Decizia civilă nr. 20/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 20/RR/2011
Ședința mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul S. R. B. împotriva deciziei civile nr. 5. din 14 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul revizuientului S. R. B., avocat Dan C. S., lipsă fiind reprezentantul intimatei și revizuientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire a fost formulată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatei și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul revizuientului depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire cu consecința schimbării în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii recursului promovat de C. J. de P. C., și pe cale de consecință, menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 924 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul cererii de revizuire și prin concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 5./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 924/(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației formulată în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Se poate observa din motivarea sentinței, care preia lămuririle oferite de expert în lucrarea de specialitate elaborată și depusă la dosar în cursuljudecății fondului, singura eroare considerată de prima instanță în modul de calcul a pensiei reclamantului a constat în neluarea în calcul a indexării pensiei, făcută în conformitate cu H. nr. 1., pentru momentul ulterior recalculării pensiei reclamantului în baza O. nr. 4..
Această concluzie este explicit formulată în sentință și reiese din anexa la expertiză, ce se coroborează cu detalierea punctajului reclamantului în februarie 2003-iulie 2005, făcută în cuprinsul cererii de recurs.
Trebuie observat că prin ipoteză, este greșit raționamentul de la care pornește prima instanță.
Astfel, H. nr. 1., așa cum o arată titlul, a fost emisă în scopul majorării în luna septembrie 2004 a pensiilor din sistemul public, stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În schimb, prin O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a reglementat unificarea sistemului de pensii de stat, în sensul că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, sunt recalculate în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență. Recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, procedura desfășurându-se începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență până la data de 1 ianuarie 2006, iar plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape, prima etapă fiind stabilită pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv, iar celelalte etape de plata a drepturilor de pensie recalculate sunt stabilite prin hotărâri ale Guvernului.
Altfel spus, O. nr. 4. a marcat trecerea tuturor pensiilor sub auspiciile Legii nr. 19/2000, situație în care nu se mai pune problema supraviețuirii pensiei calculate în baza Legii nr. 3/1977, cum nu se pune problema supraviețuirii măsurilor de indexare sau majorare luate cu privire la aceste pensii deschise sub imperiul Legii nr. 3/1977, printr-o serie de acte normative, în al căror șir se înscrie și H. nr. 1.. Beneficiul acestor indexări sau majorări, cum este cazul celei reglementate de H. nr. 1., a existat atâta timp cât a existat rațiunea pentru care a fost edictat actul normativ în discuție și atâta timp cât au existat pensiile despre a căror indexare a statuat. Aceste pensii fiind înlocuite cu pensii calculate în baza Legii nr. 19/2000, nu mai există rațiunea de a prezerva în ființă o majorare care nu are obiectul la care să se aplice, respectiv, pensia calculată în baza Legii nr. 3/1977.
În plus, motivul (rațiunea) pentru care legiuitorul a dispus majorarea în discuție reiese din cuprinsul actului normativ, pe cale de interpretare, anume, aceea de a asigura, doar pentru pensiile deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, un nivel apropiat de pensiile deschise în baza Legii nr.
19/2000, evident, până la momentul în care toate pensiile vor fi fost aduse la un numitor comun, anume, cel al recalculării tuturor pensiilor în baza unui unic act normativ. Acest lucru reiese și din modul în care a fost modificat de-a lungul timpului art. 81 din Legea nr. 19/2000, în temeiul căruia a fost adoptată H. nr. 1., așa cum se arată în preambulul acestei hotărâri de guvern.
În consecință, având în vedere că nici prima instanță, prin sentință, nici reclamantul prin acțiune sau expertul în cuprinsul lucrării de specialitate elaborate, nu au evidențiat alte motive pentru care ar fi nelegale deciziile depensie atacate, se impune modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Raportat la invocata excepție a tardivității recursului, din chiar dezvoltările cuprinse în întâmpinare reiese că intimatul se raportează nu la data la care a fost comunicată în mod procedural sentința pârâtei recurente, ci la o altă dată, anume, cea la care această sentință a fost comunicată intimatului. Or, nici o dispoziție procedurală nu permite a se aplica în acest mod calculul termenului de formulare a recursului, fiind încălcate, prin invocarea excepției, dispozițiile art. 301 coroborat cu art. 284 și art. 102 Cod proc.civ.
Pe de altă parte, critica privitoare la modalitatea de comunicare a sentinței față de recurentă este în egală măsură neprocedurală, în condițiile în care atât comunicarea prin serviciul poștal cât și cea prin agenții procedurali ai instanței sunt în egală măsură agreate de legiuitor, așa cum indică art. 86 Cod proc.civ. Nu este deci legitimă critica prin care se contestă modalitățile diferite de comunicare a unei sentințe față de părțile din proces, având în vedere și faptul că sunt numeroase litigiile în care C. J. de P. este împrocesuată, astfel încât probabil, din considerente de costuri ale procedurii, se agreează comunicarea prin agenți procedurali a actelor de procedură cu această instituție, față de persoanele fizice în proces, cărora, dată fiind varietatea domiciliilor lor, li se comunică actele procedurale prin poștă, agenții procedurali neputând acoperi întreaga arie teritorială ce corespunde razei de competență a instanței.
Sunt considerentele pentru care Curtea a cercetat recursul pe fond, reținând în plus că intimatul reclamant a arătat, la termenul de judecată, că nu mai stăruie în susținerea excepției tardivității recursului";.
La data de (...), revizuientul S. R. B. a formulat cerere de revizuire adeciziei civile nr. 5./(...) a Curții de A. C., arătând că detalierea motivelor pe care această cerere se întemeiază o va face ulterior comunicării deciziei.
