Decizia civilă nr. 38/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/RC/2011
Ședința publică din 04 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G. T. împotriva deciziei civile nr. 5. din 06 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul
G. T., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată și motivată în termenul legal, a fost comunicată intimatei și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 martie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, contestatorul a depus la dosar precizări la care a anexat un set de acte.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 318 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuția contestatorului un motiv de ordine publică, respectiv excepția inadmisibilității acestei contestații în anulare.
Contestatorul G. T. consideră că această contestație în anulare este admisibilă, întrucât se suprapune peste ipoteza legală de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, sens în care arată că instanța de recurs a reținut o altă stare de fapt și de drept decât cea care se identifică în cauză. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin decizia civilă nr. 5./(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 742/(...) a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației formulate de reclamantul G. T. împotriva deciziei de respingere nr. R 40067/(...), emisă de pârâta C. J. DE P. C., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. R 40067 emisă la data de (...) de către recurenta C. J. de P. C. (fila 6 dosar fond) s-a respins cererea formulată de intimatulreclamant G. T. privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă și munca depusă.
În cuprinsul deciziei s-a reținut faptul că reclamantul a realizat un stagiu total de cotizare de 33 ani 8 luni 15 zile, din care 18 ani 10 luni 5 zile în condiții normale, 11 ani 4 luni 10 zile stagiu realizat în sisteme neintegrate și 3 ani 6 luni reprezentând spor acordat pentru grupa de muncă în sisteme neintegrate, față de stagiul complet de cotizare de 34 ani
8 luni. De asemenea, s-a reținut că vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie a fost de 60 ani, față de vârsta standard de pensionare de 64 ani 10 luni.
Potrivit motivației din decizia contestată, recurenta a respins cererea reclamantului privind acordarea pensei pentru limită de vârstă, întrucât nu a considerat că nu sunt întrunite prevederile art. 41 alin. l din Legea 1., în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 1., pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in sistemul public.
Curtea constată că reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă în perioada (...) - (...), în total 7 ani 12 zile, potrivit mențiunilor din adeverința nr. 3851442/(...) eliberată de SRI C.-N., aspecte care nu pot fi contestate sau cenzurate de către C. J. de P.
Potrivit dispozițiilor art. 1671 alin. 1 din Legea nr. 1., într-un interval de 10 ani de la data intrării in vigoare a acestei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate in grupa I de munca, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.
Din cuprinsul alin. 4 al aceluiași articol reiese că vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzuta în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii in care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii in care se deschide dreptul de pensie.
Așa cum rezultă din pct. 3 al Cap. B sect. II a Ordinului MMSS
340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a L. nr. 1., vârstele standard de pensionare și stagiile complete de cotizare pentru femei și bărbați prevăzute în anexa nr. 3 la lege sunt detaliate în funcție de data nașterii în anexa nr. 9 la normele metodologice.
În cazul reclamantului - acesta fiind născut în data de (...) - potrivit anexei 9 a Ordinului MMSS 340/2001 prin care este detaliată anexa 3 din Legea 1., vârsta standard de pensionare este de 64 ani 10 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 34 ani 8 luni, așa cum în mod corect s-a reținut și de recurentă.
Pe cale de consecință, pentru cei 7 ani împliniți în care reclamantul a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, acesta ar beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani și 7 luni conform tabelului 4 din Legea nr. 1., acesta urmând a fi redusă de la 64 ani 10 luni la 61 ani 3 luni, însă cum la data formulării cererii de pensionare reclamantul avea împlinită doar vârsta de 60 ani, se constată că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță ca fiind îndeplinită această condiție la momentul la care a fost formulată cererea de pensionare.
De asemenea, pentru activitatea desfășurată activitatea în grupa I de muncă, în cazul reclamantului s-a avut în vedere și un spor de 3 ani și 6 luni la calculul stagiului de cotizare, conform dispozițiilor pct. 2 din cap. B secț. II din Ordinul nr. 340/2001, conform cărora în vederea deschiderii dreptului la pensie stagiul complet de cotizare va cuprinde și sporul acordat în baza legislației anterioare pentru activități desfășurate în grupele I și II de muncă, până la data de 1 aprilie 2001.
Acest spor de 3 ani și 6 luni a fost menționat și în decizia contestată, și altfel stagiul total de cotizare indicat de către pârâta recurentă a fost de
33 ani 18 luni 15 zile, însă mai mic față de stagiul complet de cotizare de 34 ani și 8 luni prevăzut de dispozițiile legale mai sus arătate.
Deși în hotărârea recurată s-a reținut că reclamantul întrunește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani, dacă realizează un stagiu complet de cotizare de 32 ani si 2 luni, Curtea a reținut că aceste considerente nu au nici un temei legal.
Cum la data emiterii deciziei de respingere a cererii de pensionare, reclamantul nu îndeplinea condițiile prevăzute mai sus, Curtea a apreciat că decizia contestată este corectă, iar hotărârea prin care a fost anulată această decizie a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În termen legal, reclamantul G. T. a formulat o contestație în anulareîmpotriva deciziei menționate.
În susținerea acesteia, contestatorul solicită Curții de A. să dispună să-i fie comunicate considerentele deciziei contestate, pentru a avea astfel posibilitatea să înțeleagă care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de vârstă.
Apreciază că intră sub incidența dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 1., perioada în care și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă fiind dovedită cu adeverințele depuse la dosar - nr. 1. și nr. 3., adeverințe care se bucură de prezumția de legalitate.
Contestatorul face de asemenea trimitere la susținerile C. J. de P. C., cu privire la care arată că prin scriptul cu nr. 9. aceasta confirmă faptul că, contestatorul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani și 7 luni, astfel că sub aspectul vârstei acesta este îndreptățit să beneficieze de acordarea pensiei pentru limită de vârstă la 60 ani, însă doar în situația în care a realizat un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 2 luni.
