost luate în considerare începând cu data de (...) care este data înregistrării cererii de recalculare la C. J. de P. C., conform Legii
250/2007 retroactiv pe 3 ani (f.64).
Referitor la recalcularea pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii 2., instanța a constatat că această prevedere este o lege specială de aplicabilitate specifică în anumite cazuri. Începând cu (...) sunt încadrate in condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de A. l. R. având funcția de locomotivă se încadrează la pct.7 anexa l din L. nr. 2.. In anexa 2 la pct.17 se specifică S. Călători CFR iar la pct.18 S. de marfă C.
Ținând cont că sunt întrunite prevederile prevăzute de lege pentru încadrarea reclamantului în dispozițiile Legii 2., instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să le aplice în sensul că însumarea punctelor realizate în perioada anilor lucrați să fie împărțite la un număr de 25 ani și nu de 30 ani.
Instanța a mai obligat pârâta să achite reclamantului sumele de bani reprezentând diferența dintre pensia achitată și cea cuvenită efectiv începând cu data de (...).
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta C. J. DE P. C.solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii.
În motivarea, pârâta a arătat că a depus alături de prezentul recurs o copie a sentinței nr. 843/2010 a T.ui C., în aceeași situație, de unde rezultă: „referitor la recalcularea pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 2., instanța constată că aceasta prevedere este o lege specială de aplicabilitate specifică în anumite cazuri. R. are o perioadă de 27 ani în grupa I, or prevederile Legii nr. 2. se aplică doar celor pensionați după data de (...)";.
Astfel Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, „prin urmare, singurele facilități oferite de L. nr.3/1977 persoanele care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei (Decizia nr.40/(...)).";
Mai arată din nou în subsidiar că însuși legiuitorul exclude această posibilitate: L. care guvernează acest caz sunt legile de recalculare a pensiilor -
H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, texte care au prevederile lor speciale după cum va explica mai jos.
De asemenea, mai arată că stagiul complet prevăzut de L. nr.3/1977 era de
25 de ani, iar toate celelalte calcule au fost drogări speciale, care nu mai sunt în vigoare. Intenția legiuitorului a fost de a fixa cel mai mic stagiu de cotizare posibil pentru a nu aplica la pensiile vechi un stagiu de cotizare de peste 25 de ani, așa cum este preconizat a crește prin L. nr.19/2000. Menționează că recalcularea a avut în vederea a aplica metoda din legea nouă și pensiile din legea veche, astfel încât toate pensiile din țară să fie calculate egal, după aceeași metodă. Potrivit art.41 (4) din L. nr.19/2000 stagiul complet de cotizare este de 25 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa 3.
În continuare recurenta înțelege să invoce prevederile OMM.
572/2006 Normele de aplicare ale Legii nr.2., arătând că o declarație rectificată în sensul prevăzut de norme nu a fost și nu poate fi întocmită de angajator deoarece nu există litera de lege în acest sens.
Potrivit art. 164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - La determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie
1977, până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie
1991.
Așadar, a luat în calcul salariile brute din carnet, iar salariile brute nu sunt și venituri brute.
C. de pensii a luat în calcul întocmai carnetul de muncă, așa cum prevede legea.
După cum se poate observa în adeverința nr. 2181/2009 temeiul legal este indicat într-un paragraf global, fără a se asocia un tip de spor cu un act normativ. Cu un astfel de conținut adeverința nu respectă prevederile O.U.G. nr.
4/2005 în ceea ce privește temeiul legal al acordării sporului respectiv.
Orele suplimentare nu sunt o permanență, întrucât nu sunt sporuri cu caracter permanent așa cum rezultă și din actele normative care constituie temeiul legal al acordării acestuia, art. 119 din L. nr. 10/1972 care prevede art. 119 și 120 din L. nr. 10/1972.
Salarizarea în acord presupunea ca persoana să fie plătită exact după cât realizează, or adeverința este incompletă în acest punct de vedere, deoarece nu cuprinde și minusurile - deși reclamantul a fost angajatul permanent al unității, totuși există luni lipsă - ce sume au fost plătite reclamantului în acele luni?
Dacă, este să fie luată în calcul adeverința așa cum este aceasta, rezultă că lunile respective nu constituie vechime, deoarece lipsește elementul de bază al contractului de muncă - „. - acesta este 0 (zero) lei.
