Decizia civilă nr. 892/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 892/2011
Ședința martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I. T. JUDECĂTOR : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. F. împotriva sentinței civile nr. 210 din 17 ianuarie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs, reclamanta recurentă H. F. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.210 pronunțată la data de 17 ianuarie 2011 de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția nelegalei constituiri a instanței și excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta C. J. de P. S.
A fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta H. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S., pentru suspendarea deciziei de pensionare nr. 7. emisă de pârâtă și menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr. 7., până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a contestației formulată împotriva acestei din urmă decizii.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în urma emiterii de către pârâta C. J. de P. a deciziei nr. 7., reclamanta H. F., a beneficiat de pensie de serviciu, în conformitate cu art. 68 din Legea nr. 567/2004, în cuantum de 1788 lei.
Prin decizia nr. 7. emisă de aceeași pârâtă, reclamantei i s-a recalculat cuantumul pensiei în temeiul Legii 119/2010 și HG 737/2010, stabilindu-se un cuantum de 784 lei.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. (...), reclamanta a formulat contestație împotriva acestei din urmă decizii, iar în prezenta cauză a solicitat suspendarea acesteia până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Articolul 581 C.Proc.Civ prevede că urgența este prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale și că există urgență atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță, reclamanta, care nu mai are exercițiul dreptului la pensie așa cum a fost calculat în anul 2008, invocă aspecte legate de prevenirea unei pagube.
Cu toate însă că îi incumbă sarcina probei conform art. 1169 C.Civil, nu a făcut dovada existenței unei situații care reclamă urgență. În cazul admiterii contestației formulată împotriva ultimei decizii de pensionare, paguba reclamantei va fi reparată prin obligarea pârâtei la plata retroactivă a diferenței de bani neachitată. Instanța a apreciat că o eventuală eșalonare a sumei datorate nu ar putea transforma paguba reclamantei într-o pagubă „care nu s- ar putea repara";, așa cum prevedeart.581 C.Proc.Civ..
Nici suspendarea de către Curtea de A. B. a H. printr-o hotărâre judecătorească opozabilă doar părților din proces, nu justifică luarea unei măsuri urgente în cazul concret al reclamantei, care nu a făcut dovada prejudiciului imposibil de reparat.
Aspectele legate de legalitatea deciziei contestate, inclusiv prin raportare la dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul mnr.1 la C. E. a D. O., nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, fără a nesocoti condiția de neprejudecare a fondului.
În aceste condiții, chiar dacă măsura solicitată este vremelnică, instanța a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta H. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S., pentru suspendarea deciziei de pensionare nr. 7. emisă de pârâtă și menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr. 7., până la soluționarea prin hotărâre irevocabilă a contestației formulată împotriva acestei din urmă decizii.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta H. F. prin care asolicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare se arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la urgența, vremelnicie, neabordarea fondului așa cum sunt ele prevăzute de art.581 C.
Urgența se justifică prin aceea că prin recalcularea pensiei de serviciu i s-au provocat prejudicii ireparabile. Pensia sa în urma recalculării a rămas la suma de 784 lei sumă cu care nu își poate achita cheltuielile curente lunare.
Vremelnicia: admiterea cererii de suspendare nu înseamnă anularea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie în cadrul actualei proceduri, ci numai luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, respectiv pana la solutionarea irevocabilă a fondului cauzei.
Condiția este in afara oricarei discutii, de vreme ce pe calea prezentei cereri de ordonanța presedințiala a solicitat suspendarea unui act administrativ pana la solutionarea contestatiei care face obiectul dosarului civil nr. (...) a T. S.
Pe aceasta cale nu se poate prejudeca fondul, un examen sumar al litigiului este necesar si chiar indispensabil, pentru a se putea aprecia care dintre părțile litigioase are in favoarea sa aparenta unei situatii juridice lega le si justifica un interes legitim pentru a mentine o anumita stare de fapt sau de drept.
Transpunerea in dreptul intern a Directivelor 86/378/CEE si 96/97 CE arata ca R. , ca stat membru, a recunoscut implementarea in sistemul de pensii a pensiilor profesionale sau ocupationale ca drepturi conferite cetățenilor săi de dreptul comunitar.
Consecința acestui fapt este ca orice instanta nationala trebuie ca, intr-o cauza ce intra sub jurisdictia sa ,sa aplice dreptul comunitar in totalitatea sa si sa protejeze drepturile pe care acesta le confera si pe cale de consecință este obligata sa nu aplice orice prevedere din dreptul national si orice practica administrativa sau juridica care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar.
Acestea sunt considerentele esentiale pe care se sprijina Hotararea Curtii de la L., din 9 martie 1978 cunoscuta si sub numele de S. II.
Jurisprudența ulterioara a Curtii (cauza C - 103/88, Fratelli Costanzo) a arătat ca aceasta obligatie revine nu numai instantelor nationale, ci si autorităților administrative locale, care trebuie sa se abtina, din proprie inițiativa, de la aplicarea prevederilor nationale daca incalca dreptul comunitar.
