Decizia civilă nr. 3266/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3266/R/2011

Ședința publică din data de 28 iunie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.

JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele recurente S.-G. E. R. și S.-G. S. E., respectiv de pârâtul recurent M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 6. din 4 februarie 2011 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. DE A.-R. A. SA, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantelor S.-G. E. R. și S.-G. S.-E. - avocat I. V. și reprezentanta recurentului M. A. N. - consilier juridic P. L. C., lipsind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 27 iunie

2011 reclamantele au înregistrat la dosar precizări iar recurentul M. A. N. a depus contractul de angajare nr.314/2006 al defunctului reclamant S. - G. F.

La solicitarea instanței reprezentantul reclamantelor recurente arată că indemnizația lunară de invaliditate a fost acordată de la intrarea în vigoare a OG 7. considerându-se că nu a fost necesară acordarea ei de la data când a apărut invaliditatea motivându-se că legea nu poate retroactiva. Consideră că prevederile OG nr.7. se aplică unei stări de fapt care era în curs și indemnizația trebuie acordată de la data ivirii invalidității întrucât s-a constatat raportul de cauzalitate între aceasta și ultima misiune în Afganistan, boala defunctului fiind contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

Instanța pune în discuția reprezentantului reclamantelor înscrisul de la fila 157 din dosarul de fond din care rezultă că indemnizația de invaliditate s-a acordat în baza OUG Nr. 8..

Reprezentantul reclamantelor arată că această OUG nr. 8. a fost modificată prin OUG Nr. 7. și că indemnizația i se cuvine de la data constatării pentru prima dată a invalidității de gradul 3. Tot la solicitarea instanței arată că nu a fost contestată decizia asupra capacității de muncă dar apreciază că nici nu era necesar a fi contestată întrucât nu se contestă conținutul ei ci data de la care aceasta își produce efectele.

Instanța pune în discuția reprezentantului reclamantelor împrejurarea că în conținutul acestei decizii este vizată și data ivirii invalidității.

Reprezentantul reclamantelor arată că este doar o chestiune de interpretare întrucât se impune a se ține cont de raportul de cauzalitate care a fost constatat ulterior ivirii invalidității.

Chestionat de președintele completului de judecată cu privire la cererea nr. 15207 din (...) pentru acordarea indemnizației, respectiv dacă aceasta este singura sau au mai fost formulate și alte cereri, reprezentantul reclamantelorarată că există o cerere anterioară prin care M. A. N. i se solicită acordarea mai multor drepturi care decurg din OUG Nr. 8., printre care și acordarea indemnizației de invaliditate.

Reprezentanta M. A. N. declară că data înregistrării în mod oficial a cererii este (...) iar încadrarea în gradul de invaliditate s-a făcut în septembrie

2008 pentru o boală „cel puțin interesantă"; care în opinia sa nu există. În perioada 2006-2007 defunctul reclamant a avut un contract de muncă și nu un raport de serviciu cu M. A. N., militarii nefiind funcționari publici ci având încheiat contracte de muncă speciale.

Reprezentantul reclamantelor recurente arată că în toată perioada reclamantul defunct a avut încheiat un contract de muncă.

La solicitarea instanței reprezentantul reclamantelor recurente arată că pentru pensia de urmaș s-a formulat o cerere pe cale administrativă existând în acest sens dovada expedierii către M. A. N. a tuturor documentelor necesare acordării acestei pensii și răspunsul instituției respectiv adresa cu nr.

2802/(...) prin care se refuză acordarea, inclusiv a pensiei de urmaș.

Răspunsul dat este de fapt ambiguu, învederând că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale. În 17 noiembrie 2010 instanța a fost sesizată fără a se mai aștepta vreun răspuns la sesizarea formulată.

Instanța mai solicită reprezentantului reclamantelor să își spună punctul de vedere raportat la despăgubirile solicitate în baza HG nr. 8. respectiv dacă acestea sunt solicitate în nume propriu sau în calitate de urmaș, existând și o cerere a titularului în baza acestei hotărâri.

Reprezentantul reclamantelor declară că despăgubirile sunt solicitate în calitate de urmaș, respectiv soție și fiică ale defunctului S. G. F. Cele 100 de solde solicitate pot fi solicitate de urmași calificându-le ca fiind cereri în nume propriu. Defunctul a solicitat plata a 60 de solde care i se cuveneau iar soția respectiv fiica acestuia erau îndreptățite să le solicite ca urmare a decesului.

Raportat la celelalte aspecte solicitate, bursa de studii, cheltuieli cu servicii medicale și medicamente, cheltuieli de transport, etc., i se solicită reprezentantului reclamantelor să precizeze dacă acestea au fost solicitate pe cale administrativă sau instanței de judecată, precum și dacă certificatele medicale au fost comunicate angajatorului.

Reprezentantul reclamantelor arată că toate solicitările au fost formulate prin acea cerere la care a făcut referire, cea formulată anterior cererii din 29 septembrie 2009, iar certificatele medicale au fost comunicate angajatorului.

Reprezentanta M. A. N. arată că reclamantul defunct nu mai era angajatul ministerului din luna iulie a anului 2008, toate documentele fiind depuse într-un dosar la centrul militar care le păstrează, respectiv la dosarul personal care se întocmește, fără a avea vreo eficiență comunicarea acestora.

Reprezentantul reclamantelor susține că evidența militarilor în rezervă se ține într-adevăr de către centrul militarilor în rezervă dar că acest centru avea obligația să gestioneze datele.

Reprezentanta M. A. N. susține că centrul militarilor în rezervă are doar obligația de a păstra aceste date.

Instanța declară închisă faza cercetării judecătorești, unește cu fondul chestiunea cu privire la componența și compunerea completului de judecată, raportat la natura tuturor capetelor de cerere, și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate în cauză.

Reprezentantul reclamantelor solicită acordarea unui termen pentru pronunțare pentru a putea formula și depune la dosar concluzii scrise.

I se aduce la cunoștință că nu va putea fi acordat un termen pentru pronunțare întrucât unul din membrii completului de judecată urmează a seafla în concediu de odihnă iar la întoarcerea acestuia, un alt judecător din complet va fi în concediu, iar completul de judecată nu va mai putea fi legal constituit.

Reprezentantul reclamantelor solicită admiterea recursului declarat de acestea, modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță în sensul celor solicitate în scris și pentru motivele în scris arătate, motive pe care le susține oral în fața instanței. În esență arată că prima instanță a interpretat greșit HG nr. 8. și a apreciat că există o reglementare specială în L. nr. 70/1997 prioritară în aplicare, care nu prevede dreptul la indemnizația lunară solicitată. Acest drept însă îl prevede HG Nr. 7. care a modificat HG nr. 8. iar acest act este ulterior celui invocat de instanță. Soția și fiica reclamantului decedat au făcut eforturi disperate pentru a-l tratat în condițiile în care M. le-a întors spatele, considerând doar angajarea soției pe post de contabil ar fi un favor. Suma solicitată cu titlu de daune morale și materiale nu este exagerată, existând toate deplasările la spitale civile și militare, investigațiile și tratamentele medicale din țară și din străinătate.

Instanța redeschide dezbaterile pentru a pune în discuția părților competența și compunerea completului de judecată ce a judecat cauza în primă instanță, raportat la calitatea raportului juridic dintre părți - de muncă sau de serviciu - precum și la petitele privind asigurările sociale în care se încadrează despăgubirile solicitate de urmași, respectiv dacă era competent teritorial T. B.-N. sau Tribunalul București dat fiind că parte este M. A. N., raportat la prevederile art. 156 din L. 19/2000 și L. nr. 1..

Reprezentantul reclamantelor arată că în mod corect litigiul a fost soluționat de tribunalul competent raportat la domiciliul reclamantelor.

Reprezentanta M. A. N. arată că nu poate exprima o părere concretă vis- a-vis de competența teritorială însă din punct de vedere al competenței materiale, aceasta nu aparține instanței care a judecat, fiind vorba de petite formulate în mai multe materii.

Reprezentantul reclamantelor arată că, contractul de asigurare era accesoriu contractului de muncă dar drepturile solicitate decurg din contractul de muncă și prin urmare instanța competentă să judece litigiul este T. B.-N. Daunele morale solicitate decurg din neîndeplinirea obligației M. A. N. de a-și fi trimis un militar la tratament în străinătate și prin urmare și în soluționarea acestui capăt de cerere este competentă instanța care a soluționat celelalte cereri.

În continuare, asupra recursului, reprezentantul reclamantelor susține că instanța de fond a afirmat că prejudiciul moral trebuie dovedit, întrebându- se retoric dacă trebuie și cum poate fi dovedită durerea unei fiice și mame care și-au pierdut soțul respectiv tatăl.

Reprezentanta M. A. N. solicită respingerea recursului declarat de reclamante, ca nefondat. În esență arată că reclamantul defunct s-a oferit voluntar pentru toate misiunile la care a participat și că nu se poate trage concluzia că după doi ani de la întoarcerea dintr-o misiune boala de care suferă s-a datorat participării la aceste misiuni. Decesul reclamantului nu s-a datorat bolilor pe care le avea, acesta decedând în urma unui infarct, pe plajă, în concediu. Nu a murit în timpul vreunei misiuni ci la trei ani după ultima misiune și la doi ani după ce nu mai era cadru activ, încadrarea în gradul de invaliditate făcându-se raportat la tulburări psihice. Drepturile solicitate nu se încadrează în prevederile legale iar în polițele de asigurare nu exista prevăzut un astfel de risc. S. admiterea recursului declarat de M. A. N. pentru motivele arătate în scris pe care le susține.

Reprezentantul reclamantelor solicită respingerea recursului declarat de minister. S. că raportul dintre deces și misiunea din Afganistan la care a participat reclamantul defunct nu poate fi contestat atâta vreme cât raportul de cauzalitate a fost stabilit de două comisii medicale. Cu privire la susținerea reprezentantei ministerului că reclamantul s-a oferit voluntar să participe la misiune arată că este de esența și condiția militarului să se ofere voluntar. D. nu ar fi făcut acest lucru existau alte criterii de trimitere a militarilor în misiune și nu se poate afirma că dacă și-a exprimat dorința să participe la misiune culpa că s-a îmbolnăvit îi aparține. Depune la dosar un comunicat de presă și chitanța reprezentând plata onorariului avocațial solicitând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 6. din 4 februarie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. G. F. A. decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica acestuia S. G. S. E. împotriva pârâtului M. A. N. și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor S. G. E. R. și S. G. S. E. echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de sănătate contractate de pârât și suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.

S-a luat act de renunțarea reclamantelor la cererea de obligare a pârâtului la facilitarea și achitarea serviciilor medicale necesare reclamantului decedat, în cadrul spitalului militar din Rammstein, Germania.

Au fost respinse ca neîntemeiate toate celelalte pretenții formulate.

A fost respinsă cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut urătoarele:

Inițial instanța a fost sesizată de reclamantul S. G. F. A. cu următoarele pretenții îndreptate împotriva M. A. N. B., în calitate de entitate ce reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică, cum sunt unitățile militare, conform art. 2 din L. nr. 346/2006:

1. plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr.

0121234/(...) de la data ivirii invalidității - (...) potrivit art. 83 alin. 2 din OUG nr. 7.;

2. obligarea pârâtului la plata despăgubirii aferente asigurării de viață și accidente încheiată potrivit L. nr. 42/2004;

3. obligarea pârâtului la facilitarea și achitarea serviciilor medicale necesare reclamantului în cadrul S.ui militar din Rammstein, Germania;

4. obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale și materiale (din care, conform precizării din ședința publică din 28 iulie 2010 - f. 239 verso, 198.000 euro reprezintă daune morale și 2.000 euro reprezintă daune materiale).

Pretențiile au fost formulate în temeiul prevederilor art. 81 și 83 din OUG nr. 7..

La data de 31 august 2010, în timp ce procesul era pe rol, a survenit decesul reclamantului, acțiunea fiind continuată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare S. G. E. R. și fiica S. G. S. E..

