Decizia civilă nr. 3047/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
S. civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.3047
Ședința publică din data de 14 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de contestatorul D. V. împotriva sentinței civile nr. 3142 pronunțate la data de
23 iunie 2011 de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., precum și pe pârâta CASA DE PENSII A M. B. având ca obiect ordonanță președințială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 13 septembrie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3142 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea privind ordonanța președințială formulată de către reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A M. B.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin D. nr.
1./(...) emisă de pârâta C. de P. a M. B. s-a stabilit în favoarea reclamantului D. V. pensia pentru limită de vârstă în cuantum de 1967 lei în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010.
Împotriva acestei ultime decizii reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, înregistrată pe rolul T. B. - S. a V.-a C. de M. si A. S. sub nr.(...), iar prin prezenta cerere solicită suspendarea executării Deciziei nr.1./(...) până la soluționarea irevocabilă a contestației (f.8, dosar nr.(...)).
În primul rând, s-a constatat că dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare, sens în care reclamantul și-a și întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile dreptului comun, incidente conform art. 159 din
Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art. 581 alin. 1 din C. de procedură civilă, „. va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept cares-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nus-ar putea repara (…)";. A., condițiile speciale de admisibilitate ale cererii deemitere a unei ordonanțe președințiale sunt urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului.
Verificând cererea prin prisma cerințelor legale enumerate, instanța a apreciat că nu este admisibilă și a respins-o pentru următoarele considerente:
Conform definiției dată de legiuitor, există caracter urgent atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În cauză, reclamantul D. V. susține că reducerea drastică a mijloacelor sale de întreținere produce consecințe vădit prejudiciabile. Reclamantul nu a făcut însă în nici un fel dovada acestor susțineri, cu toate că, potrivit art. 1169 cod civil și art. 129 alin. 1 teza finală din C. de procedură civilă, sarcina probei îi incumba.
Apoi, prejudiciul cauzat reclamantului prin reducerea cuantumului pensiei este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara, obținerea unei soluții favorabile în contestația împotriva deciziei de recalculare implicând și obligarea pârâtei la calcularea și la plata retroactivă a prejudiciului produs, reprezentând diferența dintre pensia inițială și cea recalculată.
Pe de altă parte, cerința neprejudecării fondului impune ca în cadrul procedurii ordonanței președințiale să se efectueze doar un examen sumar al cauzei, cu verificarea aparenței dreptului dar fără a se antama problema existenței sau inexistenței dreptului subiectiv care poate să facă doar obiectul unei judecăți pe fond.
În speță, reclamantul însăși pretinde ca instanța să ia în considerare natura și seriozitatea argumentelor de fond invocate, prezentând pe larg criticile la adresa legalității deciziei a cărei suspendare o solicită.
Or, tocmai legalitatea măsurii de anulare a beneficiului dreptului la pensia de serviciu face obiectul dosarului de fond iar în cadrul ordonanței președințiale nu s-ar putea aprecia cu privire la valabilitatea acesteia, care vizează în mod exclusiv fondul raporturilor dintre părți.
Pentru toate aceste considerente, s-a impus respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din C. de procedură civilă, s-a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul D. V. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe cale de consecință admiterea cererii de ordonanță președințială.
În motivare se arată că soluția primei instanțe este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii pentru următoarele considerente:
Cu privire la cadrul juridic aplicabil în materie:
Deși Legea ordinară nr.119 din 2010 a fost declarată constituțională, aceasta nu este nici comunitară si nici europeană, deoarece conține prevederi ce contravin dispozițiilor art. 11, 20(2) și art. 148 alin. 2 din Constituție, precum și ale Tratatului de la L., P. nr. 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale,Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile art.151 și 155 din Tratatul de la L., art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților
Fundamentale și art. 6, 14 și 17 din C. pentru Apărarea Drepturilor Omului
și a libertăților Fundamentale,art.17 și 21 din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, precum și prevederile art. 155 lit. d și t art. 159, ari. 87 și respectiv, art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19 din 2000 privind sistemul public de pensii și art.581 din C. de procedură civilă.
Prevederile art. 48-51 din Legea nr.223 din 2007 în baza căreia s-a acordat pensia de serviciu au fost în vigoare până la data de (...).
