Decizia civilă nr. 983/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 983/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta recurentă C. A. împotriva sentinței civile nr. 1312 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M. și pe intervenientul C. S. I., având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de dare în debit.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recurenta a solicitat judecata în lipsă a cauzei.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin contestația înregistrată pe rolul T. M. sub nr. (...), contestatoarea C. A. a solicitat anularea deciziei de debit nr. 1. din (...) a Casei Județene de P. M., cu motivarea că nu este titulara acestei pensii de urmaș, ci fiul său, C. Alexandru, care a devenit major la data de (...), pensia de urmaș continuând să fie trimisă pe numele contestatoarei ca la început în 2001, când avea calitatea de reprezentant legal al minorului. Or, fiul său a folosit pensia, fiind astfel nelegal să fie obligată contestatoarea la restituirea sumei de 10.164 lei, care nu a intrat niciodată în patrimoniul său și pe care nu a utilizat-o.
Prin întâmpinare, intimata C. J. de P. M. a indicat prevederile art. 92 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 19/2000 ca temei al suspendării plății pensiei de urmaș, cu precizarea că o atare suspendare ar fi trebuit dispusă începând cu data de (...), dintr-o eroare de evidență nefiind suspendată decât în luna iunie
2009.
S-a formulat cerere de intervenție accesorie de către C. S. I., prin care acesta solicită să se constate că mama sa nu poate fi obligată la plata sumelor care i-au fost acordate intervenientului ca pensie de urmaș după tatăl său,întrucât intervenientul a fost beneficiarul pensiei trimisă în perioada (...)-(...) și prin urmare C. J. de P. ar trebui eventual să emită împotriva sa decizie de debit, mama sa neavând cunoștință că intervenientul primea în continuare pensia de urmaș. Mai precizează că lucrează în Spania.
Prin sentința civilă nr. 1312 din (...) a T. M., a fost respinsă contestația formulată ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C. S.-I..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 1. din data de (...) a fost admisă cererea contestatoarei C. A. privind acordarea pensiei de urmaș, recalculată în anul 2005, în temeiul O.U.G. nr. 4/2005, prin decizia nr. 1. din (...).
Chiar dacă persoana îndreptățită la plata pensiei a fost intervenientul C.
S.-I., pensia de urmaș cuvenită acestuia a fost acordată și plătită mamei sale,
C. A..
Nu există nici o decizie de pensie emisă pe numele intervenientului și nici un document din care să rezulte plata pensiei către acesta.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 19/2000, copiii au dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani, iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Conform art. 92 alin.1 lit.e din Legea nr.19/2000, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care copilul urmaș nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 66 lit.b) și c).
Cu toate că la dosarul de pensie al contestatoarei nu a mai fost depusă adeverința de școlarizare pentru fiul acesteia începând cu anul școlar 2006-
2007, dintr-o eroare plata pensiei a fost suspendată abia prin decizia nr.1. din
(...), începând cu data de (...).
Așa fiind, în mod legal a fost emisă decizia de debit nr. 1. din (...), contestată în prezentul dosar, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 10.164 lei, încasată necuvenit în perioada (...)-(...).
Potrivit înscrisurilor depuse în probațiune la filele 18-21 din dosar, plata pensiei de urmaș s-a făcut contestatoarei, astfel încât aceasta a fost obligată la restituirea sumei încasate necuvenit.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 87, art. 89 alin.1, art. 92 alin.1, lit.e) din Legea nr. 19/2000, tribunalul a respins contestația.
Față de soluția dată cererii principale și față de considerentele expuse, tribunalul a respins și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul C. S.-I. în interesul contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. A. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de debit nr.1./(...) (comunicată la data de (...)) aparținând Casei
Județene de P. M. ca fiind nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că nu este titulara acestei pensii de urmaș, deoarece titular este fiul acesteia intervenientul C. S.- I. născut la (...) și care a beneficiat de pensie ca urmare a decesului tatălui său.