La data de 17 noiembrie 2010 continuatoarele acțiunii defunctului și-au precizat pretențiile îndreptate împotriva aceluiași pârât - M. A. N. B., solicitând:

1. obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din HG nr. 8., în cuantum de 100 solde de bază;

2. obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei S. E., fiica defunctului, a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85 din OUG nr. 8.;

3. stabilirea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile L. nr. 1., art. 37 și următoarele;

4. acordarea de către pârât a unei burse de studii în favoarea reclamantei S. E. pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani;

5. plata despăgubirii în caz de deces conform poliței de asigurare, în situația în care asiguratorul plătește indemnizația în contul pârâtului, titular al contractului de asigurare;

6. decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale și medicamentele până la data decesului, în cuantum de 6207,67 lei;

7. decontarea sumei de 3.100,95 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la spitalele unde a fost investigat defunctul în perioada iulie 2007 - (...).

Totodată, urmașele defunctului au arătat că înțeleg să renunțe la cererea de obligare a pârâtului la asigurarea și plata serviciilor medicale în cadrul spitalului militar Rammstein, sens în care tribunalul în baza art. 246

C.proc.civ. a luat act de renunțarea reclamantelor la acest capăt de cerere, urmând a fi soluționate, în ordinea formulării lor, celelalte pretenții formulate.

1. plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr.

0121234/(...) de la data ivirii invalidității - (...).

Defunctul S. G. F. A. a fost angajat al unității militare 0. B. începând cu data de (...) și până în data de (...), pe bază de contract, dată de la care devine angajat al UM 0. B., tot pe bază de contract, până la data de 31 iulie 2008, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată și a nereînnoirii angajării.

Conform mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă depus în copie la dosar, contractul individual de muncă al defunctului s-a încheiat de regulă pe perioada determinată de 1 an de zile (pozițiile 20, 21, 40).

Pe perioada derulării raporturilor de muncă, defunctul a participat la mai multe misiuni în A., K., Afganistan, ultima desfășurându-se în perioada 5 ianuarie 2007 - 30 iulie 2007, conform adeverinței nr. 260/(...) și fișei locurilor de muncă în care a lucrat defunctul, depuse la dosar.

Așa cum rezultă din poziția reclamantului decedat exprimată în cuprinsul acțiunii introductive, după întoarcerea din ultima misiune, cea din Afganistan, reclamantul a constatat „o deteriorare accentuată a stării de sănătate, inexplicabilă în ciuda numeroaselor consultații de specialitate";.

Într-adevăr în fișa medicală întocmită la întoarcerea din misiune din (...) apare menționată lombosciatica în cadrul antecedentelor personale și patologice.

Inițial defunctul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, conform deciziei nr. 506/(...), reținându-se o deficiență locomotorie medie. Ca dată a ivirii invalidității s-a stabilit data de (...).

Ulterior, defunctul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, conform deciziei nr. 1010/aprilie 2009, reținându-se ivirea invalidității la data de (...), fără a se menționa cauza invalidității.

La data de (...), urmare a schimbării cauzei invalidității, s-a emis decizia nr. 7/(...), prin care s-a menținut aceeași dată a ivirii invalidității și s-a indicat drept cauză a invalidității „boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare";.

Prin decizia nr. 0121234/(...) emisă de direcția financiar contabilă din cadrul pârâtului, defunctului i s-a acordat în temeiul OUG nr. 8. o indemnizație de invaliditate în cuantum de 2.540 lei, începând cu data de 1 mai 2009.

La data de 22 aprilie 2010 s-a emis decizia nr. 1197/2010 de încadrare a defunctului în gradul I de invaliditate, reținându-se aceeași dată a ivirii invalidității ((...)) și aceeași cauză (boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare).

Prin decizia nr. 0121234/18 mai 2010 emisă de direcția financiar- contabilă a pârâtului, defunctului i s-a acordat în temeiul OUG nr. 8. o indemnizație de invaliditate în cuantum de 3.672 lei, începând cu data de 1 mai 2010.

Potrivit datelor care rezultă din evidența pârâtului, defunctul a fost beneficiarul unei indemnizații de invaliditate începând cu data de 10 iunie

2008, în cuantum de 1.550 lei până la data de (...), apoi în cuantum de 1.693 lei până la data de (...), apoi de 2.540 lei din 1 mai 2009 până la data de 1 mai

2010, când devine beneficiarul unei indemnizații de invaliditate în cuantum de

3.672 lei, așa cum s-a arătat mai sus.

Indemnizația de invaliditate a fost acordată în baza art. 82 lit. b, c, d din

OUG nr. 8., în forma modificată prin OUG nr. 7.. P. beneficiul acestui drept s-a recunoscut numai prin OUG nr. 7..

Acordarea acestui beneficiu a fost recunoscută de defunct, prin acțiunea introductivă, care însă a solicitat plata indemnizației de la data ivirii invalidității și anume 10 iulie 2007.

Este adevărat, contrar poziției pârâtului, că data ivirii invalidității este luna iulie 2007, împrejurare menționată în cuprinsul certificatului medical nr. A-1. din 3 septembrie 2009 de clasare „. pentru serviciul militar"; emis de comisia de expertiză medico-militară, în cuprinsul căreia la pct. II se menționează luna iulie 2007 ca dată a ivirii bolii.

Se poate observa că la întoarcerea din misiune, la 11 iulie 2008, în urma controlului efectuat, reclamantul este diagnosticat cu lombosciatică.

Împrejurarea se coroborează cu depoziția martorului P. R. C. participant

și el în misiune împreună cu reclamantul, care a arătat că în timpul misiunii, reclamantul acuza dureri lombare.

Inițial, reclamantul defunct a fost încadrat în gradul III de invaliditate, apoi la data de 1 mai 2009 în gradul II de invaliditate și ulterior, la 22 aprilie

2010 în gradul I de invaliditate.

Condițiile de acordare a indemnizației de invaliditate au fost stabilite doar prin O. M 3. martie 2009 de aprobare a N. metodologice de aplicare a

OUG nr. 8..

Conform art. 19 al ordinului menționat, indemnizația lunară de invaliditate prevăzută la art. 82 alin. (1) din OUG nr. 8. se acordă de către direcția financiar-contabilă, pe baza unui dosar care cuprinde următoarele documente: cererea scrisă; certificat-decizie medicală de încadrare în grad de invaliditate emis de către comisiile de expertiză medico-militară, pentru cadrele militare; certificat medical de clasare "inapt pentru serviciul militar" emis decătre comisiile de expertiză medico-militară, precum și decizie asupra capacității de muncă emisă de către medicul expert al asigurărilor sociale pentru soldații și gradații voluntari; decizie asupra capacității de muncă emisă de către medicul expert al asigurărilor sociale pentru personalul civil; copie de pe actul de identitate al solicitantului.

Potrivit art. 21 al ordinului menționat, plata indemnizației lunare de invaliditate prevăzută la art. 82 alin. (1) din OUG nr. 8. se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul care a cauzat invaliditatea, dacă dosarul a fost depus la D. financiar-contabilă în termen de

90 de zile de la data producerii acestuia, respectiv începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a depus dosarul la D. financiar-contabilă, dacă acesta a fost depus într-un termen ce depășește 90 de zile de la data producerii evenimentului care a cauzat invaliditatea.

Ca atare, conform acestei norme legale, plata se face din luna următoare celei în care a survenit evenimentul ce a cauzat invaliditatea numai dacă dosarul s-a depus în termen de 90 de zile de la data ivirii împrejurării ce a determinat invaliditatea.

În caz contrar, dacă dosarul se depune cu depășirea termenului de 90 de zile, indemnizația se acordă din luna următoare celei în care s-a depus dosarul

(s-a formulat cererea de acordare a dreptului).

Cererea de acordare a indemnizației prevăzută de OUG nr. 8. a fost formulată de defunctul reclamant la data de 29 iunie 2009.

Dreptul la indemnizație al defunctului a fost recunoscut cu începere din

10 iunie 2008, dată ce coincide cu momentul publicării în Monitorul Oficial al

României, partea I a OUG nr. 7., act normativ prin care s-a recunoscut beneficiul acestui drept.

În lipsa indicării în cuprinsul actului normativ a vreunei date de la care se acordă indemnizația de invaliditate, dreptul s-a recunoscut din momentul intrării în vigoare a OUG nr. 7., ce coincide cu data publicării sale în Monitorul

Oficial.

Între data publicării OUG nr. 7. în Monitorul Oficial și data apariției N. metodologice de aplicare a OUG nr. 8. în forma completată prin OUG nr. 7. - 9 aprilie 2009, nu a existat nicio reglementare legală care să prevadă o altă dată de la care se acordă beneficiul legii.

Prin Normele metodologice s-a prevăzut într-adevăr că plata indemnizației lunare de invaliditate prevăzută la art. 82 alin. 1 din OUG nr. 8. se face începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul care a cauzat invaliditatea, dacă dosarul a fost depus la D. financiar-contabilă în termen de 90 de zile de la data producerii acestuia.

T. a reținut însă că normele metodologice au rolul de a explicita dispozițiile unei legi prin care se acordă anumite drepturi, însă în niciun caz prin acestea nu poate fi acordat un drept recunoscut de legea pe care o explicitează de la o dată anterioară intrării în vigoare a însăși legii care recunoaște dreptul.

Ca atare, dat fiind faptul că beneficiul dreptului la indemnizația de invaliditate s-a recunoscut doar prin OUG nr. 7., care a introdus în OUG nr. 8. textul art. 82, reclamantul defunct nu poate beneficia de acest drept decât cel mai devreme de la data apariției actului normativ care îl reglementează.

Dispoziția cuprinsă în art. 21 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin O. M. 3. privitoare la momentul plății indemnizației începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul care a cauzat invaliditatea dacă dosarul a fost depus la D. financiar-contabilă în termen de

90 de zile de la data producerii acestuia, nu poate fi incidentă decâtevenimentelor generatoare de invaliditate ivite după data intrării în vigoare a

OUG nr. 7., act normativ ce recunoaște dreptul la indemnizație, respectiv după intrarea în vigoare a normelor metodologice, care explicitează momentul de la care se acordă beneficiul dreptului.

O soluție contrară, de recunoaștere în beneficiul defunctului a dreptului la indemnizație de la data de 10 iulie 2007 (așa cum s-a solicitat) ori de la data de 1 a lunii următoare celei în care a survenit evenimentul ce a cauzat invaliditatea (1 august 2007) ar însemna acordarea în beneficiul reclamantului defunct a unui drept care la acea dată nu era reglementat în nicio dispoziție legală (ținând seama de faptul că OUG nr. 7. ce reglementează acest drept intră în vigoare la 10 iunie 2008).

Dreptul la indemnizația de invaliditate s-a recunoscut defunctului în temeiul dispozițiilor art. 82 din OUG nr. 8., în forma completată prin OUG nr.

7., astfel că pretenția sa se analizează în raport de acest text legal care îi este aplicabil.

Acordarea indemnizației de la data ivirii invalidității, solicitată de defunct în temeiul prevederilor art. 83 din OUG nr. 8., în forma completată prin OUG nr. 7. nu are nicio justificare, fiind neîntemeiată, întrucât defunctul nu se încadrează în cerințele acestui text legal, care se referă la personalul armatei rănit în cadrul acțiunilor militare.

Defunctul reclamant nu a fost rănit în cadrul acțiunilor militare, ci acesta a făcut parte din categoria militarilor invalizi, definită în cuprinsul art. 2 lit. c din OUG nr. 8., categorie căreia îi sunt incidente prevederile art. 82.