In litigiul din dosarul nr.(...) a Curții de A. C. H. F. având calitatea de reclamantă in prezentul dosar, prin sentința nr.491/16 decembrie 2010 a
Curtii de A. C. s-a dispus anularea H.G. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea 119/2010 privind solutionarea unor masuri in domeniul pensiilor, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a acțiunii de contencios administrativ si totodata s-a suspendat executarea acestui act administrativ pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Fiind pronunțată hotărârea judecătoreasca mai sus-amintita, prin care a fost anulata si suspendata executarea dispozitiilor hotararii de guvern care reglementează recalcularea pensiilor de serviciu, astfel ca se impune suspendarea deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu a subsemnatei, data in temeiul actului normativ aflat in discutie.
Un argument important la solutionarea recursului este si faptul ca s-a procedat la punerea in plata a deciziei de recalculare, desi conform art.87 din
Legea nr.19/2000, decizia de pensionare poate fi contestata in termen de 30 de zile de la comunicare, iar reclamanta a contestat decizia nr. 79984 din 20 august 2010 prin actiunea inregistrata la T. S. sub dosar nr. (...), decizia de recalculare nefiind definitiva.
Prin acest mod a fost privată, pe o perioada nedeterminabila in timp, de sume de bani semnificative, pe care a contat atunci cand i s-au deschis drepturile de pensie si a contat de altfel si pe o situatie financiara stabila.
Analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea reține următoarele:
Criticile din recurs vizează modalitatea în care, în soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de petiționară, s-a analizat întrunirea în cauză a condițiilor de admisibilitate privitoare la urgența și neprejudecarea fondului.
Curtea constată că sunt întemeiate considerentele reținute de prima instanță raportat la măsura în care se verifică în speță o urgență de natură a determina admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, astfel încât, având în vedere că cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea, constată că nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la neprejudecarea fondului.
De altfel, pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere, cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, alături de urgență și vremelnicie, fiind cea a aparenței dreptului, așa cum arată și recurentul. Observând că prima instanță nu a analizat această condiție, se constată concomitentă că apare superfluă analizarea acesteia în recurs, față de considerentele ce preced și ce urmează raportate la urgență.
Sub acest aspect, Curtea observă, cu majoritate de voturi, că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume,
„. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționară prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționar, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T. C..
În opinia instanței, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pe calea litigiului de drept comun a dreptului reclamantei asupra pensiei de serviciu, paguba pe care aceasta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va putea fi reparată.
Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționară și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența.
Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „..
Curtea, cu majoritate de opinii, apreciază că nu se poate considera situația creată prin „. pensiei de serviciu"; (practic, prin anularea ei și înlocuireacu una pentru limită de vârstă suis generis) ca implicând o atare urgență, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or chiar deosebit de drastică fiind reducerea veniturilor pe care petiționarul le considera stabile, nu se poate considera că l-ar pune într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă.
Trimiterea pe care recurenta o face la cauza B. contra Cehiei este pertinentă pentru analiza condiției aparenței dreptului, la care, pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge, considerând legală și temeinică soluția primei instanțe ca o consecință a analizei modului de soluționare a litigiului în primă instanță prin raportare la condiția urgenței.
Nici faptul că prin sentința nr.491/16 decembrie 2010 a Curții de A. C. s-a dispus anularea H.G. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit. c - h din Legea
119/2010 privind soluționarea unor masuri in domeniul pensiilor, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii de contencios administrativ, atâta cât recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul legii, neputându-se reține că recalcularea a rămas lipsită de temei legal.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. F. împotriva sentinței civile nr. 210 din (...) a T. S. pronunțată în dosarul nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. GÂRBOVAN M. C.
GREFIER A. B.
Red.D.C.G./S.M.D. Jud.fond.P. A. R.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider, în primul rând, că în mod greșit prima instanță a calificat prezenta cerere de suspendare a executării ca fiind o cerere obișnuită formulată pe calea procedurii ordonanței președințiale, întemeiată doar pe disp.art.581 din Codul de procedură civilă, fără a pune în discuția părților, potrivit disp.art.129 din același cod, natura reală a acestei cereri și cauza acesteia.
Astfel, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta H. F. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., fără citarea părților, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 79984 din (...) privind recalcularea pensiei de serviciu, până la soluționarea irevocabilă a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. S., având ca obiect anularea acestei decizii.
Decizia nr. 79984 din (...), emisă de către intimată, ce reduce substanțial pensia recurentului, față de cuantumul stabilit prin ultima decizie de pensie de care acesta beneficiase începând cu data de (...), constituie un titlu executoriu a cărui legalitate și temeinicie a fost contestată, invocându-se că, prin suprimarea pensiei de serviciu, recurentul a fost lipsit de un „..