Deși fiul reclamantei a devenit major la data de (...), pensie de urmaș a continuat să fie trimisă de Casa de pensii pe numele reclamantei ca la început în 2001 când avea calitate de reprezentant legal al minorului C. S.-I., care acesta a folosit pensia.
Prin urmare, reclamanta arată că este nelegal să fie obligată la restituirea sumei de 10.164 lei care nu a intrat niciodată în patrimoniul acesteia și pe carenu a utilizat-o, cu atât mai mult cu cât intervenientul și-a asumat în mod direct întreaga responsabilitate pentru încasarea pensiei de urmaș.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Practic, contestatoarea își invocă, prin acțiune, propria culpă, or nemo propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă în susținerea intereselor sale).
Astfel, se constată că deși ambele părți acceptă că pensia de întreținere a fost acordată intervenientului, în calitate de urmaș, decizia de acordare a fost emisă pe numele mamei acestuia, contestatoarea, în calitatea sa, la acea dată, de reprezentantă legală a fiului său minor.
Or, potrivit prevederile art. 96 din Legea nr. 19/2000, îi revenea obligația de a comunica orice modificare privind condițiile de acordare și de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariția acesteia, casei teritoriale de pensii, obligație pe care aceasta nu a respectat-o, raportat și la prevederile art. 66 din lege, potrivit cărora „copiii au dreptul la pensie de urmaș: a) până la vârsta de 16 ani; b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani";, permițând astfel perpetuarea unei situații care a determinat încasarea în continuare, necuvenit, a unor sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pe de altă parte, deși se afirmă de către contestatoare și de către intervenientul în interesul său, fiul său, că sumele au fost încasate de către acesta din urmă, nu au fost produse probe în acest sens, prezumția fiind că plata sumelor se făcea contestatoarei, care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, figura pe decizia de acordare a pensiei de urmaș ca beneficiară, în calitatea sa de reprezentantă legală a fiului său, la acea vreme minor. Or, potrivit prevederilor art. 82 din Legea nr. 19/2000, „pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia";, iar potrivit prevederilor art. 90 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, pensia se plătește personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia. În cauză, titulară figura a fi contestatoarea, după cum se vede din toate actele existente la dosar, emise în cadrul dosarului de pensie nr. 1..
Astfel, în lipsa unei probe în sens contrar, nu poate fi primită simpla afirmație că plata s-a făcut fiului contestatoarei. De altfel, contestatoarea a anexat la cererea introductivă de instanță copia cuponului „mandat plată pensie"; din luna iunie 2007 (fila 2 dosar fond) din care se vede clar că aceasta era trecută ca beneficiar, cu CNP-ul său, or plata efectivă se face prin serviciul de poștă, în baza actului de identitate, persoanei căreia îi corespunde acest CNP.
Chiar dacă apare ca deosebit de împovărătoare obligația de a restitui suma primită de-a lungul a 2 ani și 8 luni cu titlu de pensie de urmaș, fiind în același timp datorată (crearea situației) unei evidente și asumate erori a intimatei C. J. de P. M. de a ține o evidență clară a datei finale a plății pensiei de urmaș (raportat la prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, ce statuează că „păstrarea și evidența datelor privind contribuțiile de asigurări sociale, pe fiecare asigurat, se realizează de casele teritoriale de pensii și de C.), nu trebuie omis faptul că există o culpă și mai conturată din partea contestatoarei, potrivit prevederilor art. 96, citate mai sus, avea obligația clară de a anunța încetarea condițiilor care permit acordarea pensiei de urmaș.
În aceste condiții, este legitim a se solicita restituirea sumelor primite fără drept de la persoana care le-a încasat, sens în care stipulează art. 187 alin. 1 din lege: „sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani";.
Față de aceste considerente, urmează a fi respins recursul formulat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9
C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr. 1312 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. M.C. și D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 257/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