Întrucât în temeiul prevederilor art. 82 din OUG nr. 8., în forma completată prin OUG nr. 7., reclamantului defunct i s-a recunoscut beneficiul indemnizației de invaliditate corespunzător gradelor de invaliditate prin care a trecut (mai întâi corespunzător gradului III, apoi II și în cele din urmă I, conform deciziilor medicale emise), conform referatului de plată depus la dosar, necontestat, de la data la care prin lege s-a născut acest drept și având în vedere că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile 83, cererea de plată a indemnizației cu începere de la momentul ivirii evenimentului ce a determinat invaliditatea, nu este întemeiată.

2. obligarea pârâtului la plata despăgubirii aferente asigurării de viață și accidente.

La data de (...) UM 0. B. a încheiat polița de asigurare nr. P. 0. valabilă pe perioada (...) - (...) inclusiv, însoțită de anexele A4500/(...) și A UM 0. B., prin care a fost asigurat personalul indicat în lista anexă, printre care și reclamantul defunct în teatrul de operații din Afganistan (poziția 107 din tabel).

Conform poliței de asigurare coroborată cu condițiile generale de asigurare riscurile asigurate sunt decesul din accident, invaliditatea de gradul I și II, invaliditatea permanentă de gradul III, toate din accident, îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirii sarcinilor pe timpul serviciului, care au ca rezultat clasarea ca inapt, repatriere, cheltuieli de spitalizare, tratament, medicamente.

La data de (...) S. Militar de U. C.-N. emite certificatul medical nr. A-

1./(...), în cuprinsul căruia se atestă următoarele:

- diagnosticul clinic și funcțional: tulburări disociative motorii; hernie de disc lombară operată; chist osos talar stâng operat; hipertensiune arterială esențială stadiu II risc C; cardiopatie ischemică, ischemie silențioasă;

- legătura cauzală: boală contractată în timpul și din cauza îndepliniriiserviciului militar, menționându-se expres „misiune Afganistan";;

- data ivirii bolii: iulie 2007.

În baza acestor constatări comisia de expertiză medico-militară constată că din punct de vedere medico-militar defunctul este inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență, decizia comisiei încadrându-se în paragraful

169 grupa 4 din Baremul medical nr. M-72/2002.

Chiar dacă pârâtul a încercat să acrediteze faptul că emiterea acestui certificat s-a realizat tocmai în scopul de a-l ajuta pe reclamantul defunct să obțină o indemnizație de invaliditate, că în realitate, raportat la baremul medical depus la dosar, clasarea ca inapt a intervenit nu în urma afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, ci din cauza unor tulburări psihiatrice ce implică risc medical și/sau social pentru colectivitățile militare, tribunalul reține faptul că acest certificat medical, ale cărui constatări nu s-au contestat, are la bază o decizie a unei comisii de medici, care poartă deplina responsabilitate a celor constatate.

Ca atare, instanța nu poate pune la îndoială constatările comisiei de medici, acestea prezumându-se că reflectă o stare reală.

Este real faptul că în cauză clasarea ca inapt pentru serviciul militar a intervenit datorită unor tulburări psihiatrice, însă acestea sunt urmarea bolii contractate de defunctul reclamant în teatrul de operații din A.

A. concluzie se desprinde fără nicio îndoială din cuprinsul certificatului medical nr. A-1.009, unde se indică diagnosticul defunctului, se precizează expres că boala constatată medical este contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului medical, iar data ivirii bolii este luna iulie 2007.

Faptul că boala de care a suferit defunctul a fost contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului medical, în perioada misiunii în Afganistan, iar data ivirii bolii este luna iulie 2007, sunt împrejurări atestate medical, astfel că în condițiile în care actul medical s-a acceptat ca atare de pârât, a produs efecte juridice (reclamantul defunct fiind beneficiar al unei indemnizații de invaliditate), în prezentul cadru procesual nu se mai poate susține cu deplin temei că boala defunctului nu a fost contractată în timpul misiunii sale în

Afganistan, că se situează în timp ulterior lunii iulie 2007.

Așa cum rezultă din Baremul medical depus la dosar, clasarea ca inapt pentru serviciul militar se face de comisia de expertiză medicală cu discernământ, ținându-se cont de existența unei invalidități temporare sau definitive.

De altfel, este de remarcat faptul că în biletele de externare anterioare certificatului medical A-(...) se face mențiunea apt limitat conform paragrafului

44 alin. e grupa 4 din Baremul medical avându-se în vedere tot diagnosticul de discopatie lombară, hernie de disc operată, hipertensiune arterială.

Urmare a evoluției bolii diagnosticate de medici, reclamantul defunct a trecut de la categoria apt limitat la inapt.

Nu s-a putut reține nici faptul că reclamantul defunct nu se încadrează în categoria militarilor invalizi, definită de art. 2 lit. c din OUG nr. 8. ca incluzând personalul militar (cadre militare, soldații și gradații voluntari, precum și personalul civil care participă la acțiuni militare, în mod individual sau colectiv), clasat inapt pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară în urma afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor și altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare, atâta timp cât acesta a fost beneficiarul unei indemnizații de invaliditate acordată în conformitate cu prevederile art. 82 și art. 84 din OUG nr. 8., așa cum rezultă din decizia nr. 0121234/(...).

Potrivit art. 82 din OUG nr. 8., indemnizația lunară de invaliditate este recunoscută personalului armatei prevăzut la art. 2 lit. c și d din OUG nr. 8., adică militarilor invalizi și civililor invalizi.

Dat fiind faptul că defunctului reclamant i s-a recunoscut beneficiul indemnizației de invaliditate, înseamnă că acesta a fost inclus în categoria militarilor invalizi prevăzută de art. 2 lit. c din OUG nr. 8., reținându-se, în baza actelor medicale prezentate, că a fost clasat inapt din cauza bolii contractate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare în A.

Conform poliței de asigurare sunt riscuri asigurate, riscurile de bază și anume deces din accident și invaliditate permanentă din accident, respectiv riscuri suplimentare (pct. 5 din contractul de asigurare.

Din copia actului intitulat „specificație"; rezultă că asigurarea a privit nu numai riscurile de bază, ci și cele suplimentare, printre care și îmbolnăvirea pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă, a procesului de pregătire pentru luptă și îndeplinirea sarcinilor pe timpul serviciului care au ca rezultat clasarea ca inapt, achitându-se prima și pentru acest risc suplimentar (totalul asigurării s- a ridicat la suma de 7.664 euro, echivalent în lei la data plății - (...) - 26.288,29 lei, sumă achitată conform actului de la fila 377).

Întrucât defunctul reclamant a beneficiat de indemnizație de invaliditate, fiind încadrat în categoria militarilor invalizi (art. 2 lit. c din OUG nr. 8.), iar prin certificatul medical A- 1./(...) s-a reținut că boala defunctului a fost contractată în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului medical, data ivirii bolii fiind iulie 2007, boala reclamantului defunct se încadrează în categoria riscurilor suplimentare asigurate, aceea a asigurării pentru incapacitate permanentă de muncă ca urmare a unei îmbolnăviri, aceasta ivindu-se în perioada de valabilitate a poliței de asigurare.

Așa cum rezultă din adresa direcției financiar-contabile a pârâtei nr.

P13043/(...) pârâta a avut cunoștință de certificatul medical nr. A-1./(...) la data de 6 mai 2010, când în evidențele sale s-a înregistrat sub nr. P8605/(...) fișa de pensie însoțită printre altele și de acest certificat medical.

Luând cunoștință de conținutul acestui certificat, din care rezultă că boala are legătură cu obligațiile militare, că s-a ivit în perioada de valabilitate a poliței de asigurare, pârâtul avea obligația, conform pct. 11.6 din contractul de asigurare, să notifice asigurătorului producerea riscului asigurat în termen de

5 zile de la data luării la cunoștință despre acesta.

Conținutul poliței de asigurare și limitele asigurării nu au putut fi cunoscute de defunctul reclamant, condițiile de asigurare suplimentară nefiind nici în posesia pârâtului, acestea fiind comunicate la dosar de societatea de asigurare.

U. militară UM 0. B. în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea defunctul reclamant a avut cunoștință de certificatul medical A-(...) la un moment anterior, dat fiind faptul că la data de 30 aprilie 2010 UM 02513, care constituie centrul militar județean, căruia i se înaintează certificatul medical de unitatea militară, așa cum rezultă din cuprinsul actului medical, înaintează pârâtului actul medical ca anexă la fișa de pensie. Cu toate acestea, unitatea militară, odată ce a intrat în posesia certificatului medical nu a notificat asigurătorul, în calitate de parte contractantă și nici nu a înștiințat de îndată pârâtul în vederea notificării asigurătorului.

Neîndeplinirea acestei obligații a dus la pierderea posibilității reclamantului defunct de a mai beneficia de indemnizația de asigurare.

Ca atare, prin pasivitatea pârâtului reclamantul defunct a fost prejudiciat, fiind lipsit de posibilitatea de a încasa indemnizația de asigurare de

60.000 euro stabilită în contractul de asigurare.

În aceste condiții, fiind întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită - omisiunea notificării asigurătorului, prejudiciu - lipsirea de indemnizația de asigurare, legătura dintre faptă și prejudiciu -îndeplinirea obligației de notificare ar fi atras obligația asigurătorului de plată a indemnizației conform pct. 12.1 lit. b din contractul de asigurare, culpa pârâtului care nu a acționat conform contractului de asigurare încheiat, imediat după cunoașterea constatărilor actului medical), se impune în temeiul art. 21 din L. nr. 3. (text conform căruia soldații și gradații voluntari care participă la îndeplinirea unor misiuni în afara teritoriului statului român beneficiază de asigurări de viață și de sănătate, potrivit reglementărilor în vigoare și ordinului ministrului apărării) raportat la art. 998 C., obligarea pârâtului să plătească reclamantelor echivalentul în lei la data plății a sumei de 60.000 euro, cu titlu de despăgubire aferentă asigurării de sănătate contractată de pârât.

3. obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din HG nr. 8., în cuantum de 100 solde de bază.

Potrivit art. 1 din H. nr. 8., ofițerilor, maiștrilor militari, subofițerilor în activitate și celor în rezervă, concentrați sau mobilizați în unități militare, li se acordă despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau deces produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, în cazul survenirii decesului, despăgubirea fiind potrivit lit. d în cuantum de 100 de solde de bază lunare brute.

În baza acestui text legal, nu pot fi acordate despăgubiri reclamantelor ca urmare a decesului defunctului S. G. F. A., pe considerentul că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele normei.

Astfel, acordarea despăgubirii este condiționată de:

1. calitatea defunctului de ofițer, maistru militar, subofițer în activitate sau în rezervă, concentrat sau mobilizat în unitatea militară;

2. survenirea decesului ca urmare a unui accident, catastrofă sau alte asemenea evenimente produse în timpul unei acțiuni militare.

Așa cum rezultă chiar din titlul HG nr. 8. despăgubirile se acordă nu în condițiile în care decesul survine ca urmare a oricărei acțiuni militare desfășurate în timpul misiunii în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, ci numai atunci când decesul intervine prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente petrecute cu ocazia unei acțiuni militare.

Tot din economia HG nr. 8. rezultă că s-a avut în vedere acordarea de despăgubiri numai persoanelor care decedează în timpul misiunii în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, nu și a persoanelor care se înapoiază din misiune, iar decesul survine la câțiva ani de la terminarea misiunii. A. rezultă din cuprinsul art. 4, conform căruia cadrele militare decedate în condițiile art. 1 sunt transportate în țară cu avioane militare sau pe cheltuiala M. A. N.

În cauză, boala reclamantului care a determinat starea de invaliditate și în final decesul nu s-a datorat unor accidente, catastrofe, altor asemenea evenimente, ci unor cauze necunoscute, decesul survenind la cca. 3 ani de la terminarea misiunii.

Totodată, conform art. 1 din L. nr. 70/1997, soldații din M. A. N. au dreptul la despăgubiri pentru cazurile de invaliditate produse ca urmare a unor acțiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, în condițiile șicuantumurile stabilite de G. pentru cadrele militare în activitate. În caz de deces, despăgubirile se acordă celor îndreptățiți.