În speța sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, referitoare la urgenta, paguba iminentă, vremelnicia soluției si nerejudecarea fondului cauzei, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 581 C. de procedură civilă.
Potrivit art.180 alin.(7) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.140 din 1 aprilie 2000, ca, dacă prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezultă un cuantum mai mic al acesteia, "se păstrează în plată cuantumul avantajos".
De asemenea, prin art. 7 din Legea nr. 119 din 2010 s-a statuat ca "P. de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzuta de legea nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare".
Curtea de Justiție a C. E. a decis că instanțele naționale sesizate cu un potențial conflict între norme din dreptul intern si norme din dreptul comunitar au obligația de a înlătura de la aplicare pe cele din dreptul intern si de a da sistematic prioritate celor izvorâte din dreptul comunitar. A., chiar dacă norma internă ar fi conformă prevederilor Constituționale, ea este inaplicabilă pe plan intern din punctul de vedere al reglementărilor comunitare. . A. 6 din C., reclamantul are dreptul la un proces echitabil în vederea protejării drepturilor si libertăților: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă si imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil... ".
De asemenea, prin art.14 din aceeași C. este interzisă discriminarea, în sensul că "Exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
A., potrivit prevederilor art.17 din C. privind interzicerea abuzului de drept - "N. o dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un Stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a Î. un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție".
În mai multe cauze, dintre care menționăm: Gaygusuz contra Austriei
-1996, Stubbings ș.a. contra Marii Britanii - 1996, Andrejeva contra Letoniei
- 2009 și Muller contra Austriei - 1974, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului cu privire la pensii de serviciu -a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art.l din Protocolul adițional la C., iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câștigat. De asemenea, prin aceleași decizii, s-a arătat că "o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului deproprietate si chiar însuși a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe".
Pensia de serviciu obținută de reclamant reprezintă proprietatea sa, acest drept fiindu-i protejat prin A. 1 din Protocolul adițional nr.l la C., care stipulează că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Cu privire la fondul cauzei:potrivit dispozițiilor art.581 alin.l din C. de procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A., condițiile stipulate în art. 581 din C. de procedură civilă sunt pe deplin îndeplinite.
U., se datorează in special reducerii excesive, în medie cu 90% a cuantumului pensiei de serviciu de care a beneficiat în perioada 2007-2010, recalcularea pensiei de serviciu și diminuarea acesteia punându-l într-o situație patrimonială insurmontabilă, de a nu mai avea mijloacele necesare traiului și de a se întreține, de a achita cheltuielile strict necesare lunare privind tratamentul medical, achiziționarea medicamentelor, plata facturilor pentru utilități (gaze, apă, lumină, telefon ș.a.],
Prin menținerea deciziei emise în baza legii nr.119 din 2010 și a HG nr.737 din 2010 exista riscul de a ni se produce atât subsemnatului cât și familiei mele, o paguba iminenta si care nu ar putea fi reparata decât mult mai târziu, prejudiciu integral fiind realmente ireparabil.
În ceea ce privește vremelnicia soluției, arătă că suspendarea deciziei de recalculare operează numai pentru perioada (...)-(...).
Cu privire la neprejudecata fondului cauzei, precizează ca in speță se impune numai un examen sumar pentru a se stabili daca exista aparenta de drept si daca justific un interes legitim pentru a se menține o anumita stare de fapt sau de drept.
Prin urmare este mai mult decât evident că rezolvarea acestei situații complexe reclamă deplină urgentă, neexistând posibilitatea vreunei amânări cât timp plățile lunare de efectuat au caracter succesiv și nu pot fi în vreun fel evitate sau măcar întrerupte.
Deși s-a dispus de către C. de A., prin mai multe sentințe suspendarea si anularea de îndată a prevederilor HG.nr. 737 din 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor aceste sentințe nu au fost puse în executare de către S. Român prin instituțiile sale.
ÎCCJ prin decizia nr. 38 din 7 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr.
(...) a arătat că "din punct de vedere legal, este echitabil ca actul administrativ suspendat să nu producă efecte asupra celor vizați.
De asemenea, în aceeași decizie, ÎCCJ a arătat că "suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca si cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal juridic, el există.