Adeverința nr. 2181/2009 conține și sporul de vechime pentru perioada anterioară datei de (...) care nu poate fi luat în calcul, întrucât acesta este reglementat expres de art.164 din L. 19/2000. Luarea acestuia în calcul așa cum este menționat în adeverință este neîntemeiată și înafara legii.
În „nota"; de la sfârșitul tabelului, la alin.5 se precizează „suntem în imposibilitatea de a preciza cât din indemnizația de parcurs reprezintă sporul de noapte. A. afirmație este contrazisă de faptul că există rânduri care se numesc „. P. și altele care se numesc „. noapte";. A..7 al Notei precizează „în conformitate cu actul nr.11565/(...) emis de M. către CNPAS, indemnizația de parcurs, prin componentele sale și prin modul în care a fost acordată, trebuie să fie utilizată la determinarea punctajului mediu anual în vederea stabilirii pensiei, fără a lămuri totuși dacă CNPAS trebuie să ai rândul denumit „., sau diferența dintre rândurile
„. și „Sp.noapte";. Indemnizația de parcurs este reglementată în cadrul CFR prin așa numitele „. care nu sunt publicate în M.O.
Sumele înscrise în adeverința de „.,inc."; care în absența unor explicații se presupune a fi „salariul de încadrare";, nu corespund cu salariul reclamantului înscris în carnetul de muncă.
Adeverința nr. 2181/2009 mai necesită clarificări din partea Depoului în sensul că există numeroase situații în care „salariul brut"; este mai mic decât
„salar inc.";
Intimatul C. V., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În motivarea poziției procesuale se arată de către intimat că îndeplinește condițiile cerute de L. nr. 2., de altfel recurenta îi recunoaște perioada lucrată în grupe speciale de muncă însă susține greșit că prevederile aceste legi s-ar aplica doar persoanelor pensionate după data de (...).
O astfel de concluzie reiese și din Decizia nr. 351/2007 a Curții
Constituționale iar în ceea ce privește Decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, se arată că recurenta o interpretează greșit.
Se mai arată că invocarea de către recurentă a prevederilor HG nr.
1550/2004 și ale art. 164 din L. nr. 19/2000 este greșită, acestea neavând incidență în speță.
Referitor la sporurile menționate în adeverința nr. 2181/2009 se arată că luarea acestora în considerare se impune în respectarea principiului egalității, acestea nefiind excluse nici în prezent de la plata contribuției CAS.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește obligarea pârâtei la recalcularea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2., în sensul ca acesta să se determine prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare, soluția primei instanțe este greșită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din L. nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
În art. 2 din HG nr. 1550/2004, s-a prevăzut același stagiu complet de cotizare pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul
1 iulie 1977-31 martie 2001.
Recalcularea pensiei în temeiul prevederilor Legii nr. 2., este posibilă numai pentru persoanele a căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie
2001 - 17 iunie 2006, aspect ce rezultă și din Normele de aplicare a acestei legi, ori, reclamantul nu a mai desfășurat activitate în această perioadă, fiind pensionat din anul 1998.
Prin urmare criticile aduse de recurentă sub acest aspect sunt fondate. Referitor la motivele de recurs privind luarea în considerare a sporurilor menționate în Adeverința nr. 2181/(...) eliberată de către R. C.-N. -. de L., acestea sunt nefondate.
Adeverința nr. Adeverința nr. 2181/(...) eliberată de către R. C.-N. -. de L. cuprinde venituri suplimentare realizate de reclamant reprezentând acord global, prime și compensații în perioada 1970-1998. Luarea în considerare în întregime a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1), (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de
1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă nu a avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, textul se referă la veniturilerealizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, aceste motive de recurs se găsesc a fi nefondate.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 , art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., se va admite în parte recursul pârâtei, va fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi respinsă cererea reclamantului privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., va fi obligată recurenta C. J. de P.
C. să plătească intimatului C. V. suma de 250 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva Sentinței civile nr. 2174 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reclamantului privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 226/2206 la recalcularea pensiei.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă recurenta C. J. de P. C. să plătească intimatului C. V. suma de 250 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M. F. B. și P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1173/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2807/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