Pentru a fi incident acest text legal este necesar ca decesul să fie produs prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente în cadrul unor acțiuni militare.

Dreptul la despăgubiri se recunoaște în aceleași condiții și cuantumuri cu cele stabilite pentru cadrele militare în activitate.

Ca atare, textul art. 1 al L. nr. 70/1997 face trimitere la condițiile cerute de HG nr. 8. (art. 1 și 4), act normativ care prevede și el condiția ca decesul să fi avut loc prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente, să se producă în timpul misiunii în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, condiție neîndeplinită în cazul reclamantului defunct.

Dreptul la despăgubiri în caz de deces este prevăzut și în art. 20 alin. 1 din L. nr. 3., care face trimitere la condițiile stabilite pentru cadrele militare, adică la HG nr. 8. (art. 1 și 4), pe de o parte, iar pe de altă parte, este o lege generală în raport cu reglementarea specială din L. nr. 70/1997, prioritară în aplicare.

Prin urmare, cererea de plată în favoarea reclamantelor a despăgubirii pentru deces nu a fost apreciată ca întemeiată.

4. obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei S. E., fiica defunctului, a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85 din OUG nr. 8., nu este întemeiată.

Pe de o parte, în privința soldaților participanți la misiunile în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare există o reglementare specială - L. nr. 70/1997 - prioritară în aplicare, care nu prevede dreptul la indemnizația lunară solicitată de fiica defunctului.

Pe de altă parte, textul art. 85 lit. b din OUG nr. 8., conform căruia urmașii personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare beneficiază de indemnizația solicitată în prezenta cauză, trebuie coroborat cu art. 86, potrivit căruia personalul armatei prevăzut la art. 2 lit. a, care la examenul medical efectuat la înapoierea din misiune sau ulterior este diagnosticat cu boli pentru care se stabilește legătura de cauzalitate cu participarea la acțiuni militare, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. a) și b) și la art. 85 alin. (1) lit. f) și g).

Reclamantul defunct se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 2 lit. a din OUG nr. 8., fiind soldat participant la acțiuni militare.

Ca atare, prin art. 86 din OUG nr. 8. s-a recunoscut în beneficiul persoanelor care la examenul medical efectuat la înapoierea din misiune sau ulterior sunt diagnosticate cu boli pentru care se stabilește legătura de cauzalitate cu participarea la acțiuni militare, numai drepturile prevăzute la 81 alin. (1) lit. a) și b) și la art. 85 alin. (1) lit. f) și g) nu și cele prevăzute de art. 85 lit. b. În aceste condiții, întrucât reclamantul face parte din categoria persoanelor care s-au înapoiat din misiune și ulterior au fost diagnosticate cu boli contractate în timpul misiunii, dispozițiile art. 85, care privește categoria persoanelor decedate în timpul misiunii, nu sunt aplicabile în cauză.

Că dispozițiile art. 85 nu au în vedere categoria persoanelor care se înapoiază din misiune și sunt diagnosticate ulterior cu boli contractate în timpul misiunii și din cauza obligațiilor militare, așa cum a fost reclamantul, ci privesc numai persoanele decedate în timpul misiunii, rezultă și din faptul căîn capitolul nou introdus prin OUG nr. 7., intitulat „Drepturile personalului armatei participant la acțiuni militare și ale urmașilor celor decedați"; fiecare articol privește o categorie diferită de persoane astfel: art. 81 privește personalul rănit în misiune și cel invalid definit de art. 2 lit. c și d; art. 82 privește numai personalul invalid definit de art. 2 lit. c și d; art. 83 se referă la personalul rănit în timpul misiunii; art. 85 privește personalul mort în timpul misiunii, iar art. 86 se referă la persoanele înapoiate din misiune care la controlul medical sunt diagnosticate cu boli contractate în timpul misiunii.

5. stabilirea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile L. nr. 1., art. 37 și următoarele.

A. cerere nu este întemeiată motivat pe 2 considerente. a. pe de o parte, la dosarul cauzei nu s-a depus vreo dovadă a formulării vreunei cereri de către reclamanta S. G. S. E. adresată pârâtului pentru acordarea pensiei de urmaș.

Conform art. 49 din L. nr. 1., republicată, pe care se întemeiază pretențiile formulate, pentru persoanele cu drept la pensie de urmaș, ai căror susținători decedați au fost pensionari militari, cererea și actele de pensionare se depun de persoana îndreptățită la unitatea militară din care a făcut parte militarul, dacă acesta îndeplinește condițiile de pensionare la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la centrul militar județean, în cazul celor care îndeplinesc condițiile de pensionare după data ieșirii din rândul cadrelor militare în activitate.

Pentru persoanele cu drept la pensie de urmaș, ai căror susținători decedați au fost pensionari militari cererea și actele de pensionare se pot depune și la organele de pensii în a căror evidență s-au aflat susținătorii.

Stabilirea dreptului la pensie presupune urmarea unei proceduri, care în cazul fiicei defunctului începe cu depunerea cererii, procedură care nu a fost demarată în cauză.

Cererea este analizată de organele de pensii, care se pronunță prin decizie în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului.

Deciziile de pensie se comunică în scris persoanei îndreptățite în termen de 10 zile de la data emiterii.

Împotriva acestei decizii, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul M. A. N.

Ulterior, deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță potrivit L. nr. 263/2010. b. pe de altă parte, defunctul nu a beneficiat de dispozițiile L. nr. 1., republicată, cererea sa de înscriere la pensie militară de stat fiind respinsă prin decizia nr. R013685/(...), așa cum rezultă din adresa nr. P 13043/(...), la data decesului fiind beneficiar al unei pensii calculate în baza L. nr. 19/2000.

Desigur, în măsura în care, ulterior, în favoarea defunctului se va stabili, în alt cadru procesual, calitatea de beneficiar al pensiei militare de stat, fiica defunctului are deschisă calea de a solicita, pe bază de cerere și urmând procedura prevăzută de L. nr. 1., republicată, acordarea pensiei de urmaș.

6. acordarea de către pârât a unei burse de studii în favoarea reclamantei S. E. pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani.

Contrar susținerilor reprezentantului reclamantelor, conform cărora dreptul la acordarea bursei de studii rezultă din dispozițiile L. nr. 4., depusă la dosar, tribunalul a reținut că un asemenea drept este prevăzut în art. 25 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 8., în favoarea copiilor soldaților decedați ca urmare a participării la acțiuni militare.

Prin L. nr. 4. invocată s-a modificat articolul I punctul 4, litera e) a articolului 2, căruia i s-a dat următoarea formulate „e) urmașii personalului armatei decedat - soția sau soțul supraviețuitor, precum și copiii personalului armatei prevăzut la lit. a), până la împlinirea vârstei de 18 ani sau, dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani".

Însă, dacă s-ar fi realizat o analiză atentă a modificării, s-ar fi constatat că modificarea privește art. 2 din OUG nr. 8., care indică semnificația anumitor expresii, lit. e fiind introdusă prin OUG nr. 7. cu următorul conținut „urmașii personalului armatei decedat - soția sau soțul supraviețuitor, precum și copiii personalului armatei prevăzut la lit. a)";, conținut care este modificat prin L. nr.

4. de aprobare a OUG nr. 7..

Ca atare, textul art. 2 lit. e din OUG nr. 8. în forma modificată și completată nu reglementează dreptul la bursa de studii, ci lămurește sensul sintagmei de „. ai personalului decedat";.

Textul 25 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 8. condiționează acordarea dreptului de depunerea unei cereri la direcția financiar-contabilă, în luna următoare decesului, însoțită de dovada că cel în cauză este integralist și înmatriculat în anul de studii următor, ori de dovada că este în anul I de studii.

Pe de o parte, la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada că fiica defunctului s-a adresat cu o asemenea cerere, care i-ar fi fost respinsă în urma analizei.

Pe de altă parte, Normele metodologice au rolul de a explicita OUG nr. 8.. Din modul de structurare a O. nr. M 3., rezultă că ordinul conține indicarea drepturilor recunoscute distinct, în capitole separate, în favoarea diferitelor categorii de participanți la acțiunile militare.

Astfel, în capitolul IV se recunosc drepturi de tratament și decontare a cheltuielilor în favoarea personalului rănit în timpul misiunii; capitolul V privește drepturile la indemnizația de invaliditate în favoarea personalului rănit și a celui invalid urmare a acțiunilor militare, explicitând textul art. 82 din OUG nr. 8.; capitolul VI se referă la drepturile urmașilor personalului decedat ca urmare a participării la acțiunile militare și explicitează textul art. 85 din OUG nr. 8..

Pentru personalul armatei care, la examenul medical efectuat la înapoierea din misiunile în care a participat la acțiuni militare sau ulterior executării acestora, este diagnosticat cu afecțiuni pentru care se stabilește legătura de cauzalitate cu participarea la acțiunile militare, se recunosc drepturile prevăzute la art. 12 din ordin și anume: tratament în străinătate, în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate în țară, cu suportarea contravalorii costului tratamentului și a cheltuielilor aferente din bugetul M. A. N., fiind vorba practic de drepturile recunoscute prin art. 86 din OUG nr. 8..

Întrucât fiecare capitol al ordinului, mai sus enumerat, reglementează o categorie distinctă de persoane, iar reclamantul defunct face parte din categoria personalului invalid ca urmare a participării la acțiunile militare, diagnosticat ulterior întoarcerii din misiune cu boli aflate în legătură cauzală cu misiunea din Afganistan la care a participat în anul 2007, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 82 și art. 86 din OUG nr. 8., respectiv art. 13 și capitolul V din O. M. 3., dispozițiile capitolului VI nu se aplică defunctului, acestea referindu- se doar la personalul decedat efectiv în misiune.

În aceste condiții, cererea de obligare a pârâtului la plata unei burse nu este întemeiată.

7. plata despăgubirii în caz de deces conform poliței de asigurare nu poate fi dispusă, întrucât potrivit pct. 5.1.1 al poliței de asigurare este acoperitdoar riscul de deces prin accident, fiind necesar ca decesul să se producă în urma vătămărilor corporale apărute în urma unui accident suferit în perioada valabilității asigurării. Or, decesul reclamantului S. G. F. A. nu s-a produs prin accident, în urma vreunei vătămări corporale, ci datorită unei boli contractate în timpul misiunii din străinătate, cu cauze necunoscute, care a avut o evoluție nefavorabilă în timp.

8. decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale și medicamentele până la data decesului, în cuantum de 6207,67 lei.

Potrivit documentelor justificative depuse la dosar reclamantele au dovedit efectuarea de cheltuieli cu tratamentul medical în valoare de 745,12 lei.

Este vorba de următoarele cheltuieli suportate: 150,30 lei sumă achitată în baza rețetei din 15 ianuarie 2010; 30 lei contravaloarea consultului ortopedic la medicul specialist; 224,89 lei sumă achitată conform facturii din 5 februarie 2010 și a bonurilor fiscale nr. 129, 131, 134 în baza rețetelor din (...);

3,36 lei sumă achitată conform bonului fiscal din (...), respectiv de 45,57 achitată conform bonului fiscal din (...), ambele sume în baza rețetei din (...);

253,08 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din (...) în baza rețetei din (...); 22,28 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din (...) în baza rețetei din (...); 14,92 lei sumă achitată conform facturii și bonului fiscal din (...) în baza rețetei din (...).

Nu s-au depus la dosar documente justificative pentru celelalte sume solicitate, indicate în nota de cheltuieli depusă la dosar și anume pentru suma de 280 lei pretins achitată la (...) și de 4.295 lei pretins achitată la (...) ca și contravaloare a unei intervenții chirurgicale.

Posibilitatea plății acestora este recunoscută de pârât prin notele de ședință depuse la dosar la data de (...), în baza art. 122 din O. M 110/2009, condiționat de depunerea unei cereri însoțită de actul de identitate, recomandarea medicului de specialitate, chitanța/factura/bonul fiscal ce atestă plata cheltuielilor medicale efectuate.

