Decizia civilă nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/R/2011
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. A. V. împotriva ordonanței președințiale nr. 3815 din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Dudescu A., în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire și arată că nu alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C.ea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță pentru motivele invocate în memoriul de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin ordonanța președințială nr. 3815/(...), pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), s-a respins cererea privind ordonanța președințială formulată de către reclamantul C. A. V., în contradictoriu cu pârâta C. J. de
P. C.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 242144/(...) emisă de pârâta C. J. de P. C. s-a stabilit în favoarea reclamantului o pensie de serviciu în cuantum de 1393 lei.
Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu, în temeiul art. 3 din
Legea nr. 119/2010, iar prin decizia nr. 242144/(...), s-a acordat reclamantului o pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 776 lei.
Împotriva acestei ultime decizii, reclamantul a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, înregistrată pe rolul
T. C. sub nr. (...).
Potrivit art. 581 alin. 1 C.proc.civ., prin ordonanța președințială pot fi dispuse măsuri numai în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții: există urgență, condiție îndeplinită numai în cazul în care este necesară păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prin prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau, după caz, este necesară înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări; măsura este vremelnică; măsura luată nu prejudecă fondul, fapt care presupune stabilirea aparenței dreptului în favoarea uneia dintre părți.
În speță, nu este întrunită condiția urgenței măsurii, nefiind necesară păstrarea unii drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, ori înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Dreptul la pensie al reclamantului nu este păgubit prin executarea deciziei de recalculare, întrucât executarea acesteia nu influențează procedura de reparare retroactivă, în ipoteza soluționării în favoarea reclamantului a litigiului de fond.
Nu există în speță nici necesitatea prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, nefiind dovedită existența vreunei pagube cu acest caracter.
Reducerea venitului lunar la suma de 776 lei, sumă care depășește salariul minim pe economie, nu constituie în sine dovada unei pagube care nu suportă reparare.
Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile menționate, prima instanță a respins cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul C. A. V., solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului s-a arătat că în ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, aceasta presupune a nu analiza fondul raportului juridic dedus judecății, dar instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială poate și chiar este obligată să realizeze o minimă antamare a fondului cauzei, pentru a stabili dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului.
Contrar celor reținute de prima instanță, cererea sa nu a vizat o tranșare a fondului cauzei în procedura ordonanței președințiale, ci a urmărit să evidențieze că, cel puțin la nivel aparent, actul a cărui suspendare se solicită este nelegal.
În acest sens, recurentul evidențiază că recalcularea pensiei de serviciu, cu consecința diminuării drastice a drepturilor sale, este de natură a-i încălca cel puțin dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la C.
Executarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, actul administrativ normativ în baza căruia a fost recalculată pensia sa, a fost suspendată de către instanțele de contencios administrativ care au constatat existența „cazului bine justificat";, respectiv a împrejurării legate de starea de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Consideră că o analiză sumară a acestor aspecte nu ar fi fost de natură a prejudeca fondul cauzei, dar ar fi fost în măsură să releve existența unei minime aparențe a dreptului în favoarea recurentului și ar fi justificat luarea măsurii solicitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, recurentul arată că în sensul art. 581 Cod de procedură civilă, există anumite situații în care aceasta nu trebuie „în mod obligatoriu probată";, ea existând în mod implicit și rezultând din circumstanțele cauzei, în cazul său privarea de o parte considerabilă a unui „bun"; justificând existența unei astfel de urgențe.
De asemenea, recurentul își fundamentează cererea atât pe decizii pronunțate de alte instanțe interne, cât și pe principiul nediscriminării, așa cum acesta a fost interpretat de C. în cauza Buchen contra Cehiei.
Intimata C. județeană de P. C., deși legal citată, nu și-a exprimatpoziția procesuală față de recursul promovat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea constată că recursul este nefondat, având învedere următoarele considerente:
Recurentul reclamant a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale în vederea obținerii suspendării executării Deciziei nr.
242144/(...) privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. (...) al T. C., având ca obiect anularea acestei decizii.
În raport de dispozițiile art. 581 - 582 C.pr.civ., care reglementează procedura ordonanței președințiale, se reține că legiuitorul a instituit trei condiții cumulative de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se solicită a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului cauzei.
Față de dispozițiile legale menționate și de probele administrate în cauză, C.ea constată că sunt întemeiate considerentele reținute de prima instanță în sensul că în speță nu se verifică o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
C.ea reține că potrivit art. 581 cod proc. civ. condiția urgenței subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamantul apreciază că este justificată condiția urgenței, prin prisma celei de-a doua teze a textului legal menționat, respectiv pentru
„prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile.
C.ea reține însă că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să conducă la concluzia că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Se susține de către recurent că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";.
C.ea apreciază că nu se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; ca implicând o atare urgență, întrucât, chiar dacă reclamantuluii-au fost reduse veniturile pe care acesta le considera stabile, nu se poate considera, dincolo de orice probațiune concretă, că acesta ar fi pus într-o situație atât de precară încât să se rețină că i s-ar provoca o pagubă ireparabilă.
Chiar admițând ipoteza producerii unei pagube iminente, C.ea reține că o astfel de pagubă ar putea fi reparată în situația soluționării favorabile a cauzei privitoare la contestarea deciziei de recalculare.
Aspectele invocate de recurent privind deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, nu pot fi reținute de C.e în soluționarea prezentei cauze având în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept.
Pe de altă parte, aspectele evidențiate de recurent prin referirile la practica C. (decizia Buchen contra Cehiei), țin de fondul cauzei, ce nu poate face obiectul cenzurii instanței în cadrul acestei proceduri speciale.
Având în vedere că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, C.ea apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, privitoare la neprejudecarea fondului.
Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 312 al.1 Cod de procedură civilă Cod de procedură civilă, C.ea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. A. V., împotriva ordonanței civile nr. 3815 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. G. L. T. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.GLT/dact.MM
2 ex./(...)
Jud.fond: E.B./I.P.
| ← Decizia civilă nr. 3047/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1985/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
