Decizia civilă nr. 584/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 584/R/2011
Ședința publică din data de 15 februarie 2011
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1385 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat D. P., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 14 februarie 2011 reclamantul a înregistrat la dosar concluzii scrise.
Văzând că atât recurenta cât și intimata au solicitat judecata în lipsă de la dezbateri, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1385 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. P. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. și în consecință pârâtă a fost obligată la recalcularea pensiei reclamantului pentru munca depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 91/(...) emisă de SC CDP A. SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de (...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 din L. nr. 1., fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, legiuitorul consacrând astfel principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Apoi, potrivit art. 164 din L. nr. 1., la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 91/(...) emisă de SC CDP A. SA, reclamantul și- a desfășurat activitatea în perioada (...)-(...), în acord global conform Legii nr.
57/1974 realizând câștiguri, cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat la data de (...) recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în acord global au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, art. 23 alin. 1 din L. nr.
1. instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. J. de P. M. solicitând modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunii..
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamantul nu condiționează stabilirea pensiei de plată de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.1. pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.1., nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (Decizia Curții
Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de art.12 alin.1 lit.a din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent a rezultat chiar
și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamantul a fost salarizat în acord global.
Mai arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art.164 alin1, 2 și 3 din L. nr. 1., conform cărora la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art.23 și 78 din L. nr.1., cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin L. nr.78/2005. act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
Prin Decizia nr. 40 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că „este evident că legea nouă, respectiv L. nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.
3/1977.";
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art.2 lit.e, art.23 alin.1 și art.78 din L. nr.1. și încălcarea dispozițiilor art. 164 alin,1, 2 și 3 din aceeași lege, respectiv încălcarea pct.VI mențiune din anexa la OUG nr.4/2005, invocă și considerentele Deciziei Inaltei Curți de C. și Justiție nr. 3. noiembrie 2009.
Reclamantul D. P. prin întâmpinare (f.8-10) a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând recursul formulat de C. J. de P. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să recalculeze pensia reclamantului prin care luarea în considerare, la calculul drepturilor de pensie, a sumelor prevăzute la rubrica venituri suplimentare din adresa nr.
91/(...) emisă de SC CDP A. SA cu acordarea noilor drepturi începând cu data de
(...), angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste venituri au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C.. L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata.
Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare";.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a adaosului de acord, poate avea drept consecință neluarea acestuia în considerare lacalculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestuia și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Potrivit Precizărilor M.ui Muncii și Protecției Sociale și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.1., câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974.
Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din L. nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se reține astfel ca fiind nefondate și motivele de recurs invocate de către
C. J. de P. M. potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în 216/(...) emisă de S. C. S. nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Se mai reține că decizia nr.30/2009 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pe lângă faptul că a respins sesizarea privind pronunțarea unei decizii în interesul legii, a avut în vedere doar dispozițiile Legii nr.1. și ale O.U.G. nr.4/2005 în ceea ce privește veniturile ce intrau în baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de C. J. de P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1385 din 17 septembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. C. M.
G. N. N.
Red.DCG/15 martie 2011
Dact.SzM/2ex.
← Decizia civilă nr. 696/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 715/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
---|