Potrivit art. 122 din O. M 110/2009, la cerere, soldații voluntari beneficiază, din bugetul unităților sanitare din rețeaua M. A. N., de rambursarea contravalorii contribuției personale dacă pe perioada internării au suportat cheltuieli cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală în condițiile impuse de contractul-cadru, decontarea acestora făcându-se în baza următoarelor documentelor justificative: a) raportul/cererea către comandantul unității sanitare; b) copia de pe buletinul/cartea de identitate; c) recomandarea medicului de specialitate; d) chitanța/factura/ bonul fiscal din care să reiasă contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate.

Totodată, potrivit art. 19 alin. 2 din L. nr. 3., soldații și gradații voluntari trecuți în rezervă sau scoși din evidențele militare în baza prevederilor art. 45 alin. (1) lit. c) și d) (este vorba de soldații și gradații voluntari clasați „. pentru serviciul militar"; de către comisiile de expertiză medico-militară ori clasați „apt limitat";) beneficiază gratuit de asistență medicală și medicamente, în condițiile prevăzute la art. 26 din L. nr. 8. privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 26 din L. nr. 8., pensionarii militari, foștii pensionari militari de invaliditate datorită unor boli contractate în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat, au dreptul gratuit la asistență medicală și medicamente în condițiile art. 23 alin. 1 lit. a (este vorba de asistență medicală

și medicamente în cadrul rețelei sanitare a M. A. N. sau în alte rețele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister).

În temeiul acestor dispoziții legale, se impune obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantelor a sumei de 745,12 lei, justificată cu acte, reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant, spitalizat în cursul anului 2010, căruia periodic i s-a prescris tratament medicamentos, conform rețetelor depuse la dosar.

Nimic nu a împiedicat pârâtul, în condițiile în care recunoaște îndreptățirea reclamantelor la restituirea contravalorii medicamentelor, să achite în cursul judecății sumele rezultate din actele medicale depuse la dosar.

9. decontarea sumei de 3.100,95 lei contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la spitalele unde a fost investigat defunctul în perioada iulie 2007 - (...) nu poate fi dispusă, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus niciun act justificativ al unei asemenea cheltuieli.

Pentru stabilirea contravalorii cheltuielilor suportate trebuiau depuse la dosar documente ce atestă transportul la diferite clinici de specialitate din țară.

În lipsa acestora instanța nu poate stabili cuantumul real al cheltuielilor efectuate.

Orice cheltuială trebuie justificată, cu chitanță, factură, bon, probându- se data concretă a deplasării, mijlocul de transport cu care s-a efectuat deplasarea (dat fiind că o cheltuială diferă în funcție de mijlocul de transport), cu un document care să ateste efectuarea deplasării, efectuarea plății, tribunalul neputând stabili cheltuieli în sarcina unei părți prezumând o deplasare cu autoturismul și luând în calcul, așa cum s-a solicitat, un consum mediu de 7,5l la 100 km. A. întrucât în sarcina unei părți pot fi stabilite numai cheltuielile certe, dovedite ca fiind efectuate, în cuantumul efectiv suportat.

10. obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale și materiale, din care, conform precizării din ședința publică din 28 iulie 2010, 198.000 euro reprezintă daune morale și 2.000 euro reprezintă daune materiale.

Dauna materială constă în prejudiciul material suferit de persoana care pretinde reparația.

În cauză, s-a recunoscut dreptul reclamantelor la despăgubiri egale cu indemnizația de asigurare, respectiv cu contravaloarea cheltuielilor cu medicamentele, în limitele în care s-au produs probe certe. Alte prejudicii materiale nu au fost dovedite în cauză, astfel că alte sume cu acest titlu nu pot fi acordate.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, daunele morale sunt solicitate ca echivalent bănesc al prejudiciilor cauzate personalității afective a defunctului reclamant și ale familiei sale.

Prejudiciul moral trebuie dovedit. Totodată, prejudiciul moral trebuie să fie urmarea faptei culpabile a pârâtului.

În cauză acordarea de daune morale a fost reclamată ca echivalent al suferinței provocată defunctului și familiei sale datorită bolii de care suferă, de dezinteresul manifestat de pârât.

Raportat la ansamblul probatoriului administrat în cauză, tribunalul reține faptul că selecția defunctului pentru plecare în misiunea din Afganistan s-a făcut în baza cererii defunctului, care a dorit să participe la operațiile militare din Afganistan, sens în care a întocmit raportul personal nr. CR

1423/(...), prin care solicita plecarea în misiune.

Faptul că defunctul a dorit să plece în misiune rezultă și din notele depuse de soția supraviețuitoare, care relevă hotărârea și dorința defunctuluide a pleca în misiune, chiar împotriva voinței familiei sale, misiunile fiind „. lui";, așa cum se arată de soția supraviețuitoare.

Ca atare, reclamantul a plecat de bunăvoie în misiune, nu a fost obligat de unitatea militară unde era încadrat.

De asemenea, din depoziția martorului P. R. C. rezultă că în cadrul misiunii condițiile erau bune spre foarte bune, nu au existat evenimente.

Totodată, martorul nu cunoaște să i se fi refuzat defunctului internarea în unitățile medicale ale pârâtului.

Din cuprinsul actelor medicale depuse la dosar rezultă că defunctul nu a apelat întotdeauna la serviciile medicale ale spitalelor militare, ci a urmat tratament și în alte clinici (Artis 3, S. clinic de recuperare C.-N., S. clinic de urgență T. M., S. clinic județean M..

Fiecare din unitățile medicale în care a fost tratat defunctul, inclusiv cele care nu aparțin de M. A. N., au apreciat că boala poate fi tratată în România, tratamentul în străinătate nefiind necesar (f. 51, 68, 202).

Soția defunctului a prestat activitate în cadrul UM 02513 B. (centrul militar județean) până la data de 31 iulie 2010, când raporturile de muncă au încetat în baza art. 55 lit. b din Codul muncii.

Prin O. ministrului apărării naționale nr. MP 564/(...) soția supraviețuitoare a defunctului este chemată în activitate cu grad de maior, în prezent prestând activitate la unitatea militară UM 01518 Prundu Bârgăului, așa cum rezultă din depoziția martorului P. R.

Din cuprinsul scrisorii adresate ministrului apărării naționale înregistrată la data de (...) rezultă că rechemarea în activitate s-a datorat înțelegerii de care ministrul a dat dovadă față de situația defunctului și a familiei sale.

Atâta timp cât pârâtul nu a refuzat să asigure defunctului internarea în vreunul din spitalele militare din țară, în condițiile în care unitățile medicale unde a fost tratat defunctul au atestat că boala poate fi tratată în țară, cât pârâtul s-a preocupat să asigure soției defunctului un loc de muncă decent (atunci când raporturile sale de muncă cu centrul militar județean au încetat), nu se poate reține atitudinea de abandon a defunctului, de nepăsare față de situația acestuia și nici atingerea personalității afective a acestuia sau a familiei sale.

Faptul că pârâtul a refuzat să achite drepturile solicitate prin prezenta acțiune nu justifică acordarea de daune morale, cu atât mai mult cu cât nici tribunalul nu a apreciat întemeiate toate pretențiile formulate.

Întrucât în raport de cele mai sus arătate nu poate fi reținut vreun prejudiciu nepatrimonial, cererea de plată a sumei de 198.000 euro cu titlu de daune morale nu este întemeiată.

În temeiul tuturor considerentelor exprimate și a textelor de lege invocate, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul decedat în cursul judecății, acțiune continuată și ulterior precizată de moștenitoarele defunctului, soția supraviețuitoare și fiica acestuia și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantelor echivalentul în lei a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării contractate de pârât, respectiv suma de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise defunctului reclamant.

S-au respins ca neîntemeiate toate celelalte pretenții formulate.

În baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul a respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța justificativă a plății onorariului de avocat, singurul act care atestă plata și încasarea onorariului.

În baza art. 55 alin. 2 din L. nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele S.-G. E. R. și S.-

G. S. E., respectiv pârâtul M. A. N.

Prin recursul reclamantelor s-a solicitat modificarea în parte a sentinței însensul admiterii acțiunii precizate în întregime, respectiv obligarea pârâtului la: a). plata către reclamante a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art.1 lit.d din H. nr.8. în cuantum de 100 de solde de bază brute pentru decesul soțului și respectiv al tatălui acestora. b). plata unei indemnizații lunare pentru recurenta S. G. S. E. raportată la solda lunară brută avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan (când s-a îmbolnăvit), calculată conform articolului 8 indice 5 din O. nr. 8.; c) stabilirea unei pensii de urmaș pentru S. G. S. E. în condițiile L. 1. - articolul 37 și următoarele; d) acordarea unei bursei de studii pentru aceasta pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani; f) decontarea cheltuielilor cu servicii medicale și medicamente până la data decesului în suma de 6207,67 lei. g) decontarea sumei de 3.100,95 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la spitalele unde defunctul a fost investigat în perioada iulie 2007 - (...); h) despăgubiri civile în cuantum de 200.000 euro; i) plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei

0121234/(...) de la data ivirii invalidității (...) potrivit art. 8 indice 3 alin 2 din

OUG 7. .

În motivare se arată, în esență, că antecesorul acestora a fost angajat al

M. din data de (...) până la data de (...),efectuând misiuni în zonele de conflict cu grad foarte mare de risc: A., K. A. D. întoarcerea din ultima misiune în Afganistan, starea sa de sănătate s-a depreciat în mod constant ajungându-se la acordarea unor grade progresive de invaliditate: gradul III în 0(...), gradul II în aprilie 2009 (stabilită retroactiv din (...)), gradul I în (...) (tot din 0(...)). Actele medicale au stabilit că invaliditatea are drept cauză o boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare. Agravarea stării de sănătate a fostului combatant a culminat cu decesul său survenit la (...) .

Pe toată durata acestei evoluții evident negative a bolii sale defunctului i s-a refuzat dreptul de a fi consultat și tratat la baza militară din Rammstein din Germania, unitate medicală specializată în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor dobândite. Aportul adus de unitățile spitalicești romanești au fost insuficiente pentru diagnosticarea corectă întrucât s-a pornit de la o lombosciatică și s-a ajuns la decesul pacientului. Prestația medicilor romani nu face obiectul dosarului, acestea reducându-se la critica adusă M. A. N. care deși informat de starea din ce în ce mai gravă a fostului său angajat nu a înțeles să respecte dispozițiile legale impuse prin alin 1 din art. 8 indice 1 al OUG 7. și să inițieze demersurile pentru o deplasare la baza aliată din Rammstein preferând să insiste în necesitatea unui tratament pe plan național care s-a sfârșit printr-un eșec lamentabil.

Referitor la cererea formulată de obligare a pârâtului la plata indemnizației de invaliditate începând cu data de (...), se arată că în fișa medicală întocmită la data întoarcerii din misiune - (...) apare ca o primă afecțiune lombosciatica și abia după un an, în 0(...) s-a constatat încadrarea în gradul III de invaliditate „. în 0(...)";. Sunt invocate prevederile art. 8 indice 3 punctul 2 din O. nr.7.: „Indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă de la data producerii afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă,accidentelor, catastrofelor și altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare, până la data stabilirii situației medico-militare"; cu sublinierea că prin expresia „. asemenea evenimente"; legiuitorul a încercat să cuprindă orice fel de situație ivită în zona de conflict care generează stări de invaliditate. D. intenția ar fi fost de restrângere a acestora doar pentru rănile dobândite în timpul operațiunilor militare, inserarea unei asemenea expresii în textul de lege ar fi fost inutilă. Art. 8 indice 3 face trimitere la cuantumul indemnizației stabilite la punctul 1 și nu la personalul rănit în misiune.