Consideră că îndeplinește condițiile legale de pensionare la data de 1 iulie 2009, normele legale care ar trebui să i se aplice fiind cele ale art. 167 1 din Legea nr. 1..
Prin completarea motivelor contestației în anulare înregistrate la dosar la data de (...)(f. 7-11), contestatorul reiterează poziția procesuală materializată prin motivele depuse inițial, exprimându-și totodată nemulțumirea cu privire la modul defectuos în care instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale.
Intimata nu și-a exprimat poziția procesuală în cauză.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La termenul din (...), Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulare, excepție pe care o găsește întemeiată întrucât cererea dedusă judecății nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute de legiuitor și de care acesta a înțeles că condiționeze admisibilitate unei astfel cereri.
În acest sens, Curtea notează că legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fipromovată împotriva hotărârilor irevocabile, dar numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ. - și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului , respectiv, pentru cele prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Astfel, prin art. 317 C. proc. civ. este reglementată contestația în anulare de drept comun, în timp ce art. 318 C. proc. civ. constituie sediul legal al contestației în anulare specială.
Contestația în anulare de drept comun poate fi promovată cu succes numai pentru cele două motive strict menționate de art. 317 pct. 1 și 2 C. proc. civ., respectiv, admisibilitatea contestației în anulare de drept comun este condiționată, pe de o parte, de prezența unuia din cele două cazuri în care o atare contestație poate fi promovată - când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență , iar pe de altă parte, de împrejurarea ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, această din urmă condiție constituind practic o aplicație a principiului că nu se poate folosi o cale extraordinară de atac, atunci când s-ar fi putut folosi calea de atac ordinară.
Curtea constată că, cererea contestatorului nu se circumscrie nici uneia din cele două ipoteze legale ale contestației în anulare de drept comun, alegațiile contestatorului invocate în susținerea cererii nefăcând nici o trimitere la nelegala citare sau la necompetența de ordine publică a instanței de recurs, criticile acestuia referindu-se la modul în care instanța de recurs a interpretat și aplicat normele legale privitoare la acordarea pensiei pentru limită de vârstă în cazul celor care au realizat o parte din stagiul total de cotizare în grupa I de muncă.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, Curtea reține că admisibilitatea acesteia este justificată doar în măsura în care se identifică cel puțin una din ipotezele avute în vedere de legiuitor.
În acest sens, notează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându- l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Două ipoteze sunt așadar conținute în textul art. 318 C. proc. civ., respectiv cea prevăzută de teza I - dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale și cea reglementată de teza II - omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Referitor la prima teză, Curtea observă că greșeala materială propriu zisă, reglementată de legiuitor ca o condiție de admisibilitate, presupune erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de pildă, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru, ori cu toate că respectivul recurs era scutit de plata taxei de timbru; respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs, etc.
Prin urmare, textul art. 318 teza I C. proc. civ., vizează greșeli de fapt, erori materiale, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv, deapreciere a probelor, de interpretare sau aplicare a unor dispoziții legale, sau de rezolvare a unui incident procedural.
În consecință, prin intermediul unei contestații în anulare speciale, nu pot fi invocate greșeli de judecată.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, respectiv, de modul în care a aplicat ori a interpretat legea la respectiva stare de fapt, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, în sensul celor mai sus exemplificate, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
În nici un caz însă, pe calea unei astfel de contestații în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecată, după cum, nu pot fi invocate greșeli materiale din cele ce se încadrează în textul art. 281 C. proc. civ.
Aceste greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 318 teza I C. proc. civ., urmărește neregularități evidente privind actele de procedură, iar nu neregularități referitoare la problemele de fond, împrejurare raportat la care în nici un caz prin intermediul unei contestații în anulare speciale nu pot fi invocate nici un fel de greșeli de judecată, de aprecierea probelor, de schimbare a stării de fapt, de interpretarea unor dispoziții legale, ori de aplicare a unuia ori alteia dintre prevederile legale în vigoare.
Curtea constată că argumentele invocate în susținerea contestației în anulare privesc tocmai fondul cauzei, contestatorul exprimându-și nemulțumirea ca urmare a obținerii în instanța de recurs a unei soluții care nu îl avantajează.
Contestatorul face trimiteri la dispozițiile art. 1671 din Legea nr. 1., apreciind că prin aplicarea acestor dispoziții legale data înscrierii la pensia pentru limită de vârstă este (...), iar nu o dată ulterioară, cum în mod eronat s-a reținut. Din această perspectivă, apreciază că în mod greșit atât CJP C., cât și instanța de recurs au respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă.
De asemenea, contestatorul învederează că îndeplinește ambele condiții pentru a beneficia de pensie de limită de vârstă, respectiv atât vârsta legală, cât și stagiul de cotizare, astfel că respingerea cererii de către CJP nu este justificată.
Analizând susținerile contestatorului, Curtea apreciază că prin cererea dedusă judecății acesta tinde la o rejudecare a recursului, ceea ce practic e inadmisibil. Acesta invocă greșeli de judecată, criticile acestuia vizând aplicarea de către instanța de recurs a unei alte stări de fapt și de drept, decât cea care se identifică în cauză.
În ceea ce privește art. 318 teza a II a din Codul de procedură civilă,
Curtea opinează că solicitarea contestatorului nu se subsumează nici situației avute în vedere de către legiuitor prin această normă legală. Dealtfel, contestatorul nu face nici o referire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate.
Potrivit considerentelor expuse, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G. T.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorul G. T. împotriva deciziei civile numărul 5709 din (...) a Curții de A. C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. G. L. D. | S. C. B. | C. M. |
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1147/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