Practic, reținerea în baza acestei decizii, a unei sume însemnate din pensia recurentului stabilite prin decizia nr. 79984 din (...), constituie o măsură de executare silită, dispusă în temeiul acestui titlu executoriu, nefiind verosimil că reclamantul ar fi renunțat de bunăvoie la pensia de serviciu, în privința căreia avea speranța legitimă, în temeiul disp.art.90 din Legea nr.19/2000, că îi va fi plătită lunar, în cuantumul stabilit potrivit Legii nr.567/2004, astfel cum îi fusese achitată începând cu anul 2008.
Din acest motiv, consider că, analizând cauza acțiunii, respectiv scopul spre care se îndreaptă voința reclamantului prin promovarea acestei cereri, respectiv suspendarea reținerii unei sume însemnate din pensia de care beneficia până la verificarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu de către instanța specializată în litigii de asigurări sociale, sau cel puțin până la soluționarea de către aceasta a unei cereri de suspendare a executării, și având în vedere faptul că ne găsim în situația unei decizii de recalculare a pensiei sui generis, față de toate celelalte cazuri în care legiuitorul a prevăzut că, în urma procesului recalculării, se păstrează în plată cuantumul cel mai avantajos, cererea se impunea a fi calificată juridic de către instanță ca fiind întemeiată pe disp.art.403 alin.1 și 3 din Codul de procedură civilă și soluționată, în consecință.
În acest sens, judecătorul nu era ținut de temeiul juridic invocat de către reclamant, dar, desigur, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, schimbarea temeiului juridic trebuia pusă în discuția părților.
Consider că, în sprijinul acestei opinii, este și argumentul că împrejurările și motivele speciale care au determinat reclamantul să acționeze în prezenta cerere, de suspendare provizorie a executării, îl constituie desigur perioada de câteva luni în care acesta urma să fie lipsit de pensia de care beneficia, până la momentul când avea posibilitatea de a solicita completului investit cu soluționarea cauzei suspendarea propriu-zisă a titlului executoriu pe perioada soluționării contestației.
Însă, consider că și în situația în care am analiza cererea formulată de către recurent doar în temeiul disp.art.581 din Codul de procedură civilă, în mod greșit prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea provizorie a executării titlului executoriu, are caracter vremelnic.
De asemenea, consider că cererea formulată de către reclamant nu prejudecă fondul cauzei, are caracter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru suspendarea executării pentru următoarele considerente:
Pensia de serviciu de care recurentul beneficia în baza deciziei nr. 79984 din (...) era un drept me n it s ă as igure sec ur itate a soc ial ă a ac es tu ia .
Deși Legea nr.19/2 000 era în vigoare la data la care re clamantul a solicitat înscrierea la pensie de serviciu, acesta nu a solicitat pensie în baza
acestei legi, ce prevede, la art.82, că pensia se acordă la cerere, ci singuracerere formulată a fost cea pentru obținerea pensiei de serviciu.
Opțiunea sa pentru pensia de serviciu a fost cu certitudine determinată de condițiile prevăzute de legislația în vigoare încă din anul 2005, respectiv art.68 alin.3 din Legea nr.567/2004, car e recunoștea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, la cerere,dreptul la pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, dacă avea o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții.
Această drept a fost calificat de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 20/(...), "o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale";.
Practic, deși noua decizie emisă, care constituie titlul executoriu a cărei suspendare a executării se cere, poartă titulatura de decizie de recalculare a pensiei de serviciu, acesta apare ca fiind o decizie de stabilire a pensiei reclamantului în temeiul Legii nr.19/2000, fără opțiunea acestuia în acest sens și de sistare a plății pensiei de serviciu.
Această opțiune a recurentului formulată la data înscrierii la pensie,
faptul că începând d in anul 2008 acestuia i-au fost plătite dr epturile de pensie de serviciu în cuantumul stabilit potrivit art.68 din Legea nr.567/2004,
așteptările sale firești fiind în sensul menținerii acestora, face ca, în opinia
mea, aparența dreptului să fie de partea acestuia.
Astfel, având în vedere aceste implicații ale aplicării Legii nr. 119/2010, asupra cuantumului pensiei recurentului, precum și faptul că dreptul recurentului la pensie de serviciu prezintă aparența unui drept câștigat, consider că măsura de sistare a plății acesteia și de acordare a unui alt tip de pensie, ce de altfel nu a fost niciodată solicitat de către acesta, pare a fi o atingere a dreptului acestuia la respectarea unui „. în sensul art.1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Având în vedere că „bunul"; de care aparent ar trebui să se bucure recurentul este un drept de securitate socială, că măsura luată pare să fi afectat chiar substanța bunului, aducând atingere mijloacelor de trai pe care pensionarul avea speranța să le obțină în continuare, consider că este justificată urgența suspendării executării deciziei, până la verificarea de către instanță a legalității și temeiniciei deciziei contestate.
De altfel, chiar Curtea Constituțională a statuat că, potrivit art.581 din
Codul de procedură civilă, ordonanța președințială constituie o procedură specială, potrivit căreia instanța de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 4643/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4819/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