Referitor la aplicabilitatea acestui text de lege, acesta își produce efectele nu de la data intrării în vigoare a O. nr. 7. ci de la data la care s-a ivit invaliditatea. Este evidentă intenția legiuitorului de a stabili data de la care se naște obligația de plată, indiferent care este aceasta.

Referitor la cererea formulată de acordare a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute la articolul 1 litera d din H. nr. 8. de 100 de solde de bază arată că în mod incorect instanța de fond le-a respins cererea motivat de faptul că din economia textului ar rezulta că sumele se acorda doar persoanelor care decedează în timpul misiunii. În acest punct instanța a distins acolo unde textul nu distinge stabilind în mod artificial o barieră de timp.

În realitate nu momentul decesului este relevant ci momentul apariției cauzei care, mai devreme sau mai târziu are ca rezultat decesul. De asemenea este relevant raportul de cauzalitate dintre afecțiunea dobândită în timpul mișunii și decesul survenit ulterior.

În L. nr. 42/(...) la articolul 2 se arată că misiunile la care pot participa forțele armate în afara teritoriului statului român sunt : ..... b) de sprijinul păcii. În O. nr. 8. articol 2 se definește acțiunea militară ca misiune prevăzută la art. 2 litera a - f din legea mai sus arătată, inclusiv misiunile de menținere a păcii.

Afirmația conform căreia defunctul a decedat din cauze necunoscute nu are nici o bază întrucât cauzele decesului au fost stabilite la fel cum au fost anterior evidențiate toate diagnosticele pentru care s-au acordat gradele succesive de invaliditate. În al doilea rând, instanța are opinii contradictorii: pe de o parte le respinge cererea de daune morale motivate printre altele și pe refuzul de a asigura diagnosticarea la baza din Rammstein (unde s-ar fi pus un diagnostic corect) susținând ca tratamentul s-a efectuat în țară în mod corect și pe de alta parte, pentru a le respinge pretențiile arată că decesul survine din cauze necunoscute.

Referitor la plata unei indemnizații lunare către reclamanta recurentă S.

G. S. E., instanța a scăpat din vedere faptul că, potrivit. OUG. 8., participarea la o misiune externă prevăzută în L. 42/2004 se încadrează în noțiune de acțiuni militare din care decurg drepturi și obligații ale militarilor, prin aceeași ordonanță la articolul 8 indice 5 alin. 1 se prevede în mod expres că urmașii persoanelor decedate ca urmare a acțiunilor militare sunt beneficiari de drepturi, fără să se insereze alte condiții.

Referitor la susținerile instanței de la punctul 5 care motivează respingerea cererii de acordare a pensiei de urmaș pentru fiica defunctului pe faptul că nu ar fi existat o cerere anterioară în acest sens, se arată că afirmația este eronată în condițiile în care lipsa unei proceduri prealabile nu a fost invocată și nici pusă în discuție pe parcursul procesului. În al doilea rând, în susținerea obligării M. la plata drepturilor sociale (ajutoare și despăgubiri, indemnizație lunară în calitate de urmaș, pensie de urmaș și bursa de studii pentru fiica defunctului) există dovada expedierii către sediul M. a dosarului cu toate documentele susținătoare pentru acordarea acestora din data de (...), cu mandat poștal confirmare de primire P. LD 4. la care nu s-a primit răspuns derespingere a celor solicitate cu drept de contestare, fapt pentru care prin scrisoarea din (...) adresată M. A. N. s-a solicitat reglementarea situației și punerea în drepturi, scrisoare la care s-a primit un răspuns ambiguu (Nr. CR

2802 din 19 octombrie 2010) de la S. U. M. 02585 B., prin care răspunde în numele M. A. N. că nu se justifică cele solicitate.

De asemenea, L. nr. 3. privind statutul soldaților și gradaților voluntari, modificată prin L. nr. 5. art.18 alin.1 prevede că vechimea în serviciu în calitate de soldat sau gradat voluntar este considerată vechime în serviciul militar și se ia în calcul la stabilirea pensiei conform L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, la art.19 alin.3 se prevede că soldații și gradații voluntari, încadrați într- un grad de invaliditate, beneficiază de pensie conform L. nr. 1.. Trimiterea la L. nr. 1. este evidentă, în defavoarea dispozițiilor L. nr. 29/2000.

Referitor la cererea de acordare a unei burse de studii arată că a fost depusă o cerere în acest sens la D. F. C. în termenul legal de 90 de zile ulterior decesului și anexeză o copie după respectiva cerere împreună cu mandatul poștal din care rezultă primirea sa.

Referitor la punctul 7 prin care li se respinge cererea de acordare a despăgubirii pentru deces, arată că această cerere au formulat-o împotriva S. A. S. și a fost disjunsă de către instanța care a pronunțat sentința recurată, întocmindu-se un alt dosar care în prezent nu a fost soluționat de către T. B.- N.

Referitor la cererea de decontare a unor cheltuieli medicale, arată că acestea sunt pe deplin justificate prin acte contabile (facturi și chitanțe) care au înscrise și serviciile prestate - în legătura cu tratamentele bolnavului.

Privitor la cererile de decontare a cheltuielilor de transport, consideră că în mod incorect instanța de fond le-a respins întrucât nu au păstrat bonurile de benzină aferente consumurilor pentru fiecare deplasare, dată fiind derularea evenimentelor sub o stare tensionată generată de boala care evolua negativ cât și faptul că nu au prevăzut nici un moment finalitatea acestor afecțiuni și un eventual litigiu cu M. S-a dovedit însă prin actele medicale că au fost necesare deplasările la clinicile de specialitate și este simplu de înțeles că aceste deplasări nu se puteau face decât cu mijloace proprii având în vedere gradele de invaliditate constatate. Instanța avea posibilitatea de a determina aceste cheltuieli raportat la numărul de deplasări, la distanța cunoscută între B. și sediul unităților spitalicești și la consumul mediu la 100 km.

Referitor la daunele morale se face trimitere la poziția pârâtului de la întoarcerea defunctului din Afganistan până în momentul decesului său.

Daunele morale se justifică și datorită faptului ca M. a fost dezinteresat de evoluția bolii și soarta militarului fapt pentru care nu a solicitat la termen asiguratorului plata primelor de asigurare pentru daunele asigurate, situație care a condus familia la imposibilitatea financiară de a epuiza toate investigațiile și tratamentele din țara și străinătate necesare însănătoșirii.

Prin recursul declarat de pârâtul M. A. N. B. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea la plata echivalentului în lei a sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri aferente asigurării de sănătate și a sumei de 745,12 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor prescrise.

În motivare pârâtul a arătat că la data de 10 iulie 2007, la întoarcerea din misiunea în Afghanistan, concluzia medicală înscrisă în fișa de control medical nr.4633/(...) este „Apt grupa 4";, iar la examinarea pe linie neuropsihică se menționa „Normal clinic";.

La mai mult de 1 an, respectiv la 31 iulie 2008, contractul de muncă al reclamantului a încetat de drept în baza dispozițiilor art.56 lit.j din Codul

Muncii și ale art.45 alin.1 lit.g din L. nr.3., prin expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată.

La aproximativ 1 an, respectiv la (...), este înregistrat memoriul reclamantului adresat D. F.-C. din cadrul M. A. N., prin care se solicită indemnizația de invaliditate.

În încercarea de a-l ajuta, S. Militar de U. C.-N., prin Secția de P., emite certificatul medical cu numărul A-1. din 03 septembrie 2009 în care se menționează: „Din punct de vedere medico-militar este inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidența, paragraf 169, grupa 4 din Baremul medical nr. M-72/2002";, respectiv la denumirea bolii apare „Alte tulburări psihiatrice necuprinse în acest barem și care implică risc medical și/sau social pentru colectivitățile militare";.

Tot în ajutorul reclamantului s-a emis decizia nr.0121234 din (...) prin care s-a stabilit indemnizația de invaliditate.

Reclamantul nu a fost clasat inapt în urma unei afecțiuni fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, și cu toate acestea a beneficiat de prevederile art.82 și 84 din O. nr.8., în ideea ajutorării sale.

Dispoziții asemănătoare sunt cuprinse atât în L. nr.70/1997 cât și în O. ministrului apărării naționale nr. M 55/(...), depus la dosar.

Reclamantul nu a dobândit invaliditatea și nici nu a decedat ca urmare a unor acțiuni de luptă, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente și în consecință nu poate beneficia de despăgubirile solicitate. Asemenea evenimente nu au avut loc în perioada în care reclamantul a participat la misiunea din Afghanistan. D. ar fi avut loc, erau consemnate în ordinul de zi pe unitate, în jurnalul acțiunilor de luptă, în fișa medicală a celor răniți sau decedați și împrejurările ar fi cercetate de organele de cercetare penală.

Instanța nu se poate prevala de certificatul medical emis de S. de U. C.- N. având în vedere că acesta a fost emis la mai mult de doi ani de la întoarcerea din misiune și la mai mult de un an de când reclamantul nu mai era angajatul M.. Apoi, la momentul întoarcerii din misiune, nici o boală nu a fost constatată ca fiind contactată în perioada misiunii.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond, exercitându-și rolul activ în aflarea adevărului, trebuia să solicite cel puțin un punct de vedere având ca obiect răspunsul la întrebarea dacă se poate stabili o legătură de cauzalitate dintre presupusa boală și misiunea din Afghanistan, la mai mult de doi ani de la întoarcerea din misiune. Pe de altă parte, se pune întrebarea care a fost rațiunea stabilirii situației medico-militare a unei persoane la mai mult de un an de zile de la data când aceasta a fost trecută în rezervă și care nu mai face parte din personalul M. A. N. În același timp, cum se poate stabili ca dată a ivirii bolii luna iulie 2007, la mai mult de doi ani de la data încheierii misiunii, având în vedere că în nici un document medical emis anterior, nu se consemnează existența unei boli contactate de către reclamant.

Pe de altă parte, acest diagnostic nu face parte din categoria tulburărilor psihiatrice. Data ivirii invalidității reclamantului este 09 septembrie 2008, conform deciziei asupra capacității de muncă nr.506 din (...), deci după trecerea în rezervă a reclamantului și la mai mult de un an de zile de la data întoarcerii din Afghanistan. Pe de altă parte, reclamantul nu a fost clasat inapt pentru deficiența locomotorie ci pentru o tulburare psihiatrică.

Se mai subliniază că M. A. N. nu a încheiat o asigurare suplimentară pentru incapacitate permanentă de muncă drept urmare a unei îmbolnăviri.

Astfel, riscurile asigurate sunt doar cele cuprinse în Specificația la A. de accidente ale angajaților M. A. N. în Teatrele de O. Mai mult, reclamantul nu s- a aflat în incapacitate permanentă de muncă după întoarcerea din misiune, eldesfășurându-și în continuare activitatea, ca angajat al pârâtului, mai mult de un an de zile, până la 31 iulie 2008, data trecerii în rezervă a acestuia la expirarea contractului.

În al doilea rând, chiar dacă s-ar fi încheiat un asemenea tip de asigurare suplimentară, la pct. 3.2 din Condițiile de asigurare se dispune ca „. incapacității permanente de muncă și clasarea Asiguratului ca inapt se face pe baza certificatului medical constatator emis de autoritatea competentă, iar plata indemnizației în caz de incapacitate permanentă de muncă se va face numai după terminarea tratamentului, în termen de 1 an de la producerea evenimentului asigurat, dar nu mai devreme de 3 luni";. Ultima zi posibilă de producerea a evenimentului asigurat ar fi fost 10 iulie 2007, data întoarcerii reclamantului din Afghanistan. Cum certificatul medical invocat este datat 03 septembrie 2009, nu se poate pune problema obligării la plata indemnizației în caz de incapacitate permanentă de muncă. Aceleași concluzii sunt și în cazul invalidității permanente din accident, potrivit dispozițiilor punctului 5.1.2.3 din

Condițiile generale de asigurare ale asigurării facultative de persoane în teatrele de operații.