În susținerea cererii din perspectiva art. 322 pct. 1 Cod de procedură civilă, revizuientul menționează că nu trebuiau ignorate concluziile lucrării de expertiză efectuate în cauză, cu atât mai mult cu cât, după răspunsul la obiecțiuni, CJP nu a mai formulat nici o opinie divergentă.
În ceea ce privește art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, arată că se poate constata că suma cuvenită și pretinsă, rezultă din diferențe neachitate și din actualizarea acestor sume.
Prin memoriul depus la data de (...), au fost dezvoltate motivele de revizuire.
Referitor la incidența art. 322 pct. l Cod de procedură civilă, revizuientul învederează că prezentul litigiu este generat de modul defectuos în care C. J. de P. a înțeles să pună în aplicare hotărâri definitive și irevocabile.
Arată că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost urmat de obiecțiuni ale CJP. Ulterior răspunsului la obiecțiuni cea din urmă nu a mai formulat nici o opinie divergentă, astfel că se impunea ca la soluționarea cauzei instanța să aibă în vedere concluziile expertului.
Consideră că instanța de recurs a interpretat eronat dispozițiile HG nr.
1364/2004.
Apreciază că, contrarietatea rezidă din faptul deși obligația la plata a fost stabilită irevocabil anterior, instanța de recurs a ignorat tocmai acest aspect.
Practic, instanța era învestită exclusiv cu evaluarea legalității plății făcute de către intimata-recurentă, ca urmare a obligației la plată dispusă illo tempore .
Cu privire la art. 322 pct.2 Cod de procedură civilă susține că se poate constata că suma cuvenită și pretinsă rezultă din diferențe neachitate și din actualizarea acestor sume. Instanța de recurs, admițând recursul intimatei recurente CJP C. a omis să se pronunțe asupra temeiniciei și legalității calculelor din expertiză.
Învederează că dispozițiile HG nr. 1346/ 2004 au fost interpretate în mod eronat de către instanța de recurs, acest act normativ nefiind abrogat, astfel că acesta a continuat să producă efecte. Apreciază că în acest context incidența dispozițiilor acestui act normativ a fost corect reținută de către expert, care a calculat despăgubirile ca diferențe între sumele real cuvenite și cele efectiv plătite, diferențe actualizate cu rata inflației.
Potrivit concluziilor scrise depuse la dosar la data de (...), revizuientul și- a menținut poziția exprimată pe parcursul procesului(f. 10).
Intimata nu a depus întâmpinare. Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cererii de revizuire prin prisma motivelor invocate,
Curtea a reținut următoarele:
Revizuirea a fost instituită de către legiuitor ca o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot reforma hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, exercitarea acestei căi de atac fiind justificată exclusiv în limitele motivelor prevăzute de art. 322 pct.
1-8 Cod de procedură civilă.
Demersul juridic al revizuientului se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 1 Cod de procedură civilă, revizuirea este fondată în măsura în care „dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire";.
Prin instituirea motivului de revizuire menționat, legiuitorul a urmărit să dea valență principiului potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să poată fi puse în executare.
Pronunțarea unei hotărâri care nu poate fi urmată de executare, ar conferi un caracter iluzoriu dreptului stabilit pe cale judecătorească, ajungându-se astfel la încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO.
Nu se subsumează acestei ipoteze, situațiile în care există contrarietate în considerente, respectiv între acestea și dispozitiv, precum și atunci când este necesară lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, pentru ultima dintre situații legiuitorul instituind o procedură specială, conform art. 2811 Cod de procedură civilă.
Din expunerea de motive, Curtea constată că revizuientul invocă tocmai existența unei presupuse contradicții între considerente și nicidecum între mențiunile cuprinse în dispozitiv.
Astfel, acesta face trimitere la interpretarea eronată dată de către instanța de recurs normelor HG nr. 1346/ 2004, învederând totodată că deși aceasta avea doar obligația de a verifica legalitatea sumelor stabilite potrivit lucrării de expertiză însușită în final de păți, întrucât obligația de plată a acestor sume a fost stabilită anterior în mod irevocabil, instanța de recurs a ignorat cel din urmă aspect.
Or, toate aceste aspecte privesc considerentele hotărârii, iar nu dispozitivul prin care instanța a admis recursul și a modificat hotărârea, respectiv a respins contestația formulată de către revizuient.
Dispozitivul este clar, concis și nu cuprinde nici o contradicție, astfel că poate fi adus la îndeplinire pe calea executării.
Criticile revizuientului se întemeiază și pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, care privesc situația în care instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut";. Potrivit expunerii de motive acesta are în vedere cea de-a doua teză.
În concret, revizuientul apreciază că acest motiv este incident, întrucât instanța de recurs a admis recursul recurentei CJP C., însă a omis să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia calculelor din expertiză.
Curtea apreciază că revizuientul face confuzie între argumente și petitele unei cereri de chemare în judecată, cele din urmă fiind avute în vedere de către legiuitor prin norma legală menționată.
Temeinicia sau netemeinicia calculelor efectuate de către expert este un aspect care ține de considerentele hotărârii și care poate constitui un argument pe care să se fundamenteze soluția instanței.
Însă, prin dispozițiile art. 322 pct. 2 teza a doua Cod de procedură civilă, legiuitorul sancționează omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unul din capetele de cerere cu care aceasta a fost învestită, iar nu omisiunea instanței de a analiza anumite probe sau de a răspunde unor apărări formulate de către părți.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuientul S. R. B., astfel că în temeiul art. 326 Cod de procedură civilă o va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul S. R. B. împotriva deciziei civile numărul 5. din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. S. D. D. G. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 1019/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