După trecerea exact a unui an de la data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr.119 din 30 iunie 2010, la data de 30 iunie 2011, este adoptată de către G., O. de U. nr. 59 din 30 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în
(MO. 457 din 30 iunie 2011) și pe cale de consecință, HG nr.737 din 2010privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. llit. c}-h} din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea " nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost abrogată.
G.ul arată că, s-a procedat la abrogarea HG nr.737 din 2010 adoptată în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul
P.lor, prin care s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii, având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010".
Este adevărat că, majoritatea instanțelor de contencios administrativ sesizate cu suspendarea și/sau anularea HG nr.737 din 2010, au decis că există îndoieli evidente si puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură acest act administrativ si care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
A., după un an de la adoptarea acestei hotărâri, "având în vedere exigentele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv si justificat s-a decis de către G. că "se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității si egalității, scopul fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice si să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale".
S-a apreciat de către G., atunci când a decis abrogarea acești hotărâri, după 1 an de la aplicarea efectivă a HG nr.737 din 20101 că "suntem în prezenta unei împrejurări ce vizează interesul public si constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare";.
Recursul este fondat.
Criticile din recurs vizează modalitatea în care, în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant, s-a analizat întrunirea în cauză a condițiilor de admisibilitate privitoare la această cerere.
Curtea constată că se verifică în speță o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, astfel încât, având în vedere că cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea, recursul este fondat.
Pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere, cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, alături de urgență și vremelnicie, fiind cea a aparenței dreptului.
Sub acest aspect, Curtea observă, cu majoritate de voturi, că urgența pe care o indică C. de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod,anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de reclamant prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către reclamant, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T. B. și care ca urmare a declinării de competență se află în prezent în fața T. C.
În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente.
Se invocă de către recurentă faptul că o reparare târzie a pagubei reclamante ar fi iluzorie, în condițiile în care diminuarea pensiei nu îi permite să își acopere cheltuielile lunare de întreținere, medicamente, practic nu îi permite să își ducă traiul.
Curtea constată sub acest aspect că reclamantul invocă dreptul de a-i fi menținut cuantumul pensiei de serviciu, astfel cum a fost aceasta acordată în baza Legii nr. 223/2007, arătând că veniturile ce îi sunt în prezent asigurate nu îi permit subzistența.
Situația se verifică în speță prin raportare la reducerea pensiei de serviciu inițiale a reclamantului la un procent de 16,07 %, deci de la 9033 lei la 1452 lei, în condițiile în care reclamantul, bazându-se pe pensia de serviciu de care beneficiat, a contractat, în perioada în care aceasta era în plată, un credit cu o rată lunară de rambursare, cumulată cu celelalte plăți lunare aferente creditului, de circa 600 euro, adica aproximativ 2400 lei, astfel încât, raportat la noul cuantum al pensiei reclamantului, aceste rate lunare depășesc cu mult solvabilitatea reclamantului.
Curtea, apreciază că, în aceste condiții se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; ca implicând o atare urgență, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Altfel spus, gravitatea consecințelor situației create face ca acestea să nu poată fi reparate, în condițiile în care reducerea drastică a veniturilor pe care reclamantul le considera stabile, o pun pe acesta într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, raportat la probațiunea produsă, o pagubă ireparabilă.
Cât privește celelalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, vremelnicia reiese cu evidență din modul de formulare a recursului, prin limitarea clară în timp a măsurilor solicitate în această procedură.
Raportat la aparența dreptului, aceasta se conturează chiar în lumina dispozițiilor legale și a adoptate de legiuitor consecutiv punerii în aplicare a Legii nr. 119/2010 și a HG nr.737 din 2010.
Așa cum se arată în cererea de recurs, prin O. nr. 5. pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.
119/2010, HG nr.737 din 2010 a fost abrogată, iar în preambulul acestui act normativ se arată că „având în vedere exigențele subli niate de puterea
judecătorească în cadru l controlului jurisdicțional exe rcitat cu ocazia
aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului
pensiilor, cu respec tarea principiului c ontributivității și e galității , scopulfiind acela de a se stabili în mod just și echita bil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale";, cu sublinierea că „aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare";.
Se constată deci chiar de către legiuitor crearea unor situații de injustiție și neechitabile, în care nu s-a respectat principiul contributivității și al egalității cu ocazia recalculării pensiilor de serviciu în baza Legii nr.