Pârâtul arată că în perioada de valabilitate a poliței nu a avut loc nici un eveniment care să producă riscul asigurat așa cum este definit la pct.1.11 din condițiile generale de asigurare. La dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că, pe perioada de valabilitate a poliței, ar fi avut loc un eveniment care să atragă producerea unuia din riscurile asigurate.

În același timp, pârâtul arată că asigurarea a fost încheiată de către U.

M. 0. B., iar nu de către D. financiar-contabilă. Având în vedere faptul că reclamantul nu mai era angajatul unității din 31 iulie 2008, iar acesta nu a depus la sediul unității, ulterior emiterii certificatului medical din 03 septembrie 2009, nici o solicitare de notificare a asiguratorului, unitatea militară nu avea de unde să cunoască despre existența unui asemenea certificat medical și să procedeze la această notificare. Acest fapt rezultă și din adresa cu numărul A 4593 din 16 noiembrie a U. 0. B., depusă la dosar. P., beneficiarul poliței de asigurare era reclamantul, iar acesta trebuia să notifice unitatea sau chiar asiguratorul.

Nu se înțelege cum instanța de fond a ajuns la concluzia că unitatea militară a intrat în posesia certificatului medical, având în vedere că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să confirme această afirmație.

În al doilea rând, în certificatul medical este înscris „Pentru militarii clasați ca inapți pentru serviciul militar certificatul militar va fi trimis, de către unitate, la centrul militar, în termen de 5 zile, împreună cu celelalte documente de trecere în rezervă";. Pârâta arată că la data emiterii certificatului medical, respectiv 3 septembrie 2009, reclamantul nu mai avea calitatea de militar activ fiind trecut în rezervă de peste un an de zile, respectiv la data de 31 iulie 2008. În aceste condiții, reclamantul care nu mai era angajatul unității, nu s-a mai prezentat la sediul unității militare cu certificatul medical, el fiind deja trecut în rezervă și nu se mai putea pune problema trimiterii documentelor de trecere în rezervă împreună cu certificatul medical la centrul militar județean.

De fapt, certificatul medical a fost comunicat doar reclamantului, certificatul medical prin care s-a constatat inaptitudinea reclamantului pentru executarea serviciului militar, deși reclamantul la acel moment nu mai era angajatul unității militare și nu mai executa serviciul militar.

În aceste condiții pasivitatea aparține exclusiv reclamantului și nu unității militare care nu avea cunoștință despre emiterea acestui certificat.

În același timp nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, așa cum susține instanța de fond, faptul ilicit fiind inexistent întrucât unitatea militară nu putea notifica asiguratorul despre un act ce nu i-a fost comunicat.

U. militară, dacă ar fi avut cunoștință despre certificatul medical, ar fi avut toți interesul să notifice asiguratorul, în condițiile în care a plătit prima de asigurare în cuantum de 7.664 euro către asigurator.

Mai mult, sentința este inechitabilă, fiind obligată partea contractantă care a plătit prima de asigurare la plata indemnizației de asigurare, deși nu era beneficiarul indemnizației de asigurare în cazul producerii riscului asigurat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale și medicamentele, acestea puteau fi acordate în condițiile în care reclamantul depunea o cerere însoțită de actul de identificare, recomandarea medicului de specialitate și chitanța/factura/bonul fiscal din care să reiese contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate. Cum reclamantul nu a depus o astfel de cerere însoțită de documentele justificative, nu i se puteau acorda cheltuielile cu serviciile medicale și medicamentele.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Recursurile urmează a fi admise, cu consecința casării în parte a sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în ce privește cererea privind plata de despăgubiri ce face obiectul capătului de cerere nr.2 din acțiunea introductivă precum și cea având ca obiect plata de daune materiale și morale.

Sub acest aspect, se reține în primul rând existența a două litigii între al căror obiect există o strânsă legătură, și față de care se impune discutarea excepției conexității. Este vorba despre petitul disjuns, formulat în contradictoriu cu S. A. S. (fila 283 dosar fond, extinderea de acțiune, respectiv fila 398 și următoarele dosar fond, disjungerea capătului de cerere în contradictoriu cu această pârâtă), având ca obiect obligarea la plata indemnizației de asigurare de deces.

Astfel, se reține că petitul cel mai consistent din punct de vedere pecuniar, formulat în cauză în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., anume, cel privitor la plata de daune morale, este motivat prin trimiterea la suferințele provocate reclamantului și familiei de boala de care a suferit și dezinteresul arătat de pârât, manifestat prin privarea de drepturile legal câștigate, or în mod evident, există o strânsă legătură între acest petit și cel formulat împotriva S. A. S., dat fiind că în ipoteza în care s-ar admite pretențiile împotriva acesteia din urmă, nu s-ar justifica acordarea de daune morale, cel puțin nu în totalitate. De asemenea, aceleași considerente sunt valabile referitor la daunele materiale solicitate.

Încheierea unei asigurări facultative de persoane în teatrele de operații și pe teritoriul național (fila 335-336, 359 dosar fond) asigură riscuri legate de deces, incapacitate permanentă de muncă drept urmare a unei îmbolnăviri (clasarea ca inapt), cheltuieli pentru spitalizare/tratament ambulatoriu, cheltuieli pentru medicamente și tratament, sau cel puțin se afirmă că asigură aceste riscuri, de către reclamante. Or, trebuie acceptat că inclusiv suferințele legate de o boală care să se încadreze în ipotezele prevăzute de contractul de asigurare sunt, în ipoteza admiterii acestui capăt de cerere formulat în contradictoriu cu societatea de asigurări, acoperite prin indemnizația de asigurare.

Pe de altă parte, nu s-a clarificat cu suficiență cât din daunele morale solicitate sunt aferente suferințelor pricinuite de boală și cât dezinteresului arătat de pârât, în condițiile în care se invocă astfel două ipoteze, două faptegeneratoare de suferință și ca urmare, cercetarea cauzei trebuie făcută în fiecare caz distinct.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, pentru suferința cauzată combatantului și familiei sale din pricina unei boli legate de efectuarea misiunii în teatrele de luptă, se afirmă de către succesoare că acesta avea încheiată o asigurare facultativă, astfel încât admiterea petitului privitor la acordarea de daune morale raportat la această suferință poate fi discutată doar în ipoteza în care s-ar respinge petitul formulat în contradictoriu cu societatea de asigurări, întrucât în caz contrar, plata unei indemnizații chiar pentru ipoteza afirmată ca generatoare de suferință ar face reparat prejudiciul moral și astfel nefondat capătul de cerere în contradictoriu cu pârâtul M. A. N. pentru daune morale legate de acest aspect.

Apoi, trebuie clarificat dacă, în urma survenirii decesului reclamantului inițial, petitul, menținut prin precizarea de acțiune formulată de succesoare, privind plata de daune în cuantum de 200.000 euro, este raportat la situația inițială sau la cea survenită prin decesul reclamantului, mai precis, dacă această sumă este solicitată, în partea ce privește daunele morale, pentru suferința pricinuită prin boală reclamantului inițial sau celei pricinuite familiei acestuia prin decesul său, și în ce proporții. A., având în vedere că, așa cum s- a arătat mai sus, Curtea constată condiționarea existentă între plata indemnizației de asigurare și admiterea petitului privitor la daunele morale (fie este plătită indemnizația de asigurare, ce este menită, prin rațiunea sa de a fi, să acopere tocmai prejudiciul moral afirmat, fie este admis acest capăt de cerere, referitor la daunele morale). Or, în acest context, trebuie stabilit în ce măsură ar putea fi solicitată concomitent indemnizația de asigurare pentru riscul dat de deces și cea aferentă riscului dat de invaliditate, și conex, în ce măsură s-ar putea solicita concomitent daune morale pentru aceste două situații (invaliditate și deces), care situații apar a fi generate de același stimul și aflate în aceeași legătură de cauzalitate cu acesta, fiind practic efectul în cascadă a unei unice situații. Se impune a se stabili în ce măsură se pot solicita concomitent indemnizația de asigurare pentru deces și daune morale pentru boală (invaliditate), în lumina celor arătate. Încheierea de asigurări de către statul român, prin ministerul de resort, pentru combatanții din teatrele de luptă internaționale trimiși în baza acordurilor militare la care statul nostru este parte, este menită a acoperi tocmai situații similare celei în cauză, anume, suferința pricinuită de ivirea unei invalidități sau de survenirea decesului, prin chiar denumirea instituției (asigurare) relevându-se sensul acestei măsuri, anume, preluarea riscurilor pecuniare pe care apariția unor asemenea cazuri le-ar atrage asupra ministerului, dat fiind domeniul riscant în care se desfășoară activitatea asigurată.

În același registru, trebuie stabilit dacă ipoteza afirmată de pârâtul M. A. N., anume, lipsa unei asigurări pentru invaliditate (fila 273 dosar fond), nu atrage responsabilizarea acestuia pe plan contractual, față de riscurile existente sub acest aspect în desfășurarea activității specifice derulate de reclamantul inițial.

Faptul reținut de prima instanță, privind competența secției comerciale în soluționarea petitului formulat în contradictoriu cu pârâta S. A. S., trebuie privit și prin prisma prevederilor art. 164 alin. 4 C.proc.civ., care instituie obligativitatea competenței uneia din instanțele ce judecă pricinile conexe doar în ipoteza în care părțile nu o pot înlătura (această competență), ceea ce nu este cazul în situația de față.

Evident, trebuie verificată întrunirea condițiilor prevăzute de art. 164 alin. 1 C.proc.civ.

Conexarea celor două cauze este oportună și se impune față de riscul pronunțării de soluții prin care, pentru motivele expuse pe larg în cele ce preced, să se acopere de două ori un unic prejudiciu, generând o prelungire nejustificată a litigiului prin eventuale căi extraordinare de atac, ca și insecuritatea raporturilor juridice astfel stabilite.

2. Un alt motiv pentru casarea cu trimitere a capetelor de cerere arătate este cel legat de insuficienta stabilire a situație de fapt.

Astfel, nu s-au administrat probe specifice sub raportul dezinteresului afirmat a fi fost manifestat față de situația reclamantului.

Se afirmă astfel, în esență, că ar fi trebuit să beneficieze de tratament în străinătate, și că datorită dezinteresului sub acest aspect din partea angajatorului, nu a beneficiat de această facilitate legală, sens în care se solicită daune morale.

Trebuie observat că art. 8 ind. 1 din O. nr. 8. stipulează că „personalul armatei rănit ca urmare a acțiunilor militare și cel invalid, potrivit prevederilor art. 2 lit. c) și d), beneficiază de următoarele drepturi: a) tratament în străinătate, în cazul în care afecțiunile nu pot fi tratate

în țară";.

Or, nu există nici o probațiune administrată în acest sens, anume, dacă există o culpă a angajatorului față de neaplicarea acestui text de lege în favoarea reclamantului inițial, anume, dacă afecțiunile de care acesta a suferit puteau fi tratate în țară sau nu. Chiar succesoarele reclamantului arată că nu a existat un diagnostic clar al afecțiunilor reclamantului, situație în care cu atât mai mult se impune completarea probațiunii în sensul arătat, pentru a se verifica de către specialiști care au fost aceste afecțiuni și dacă ele puteau fi tratate în țară, sau era necesar a se apela la tratamentul în străinătate, iar legat de aceasta, a se tranșa existența unei culpe a pârâtului M. A. N. sub acest aspect.

În acest sens, Curtea constată că definiția dată de art. 2 lit. c) din O. nr.

