Decizia civilă nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 61/R/2011
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. D. L. împotriva ordonanței președințiale nr. 3569 din 25 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Dudescu A., în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire și arată că nu alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță pentru motivele invocate în memoriul de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Ordonanța civilă nr. 3569 din 25 octombrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost respinsă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta H. D. L. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantei la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă a fost deschis (...), iar de la data de (...) reclamantei i s-a stabilit dreptul la pensie de serviciu, în temeiul Legii nr. 303/2005, prin D. nr. 242146/(...).
Prin D. nr.242146/(...) pârâta a procedat la recalcularea drepturilor de pensie, stabilind o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.351 lei.
Împotriva acestei ultime decizii reclamanta a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000, înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...), iar prin prezenta cerere a solicitat suspendarea executării D. nr. 242146/(...), până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În primul rând, s-a constatat că dreptul asigurărilor sociale nu reglementează nici o procedură specială de suspendare a executării deciziilor de pensionare, sens în care reclamanta și-a și întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile dreptului comun, incidente conform art. 159 din Legea privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art. 581 alin.1 din C., „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara (…)";. Astfel, condițiile speciale de admisibilitate ale cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale sunt urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului.
Verificând prezenta cerere prin prisma cerințelor legale enumerate, instanța a apreciat că nu este admisibilă și a fost respinse pentru următoarele considerente:
În speță, reclamanta nu a produs nici un fel de probe sub aspectul urgenței, aceasta relevându-se numai atunci când păstrarea unui drept, prevenirea pagubei iminente sau înlăturarea unei piedici ivite cu prilejul executării nu pot fi realizate în mod eficace pe calea unei acțiuni de drept comun.
În cauză, reclamanta a făcut vorbire despre „. vădit prejudiciabile"; ale
D. de recalculare, ca urmare a reducerii valorii mijloacelor sale de întreținere, fără a dovedi în vreun fel aceste aspect, cu toate că, potrivit art. 1169 C.civ., și art. 129 alin.1 teza finală din C., sarcina probei îi incumbă.
Prejudiciul cauzat reclamantei prin privarea de dreptul salarial pretins este unul patrimonial, cuantificabil și se poate, deci, repara.
Apoi, examinarea sumară a fondului, pe baza probelor de la dosar, necesară pentru a se stabili care dintre părți are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a i se putea menține o situație de fapt sau de drept până la rezolvarea pe calea acțiunii de drept comun a însuși fondului dreptului, a determinat concluzia că pârâtul a emis D. contestată în aplicarea prevederilor Legii nr. 119/2000 și a H. nr.
737/2010.
De remarcat că reclamanta nu a înțeles să sesizeze instanța de contencios administrativ în vederea suspendării efectelor H. nr.737/2010 cu toate că atât în considerentele cererii de ordonanță președințială cât și în cele ale acțiunii de fond, face vorbire despre îndoiala puternică și evidență asupra prezumției de legalitate a H. nr.737/2010, cu referire directă la încălcarea dreptului de proprietate recunoscut și ocrotit de art.1 al P. P. adițional la C.
În condițiile în care H. nr.737/2010 își produce efectele și se bucură de prezumția de legalitate caracteristică oricărui act administrativ, necombătută în procedura specifică, reglementată de art.14-15 din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că aparența dreptului este în favoarea pârâtei.
Prin analiza sumară de D. contestate instanța nu emite aprecieri juridice, nu statuează asupra legalității deciziei contestate, ci, „pipăind fondul";, instanța stabilește în favoarea căreia dintre părți poate fi reținută aparența dreptului.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus evocate, constatându- se că în cauză nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 581 C., tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. F. L. solicitândmodificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că că sunt întrunite toate cele trei condiții de admisibilitate a cererii, instituite de legiuitor prin procedura specială prevăzută de art. 581-582 Cod de procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, aceasta consideră că în mod eronat T. a apreciat că prin actualul demers juridic urmărește, în fapt, o tranșare a fondului litigiului, deși dorește doar să evidențieze că, cel puțin la nivel aparent, actul a cărui suspendare se solicită este nelegal.
În acest sens, recurenta evidențiază că recalcularea pensiei de serviciu, cu consecința diminuării drastice a veniturilor, este de natură a-i încălca acesteia cel puțin dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din P.ul 1 adițional la C. și de C., dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 1 din P.ul nr.
12 adițional la C.
Executarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, actul administrativ normativ în baza căruia i-a fost recalculată pensia, a fost suspendată de către instanțele de contencios administrativ care au constatat existența ";cazului bine justificat";, respectiv a împrejurării legate de starea de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Consideră că o analiză sumară a acestora nu ar fi fost de natură a prejudeca fondul cauzei, dar ar fi fost în măsură să releve existența unei minime aparențe a dreptului în favoarea recurentei și ar fi justificat luarea măsurii solicitate.
În ceea ce privește condiția urgenței, recurenta arată că din interpretarea art. 581 Cod de procedură civilă, aceasta nu trebuie „în mod obligatoriu probată";, ea existând în mod implicit și rezultând din circumstanțele cauzei.
De asemenea, recurenta își fundamentează cererea atât pe decizii pronunțate de alte instanțe interne, cât și pe principiul nediscriminării, așa cum acesta a fost interpretat de C. în cauza Buchen contra Cehiei.
Intimata C. județeană de P. C. nu și-a exprimat poziția procesuală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta recurentă H. D. L. a solicitat să se dispună suspendarea executării D. nr. 242146/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr. (...) a T. C., având ca obiect anularea acestei decizii.
În vederea valorificării cererii, recurenta reclamantă a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, procedură reglementată de dispozițiile art. 581 - 582 C., cu privire la care legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ.
Raportat la textele legale menționate, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, prin aplicarea corectă a normelor legale menționate.
Referitor la condiția urgenței, Curtea reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
În cauză, reclamanta apreciază că este justificată condiția urgenței, susținând cea de-a doua teză a textului legal menționat referitor la „. unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara";, subliniind în acest sens că reducerea drastică a mijloacelor de întreținere îi produce consecințe vădit prejudiciabile.
Curtea apreciază că depunerea în probațiune a deciziei prin care s-a diminuat pensia de serviciu nu este de natură să se circumscrie condiției urgenței, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă.
Sunt lipsite de fundament susținerile potrivit cărora urgența rezultă în mod implicit din circumstanțele cauzei, respectiv, aceasta „nu trebuie în mod obligatoriu probată";.
Este adevărat că sunt situații în care urgența se presupune până la dovada contrară, însă în acele situații „urgența"; este apreciată chiar de către legiuitor.
Or, în cauza dedusă judecății nu este incidentă nici o normă legală care să justifice o astfel de concluzie.
Mai mult, la fel ca și prima instanță, Curtea constată că și în măsura în care s-ar admite ipoteza producerii unei pagube iminente, o astfel de pagubă ar putea fi reparată prin pronunțarea unei soluții favorabile în cauza privitoare la contestarea deciziei de recalculare.
Pentru a justifica temeinicia cererii, recurenta se raportează la deciziile pronunțate de către alte instanțe naționale, omițând, însă, să aibă în vedere că acestea, în actuala reglementare, nu constituie izvor de drept.
De asemenea, aceasta face referire la practica C. (decizia Buchen contra
Cehiei), însă aspectele evidențiate țin de fondul cauzei, ce nu poate face obiectul cenzurii instanței în cadrul acestei proceduri speciale.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, Curtea apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza și din perspectiva celorlalte două condiții.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. D. L. împotriva Ordonanței civile nr. 3569 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. G. C. și M. F. B..
| ← Decizia civilă nr. 5171/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 488/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