119/2010.
Or, așa cum s-a putut observa din copia deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu nr. 1. emisă pe numele reclamantului, recalcularea s-a făcut fără a se lua în considerare elemente importante în stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, prin ignorarea categoriilor de condiții speciale și deosebite de muncă, precum și a dispozițiilor din Legea nr. 19/2000 privind stagiul de cotizare în cazul personalului navigant din aviația civilă.
Or, raportat la acestea, se constată că există în favoarea reclamantului aparența dreptului de a i se menține în plată o pensie stabilită legal cel puțin până în momentul la care se va proceda la o corectă recalculare a acesteia.
Nu se poate considera că prin admiterea cererii de ordonanță președințială s-ar prejudeca fondul, întrucât statuarea asupra acestei cereri se face în urma unui examen sumar asupra aparenței dreptului și asupra celorlalte condiții de admisibilitate, fără a se dezlega definitiv problema de fond și fără ca hotărârea astfel pronunțată să îi lege pe judecătorii care au de soluționat fondul cauzei.
Raportat la aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 și art. 582 Cod proc.civ., urmează a se admite recursul, cu consecința admiterii cererii astfel cum a fost formulată și a menținerii dispoziției nerecurate, anume, cea privind constatarea renunțării la judecată față de C. de P. a municipiului B.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 3142 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul D. V. în contradictoriu cu pârâta C. de P. B. și în consecință:
Suspendă executarea deciziei nr. 1. din (...) a Casei de P. B. și repune în plată decizia nr. 1. din 3 iulie 2008 a Casei de P. B. până la data de (...).
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 14 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER
Red.D.C.G./Sz.M.
2 ex./ Jud.fond.E. B.
Motivarea opiniei concordante a judecătorului C. M.
Consider că soluția de admitere a recursului formulat de reclamantul
D. V. este fondată, având în vedere însă următoarele considerente:
A., în primul rând apreciez că în mod greșit prima instanță a calificat prezenta cerere de suspendare a executării ca fiind o cerere obișnuită formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, întemeiată doar pe disp.art.581 din C. de procedură civilă, fără a pune în discuția părților, potrivit disp.art.129 din același cod, natura reală a acestei cereri și cauza acesteia.
A., prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul D. V. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. B. să dispună suspendarea executării deciziei nr. 1./(...) privind recalcularea pensiei de serviciu, până la data de (...) și repunerea în plată a deciziei privind pensia de serviciu.
D. nr. 1./(...), emisă de către intimată, ce reduce substanțial pensia recurentului, față de cuantumul stabilit prin ultima decizie de pensie de care acesta beneficiase începând cu anul 2007, constituie un titlu executoriu a cărui legalitate și temeinicie a fost contestată în dosarul nr.(...) al T. C., invocându-se că, prin suprimarea pensiei de serviciu, recurentul a fost lipsit de un „..
Practic, reținerea în baza acestei decizii a unei sume însemnate din pensia recurentului stabilită prin decizia nr. 1./(...), constituie o măsură de executare silită, dispusă în temeiul acestui titlu executoriu, nefiind verosimil că reclamantul ar fi renunțat de bunăvoie la pensia de serviciu, în privința căreia avea speranța legitimă, în temeiul disp.art.90 din Legea nr.19/2000, că îi va fi plătită lunar, în cuantumul stabilit potrivit Legii nr. 223/2007, astfel cum îi fusese achitată începând cu anul 2007.
Din acest motiv, consider că, analizând cauza acțiunii, respectiv scopul spre care se îndreaptă voința reclamantului prin promovarea acestei cereri, respectiv suspendarea reținerii unei sume însemnate din pensia de care beneficia până la verificarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu de către instanța specializată în litigii de asigurări sociale, precizându-se doar ulterior adoptării O. nr.5., în cursul judecării cauzei, că se solicită suspendarea până la data de (...), și având în vedere faptul că ne găsim în situația unei decizii de recalculare a pensiei sui generis, față de toate celelalte cazuri în care legiuitorul a prevăzut că, în urma procesului recalculării, se păstrează în plată cuantumul cel mai avantajos, cererea se impunea a fi calificată juridic de către instanță ca fiind întemeiată pe disp.art.403 alin.1,3 și 4 din C. de procedură civilă și soluționată în consecință.
În acest sens, judecătorul nu era ținut de temeiul juridic invocat de către reclamant, dar, desigur, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, schimbarea temeiului juridic trebuia pusă în discuția părților.
Consider că, în sprijinul acestei opinii, este și argumentul că împrejurările și motivele speciale care au determinat reclamantul să acționeze în prezenta cerere, de suspendare a executării, îl constituie desigur perioada în care acesta urma să fie lipsit de pensia de care beneficia, până la momentul când se putea ajunge în situația în care instanța specializată în asigurări sociale să analizeze motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate.
De asemenea, mai consider că, astfel cum a fost calificată în doctrina și jurisprudența de specialitate, decizia de pensie este un act administrativ, pentru care legiuitorul a prevăzut o competență specială, motiv pentru care cererea de suspendare a executării acestui act trebuie analizată și potrivit Recomandării nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei.
Prin această recomandare se arată că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin același act că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Recomandarea prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
De asemenea, art.IV prevede că asemenea cereri de suspendare a actului administrativ se impune a fi soluționate în regim de urgență.
Având în vedere aceste prevederi, precum și disp.art.581 din C. de procedură civilă, apreciez că în mod greșit prima instanță a constatat că cererea formulată este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Chiar în ceea ce privește ordonanța președințială, Curtea
Constituțională a statuat, potrivit art.581 din C. de procedură civilă, că aceasta constituie o procedură specială, prin care instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgențăeste justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea provizorie a executării titlului executoriu, are caracter vremelnic.
De asemenea, apreciez că cererea formulată de către reclamant nu prejudecă fondul cauzei, are caracter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru suspendarea executării pentru următoarele considerente:
Pensia de serviciu de care recurentul beneficia în baza deciziei nr. 1. din (...) era un drep t me n it s ă as ig ure sec ur itate a soc ial ă a ac es tu i a.
Deși Legea nr.19/2000 era în vig oare la data la care reclamantul asolicitat înscrierea la pensie de serviciu, acesta nu a solicitat pensie în baza
acestei legi, ce prev ede, la art.82, că pe nsia se acordă la cerere, ci singuracerere formulată a fost cea pentru obținerea pensiei de serviciu.
Opțiunea sa pentru pensia de serviciu a fost cu certitudine determinată de condițiile prevăzute de legislația în vigoare încă din anul
2007, respectiv prevederile Legii nr.223/2007, care recunoștea reclamantului, la cerere, dreptul la pensie de serviciu.
Această drept a fost calificat de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 20/(...), "o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale";.
Practic, deși noua decizie emisă, care constituie titlul executoriu a cărui suspendare a executării se cere, poartă titulatura de decizie de recalculare a pensiei de serviciu, acesta apare ca fiind o decizie de stabilire a pensiei reclamantului în temeiul Legii nr.19/2000, fără opțiunea acestuia în acest sens și de sistare a plății pensiei de serviciu.
Această opțiune a r ecurentului formula tă la data înscrierii la pensie,
faptul că începând din anul 2007 aces tui a i-au fost plătit e drepturile de pensie de serviciu în cuantumul stabilit potrivit Legii nr.223/2007,
așteptările sale firești fiind în sensul menținerii acestora, face ca, în opinia
mea, aparența dreptului să fie de partea acestuia.
A., având în vedere aceste implicații ale aplicării Legii nr. 119/2010 asupra cuantumului pensiei recurentului, precum și faptul că dreptul recurentului la pensie de serviciu prezintă aparența unui drept câștigat, consider că măsura de sistare a plății acesteia și de acordare a unui alt tip de pensie, ce de altfel nu a fost niciodată solicitat de către acesta, pare a fi o atingere a dreptului acestuia la respectarea unui „. în sensul art.1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Având în vedere că „bunul"; de care aparent ar trebui să se bucure recurentul este un drept de securitate socială, că măsura luată pare să fi afectat chiar substanța bunului, aducând atingere mijloacelor de trai pe care pensionarul avea speranța să le obțină în continuare, consider că este justificată urgența suspendării executării deciziei, până la data la care pensia recurentului a fost din nou revizuită în temeiul O. nr.5..
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 623/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