8. militarilor invalizi („personalul militar prevăzut la lit. a), clasat inapt pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară în urma afecțiunilor fizice dobândite ca urmare a acțiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor și altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare";) trebuie privită ca incluzând, prin expresia „. asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acțiuni militare";, și situațiile în care afectarea sănătății, cu consecința clasificării ca inapt pentru serviciul militar, este datorată în general a participării la acțiuni militare, fără a fi nevoie de o situație de excepție, cum sunt acțiunile de luptă, catastrofele etc. Cu alte cuvinte, chiar dacă, prin folosirea termenului „asemenea";, s-ar putea înțelege că legiuitorul a restrâns sfera aplicabilității textului supus interpretării la situații de excepție în cadrul participării la acțiuni militare, generatoare de inaptitudine pentru serviciul militar, printr-o interpretare logică și teleologică trebuie ajuns la concluzia contrară, anume, că sunt incluse în ipoteza textului și situațiile de survenire a inaptitudinii pentru serviciu militar ca urmare a participării la acțiuni militare, fără a fi necesară o situație excepțională. Este logic să fie așa, deoarece dacă s-ar fi dorit excluderea acestor situații „comune"; nu ar mai fi fost necesară prelungirea definiției cu explicația ce urmează cuvântului „catastrofe";, întrucât noțiunile folosite până în acel punct de definiție (acțiuni de luptă, accidente, catastrofe) sunt destul de generoase pentru a acoperi toate situațiile de excepție ce pot apărea în cadrul unei acțiuni militare. Teleologic, trebuie concluzionat în sensul interpretării extensive detaliată în cele ce preced, având în vedere că scopul textului legal interpretat

și al actului normativ din care face parte este de a asigura unele drepturi personalului armatei participant la acțiuni militare, cum o arată chiar titlul, or nu se prefigurează nici un motiv logic de a se asigura protecția dată de statulul de militar invalid unei persoane devenite astfel din pricina unui accident în timpul unei acțiuni militare, iar unei persoane care a devenit invalidă din pricina participării la aceste acțiuni, nu. În acest sens, trebuie avut în vedere specificul de maxim stres pe care teatrele de luptă îl au, cu consecințele previzibile și chiar notorii asupra sănătății. În plus, trebuie observat că există dovedită legătura de cauzalitate între invaliditatea reclamantului și misiunea în Afganistan, prin certificatul medical A-1./(...).

De asemenea, raportat la necesitatea de completare a probațiunii, se constată că nu există clarificată legătura de cauzalitate între decesul reclamantului și starea de boală legată de misiunile în teatrele de luptă internaționale la care reclamantul a participat. Astfel, dacă există emis un certificat medical ce atestă legătura de cauzalitate între boala reclamantului și misiunea în Afganistan, nu există nici o atestare de specialitate, sens în care trebuie completată probațiunea cu expertiză, sub aspectul caracterului consecutiv al decesului raportat la misiunea în A. A., în soluționarea petitului având ca obiect daunele morale solicitate.

3. Cu privire la celelalte petite din acțiunea principală continuată de recurente precum și cele din precizarea de acțiune formulată de reclamante cu privire la care s-a formulat recurs de către reclamante (plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr. 0121234/(...) de la data ivirii invalidității - (...) potrivit art. 83 alin. 2 din OUG nr. 7.; plata în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din HG nr. 8., în cuantum de 100 solde de bază; plata în favoarea reclamantei S. E. a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85 din OUG nr. 8.; stabilirea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile L. nr. 1., art. 37 și următoarele; acordarea unei burse de studii în favoarea reclamantei S. E. pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de

26 de ani), acestea urmează a fi respinse ca prematur introduse.

Se reține, astfel că nu s-au formulat cereri specifice, adresate organelor competente sub aceste aspecte, de către beneficiari, situație în care nu se poate sesiza direct instanța sub aceste aspecte. a) Astfel, pentru petitul privind plata indemnizației de invaliditate acordată potrivit deciziei nr. 0121234/(...) de la data ivirii invalidității - (...), se constată că nu s-a formulat o cerere pe cale administrativă. Singura cerere, datată cu (...) și înregistrată cu numărul 15207/(...) (fila 132 dosar fond) vizează acordarea indemnizației lunare de invaliditate și a tuturor drepturilor ce i se cuvin reclamantului în baza O. nr. 8. ca urmare a participării sale la acțiuni militare. Or, acestei solicitări i s-a răspuns prin emiterea deciziei nr.

0121234/(...) (fila 146 dosar fond), cu acordarea drepturilor începând cu (...).

În plus, se constată, din copia documentului intitulat „referat de plată a indemnizațiilor cuvenite potrivit prevederilor O. nr. 8."; (fila 149 doar fond) că aceste indemnizații s-au acordat în fapt pentru perioada (...)-(...), deci cu începere de la data intrării în vigoare a O. nr. 7. prin care s-a reglementat pentru prima dată acordarea acestei indemnizații, astfel încât plata ei s-a făcut încă de la data primei sale legiferări, cu respectarea principiului aplicării doar pentru viitor a legii civile, ce este opozabil tuturor participanților la circuitul civil, conform art. 1 Cod civ.

Prin cererea arătată, din (...), nu este specificată solicitarea de acordare a indemnizației anterior datei solicitării, cu atât mai puțin cu începere de la data de (...), cum se solicită prin acțiune. R. fiind acordarea drepturilor cu data de la care se solicită, prezumată ca fiind data la care a apărut interesul în susținerea cererii, pentru acordarea cu o dată anterioară a unor drepturi, este necesară sesizarea cu o cerere specială în acest sens a autorității competente, ceea ce în cauză nu s-a probat. Ca atare, petitul apare ca prematur.

Sunt avute în vedere, sub acest aspect, prevederile art. 19 din O. M 3. martie 2009 de aprobare a N. metodologice de aplicare a OUG nr. 8.. b) Premature sunt și petitele de acordare în favoarea reclamantelor a ajutoarelor și despăgubirilor prevăzute de art. 1 lit. d din H. nr. 8., în cuantum de 100 solde de bază, a indemnizației lunare raportată la solda lunară avută de defunct în timpul misiunii din Afganistan, calculată conform art. 85 din O. nr.

8. în favoarea reclamantei S. E. și a unei burse de studii în favoarea aceleiași reclamante pe durata studiilor în instituții civile de învățământ până la împlinirea vârstei de 26 de ani, întemeiat și acesta pe dispozițiile O. nr. 8..

La art. 25 alin. 5 și 6 din O. M 3. martie 2009 de aprobare a N. metodologice de aplicare a O. nr. 8. se stipulează că pentru acordarea drepturilor prevăzute la alin. (1) și (4) (burse de studii pentru copiii personalului armatei române decedat) „solicitanții vor depune la D. financiar-

contabilă, în luna următoare decesului, dosarul pentru acordarea bursei destudii pe care îl actualizează anual, în luna august, cu acte care să facă dovada că cel în cauză este integralist și înmatriculat în anul de studii următor. Calculul și plata drepturilor prevăzute la alin. (1) și (4) se face de către D. financiar-contabilă";.

Tot astfel, la art. 26 alin. 1 din menționatul ordin se statuează că

„urmașii personalului armatei decedat, participant la acțiuni militare, pot beneficia de indemnizația lunară prevăzută la art. 8^5 alin. (1) lit. b) din ordonanța de urgență în baza următoarelor documente: a) cerere scrisă …";, or la dosar nu s-au depus, deși s-a pus în discuție de către instanță, acte doveditoare a faptului solicitării acestor drepturi anterior sesizării instanței.

Pe de altă parte, deși prin dispozițiile H. nr. 8. (filele 351-353 dosar fond) nu se stipulează obligativitatea formulării în scris a unei cereri pentru acordarea despăgubirilor legale pentru caz de deces, în favoarea urmașilor, condiția este implicită, având în vedere că anterior sesizării cu o cerere a unei instituții, nu se poate reține culpa acesteia în neonorarea ei. D. cum s-a arătat mai sus, formularea unei cereri este o condiție pentru a considera că neonorarea acestei cereri adresate unei autorități în baza unor acte normative poate fi atacată în justiție. Se aplică în acest sens dispozițiile L. nr. 554/2004, anume, cele prin care se deschide calea judiciară persoanelor care au sesizat autoritatea cu o cerere și nu au primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 lit. h) din L. nr. 554/2004 (art. 8 alin. 1 din L. nr.

554/2004). Este adevărat că raportul juridic între defunctul reclamant și pârâtul M. A. N. este unul de muncă, însă trebuie remarcat că drepturile pe care le solicită urmașa acestuia, respectiv succesorii săi legali, au un caracter mixt, rezultând din prevederi legale specifice dreptului administrativ, contractul de muncă fiind doar rațiunea pentru care ajung să se aplice acestei dispoziții legale de drept administrativ unor anumite persoane, asigurând doar crearea cadrului pentru acordarea unor drepturi care exced prin natura lor cadrul unui simplu conflict de muncă.

Astfel, se observă că O. nr. 8. pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat instituie o serie de măsuri (acordarea detitluri onorifice, dreptul la tratament medical, la indemnizații etc.) a căror acordare se face prin proceduri specifice acestei ramuri a dreptului, cel administrativ, sens în care au fost citate mai sus dispozițiile pertinente din normele de aplicare a ordonanței.

În plus, atât O. nr. 8. cât și H. nr. 8. sunt aplicabile atât cadrelor militare, având statutul legiferat prin L. nr. 8., cât și soldaților și gradaților voluntari, al căror statut este reglementat de L. nr. 3., sens în care se constată că deși în cazul acestora din urmă (în a căror categorie s-a încadrat și reclamantul) există încheiate contracte individuale de muncă, trebuie luată în considerare o abordare unitară a măsurilor de protecție de care se bucură în baza legii cele două categorii profesionale. Or, dacă aceste măsuri aparțin dreptului administrativ în cazul în care sunt aplicate cadrelor militare, trebuie acceptat că, fiind acordate în baza aceleiași metodologii, se vor aplica aceleași principii ale dreptului administrativ și în cazul în care sunt solicitate de soldați/gradați voluntari sau de succesorii acestora, inclusiv sub aspectul formulării unei cereri prealabile pentru acordarea acestor măsuri, fiind atacabil în instanță doar refuzul de a o soluționa în termenul legal sau respingerea acesteia. Acestea sunt de altfel și precizările de ordin metodologic, la care s-a făcut referire.

De altfel, reclamantele au înțeles că este așa, fapt ce reiese din scrisoarea adresată ministrului apărării naționale (fila 447 dosar fond) prin care se solicită acestuia acordarea drepturilor în litigiu, „pentru a scurta drumul birocratic sau cel al proceselor";. Or, această cerere nu poate fi considerată ca îndeplinind funcția pe care cererea prealabilă reglementată de art. 1 din L. nr.

554/2004 o are, și astfel, devine prematură sesizarea instanței fără îndeplinirea procedurii prealabile menționate. Nu se poate considera că sesizarea ministrului cu o cerere este suficientă din punctul de vedere al art. 1 al L. nr. 554/2004, care statuează cu claritate că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată";.

Ministrul nu are abilitarea de a soluționa cererea ce i-a fost adresată, fiind necesar, pentru a avea deschisă calea de acces în instanță, să se solicite organelor competente acordarea drepturilor ce au fost solicitate prin petitele considerate de Curte premature, așa cum arată de altfel și pârâtul în actele procesuale depuse. c) Tot astfel, în solicitarea unei pensii de urmaș pentru fiica defunctului în condițiile L. nr. 1., art. 37 și următoarele, se constată că o astfel de cerere nu a fost adresată organelor abilitate, anume, M. A. N., conform art. 49 din L. nr. 1., în vigoare la data formulării cererii în instanță.

Văzând prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de reclamantele S.-G. E. R. și S.-G. S. E., respectiv de M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 6. din 4 febr. 2011 a T.ui B.- N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte în sensul că:

Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererea formulată de reclamante în calitate de succesoare ale defunctului S. G. F. A. privind plata de despăgubiri ce face obiectul capătului de cerere nr.2 din acțiunea introductivă precum și cea având ca obiect daune materiale și morale.

Respinge ca prematur introduse celelalte petite din acțiunea principală continuată de recurente precum și cele din precizarea de acțiune formulată de reclamante.

Menține dispozițiile privitoare la renunțarea la judecată.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 28 iunie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.

N. N.

GREFIER,

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond. G. C. F.

← Decizia civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...  Decizia civilă nr. 1995/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3266/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale