Decizia civilă nr. 992/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 992/R/2011
Ședința publică din data de 15 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1708 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată P. E., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 14 februarie 2011.
Văzând că atât recurenta prin memoriul de recurs, cât și intimata prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1708 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea P. E. în contradictoriu cu intimata C. J. DE P. M. și în consecință a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatoarei cu luarea în considerare și a veniturilor realizate în acord global conform adeverinței nr.
135 din data de (...), emisă de S. C. A. S., începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că unul dintre principiile de bază, care guvernează organizarea și funcționarea sistemului public, este cel al contributivității, în conformitate cu care fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe
temeiul contribuțiilor de asigurări social e plătite, așa cum statuează art. 2 lit. e) din L. nr. 19/2000.
Potrivit art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
De asemenea, art. 10 din L. nr. 3/1977 a fost modificat prin L. nr. 4., în sensul că, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a unei contribuții de 15%, calculată asupra câștigului brut realizat de salariat, dispoziție care a fost menținută în L. nr. 4., care a majorat doar cuantumul contribuțiilor.
Conform art. 23 al. 1 din L. nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Conform adeverinței nr. 135 din data de (...) emisă de S. C. A. S., contestatoarea și-a desfășurat activitatea în perioada 1969-1992, în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care, în conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de
15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
În considerarea celor de mai sus, având în vedere faptul că veniturile realizate de contestatoare în acord global au avut caracter permanent și pentru sumele respective s-a plătit CAS, acestea a fost luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. J. de P. M.solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ., în sensul că L. nr.3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamanta nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.19/2000, nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridic diferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. C. Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr.57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (L. nr.57/1974). Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent rezultă chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamanta a fost salarizată în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor mențiunii din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr.78/2005, fiind incidente astfel prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.. La această mențiune din anexă, se prevede în mod expres că
„nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu aufăcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000, cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin L. nr.78/2005, act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
De asemenea, se invocă faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.2 din O.U.G. nr. 4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.19/2000. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr.4. și prevederile art.64 din L. nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art.23 și 78 din L. nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrate de art.15 alin.-2 din Constituția României.
Recurenta a mai arătat că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 2 lit.e) din L. 19/2000 întrucât principiul contributivității este aplicabil odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligația să plătească contribuții la asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale.
În susținerea recursului s-a mai invocat și considerentele deciziei în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 16 noiembrie
2009 în această problemă.
Prin concluzii scrise, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Nu poate fi reținută incidența art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., având în vedere că deși este adevărată susținerea că L. nr.3/1977 nu condiționează stabilirea pensiei de plata de către angajator a contribuției de asigurări sociale, chiar dacă nu era prevăzută o atare condiționare în textul Legii nr. 3/1977, este evidentă existența unei corelații între plata contribuției de asigurări sociale și plata pensiilor, întrucât în condițiile economiei centralizate ce a existat anterior datei de 22 decembrie 1989, nu se punea problema existenței vreunui angajator care să nu verse contribuțiile datorate statului, neexistând practic inițiativă privată în economie, ci toate întreprinderile și unitățile erau cu capital de stat. Prin urmare, nici nu era necesară la acea dată stipularea unei condiționări ca aceea la care face referire recurenta. Or, acestea trebuie avute în vedere, în lumina faptului că L. nr. 3/1977 a corespuns acelor realități sociale și economice.
Raportat la prevederile art. 4 și 44 din L. nr. 27/1966, conform cărora fondurile necesare plății pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în acest scop din bugetul de stat, fără nici o reținere din salariu și la cele ale art.3 al Legii pensiilor nr. 3/1977, ce statuează că „fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat";, se constată că acestea nu sunt în contradicție cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972citat în cele ce urmează, astfel încât interpretarea coroborată a acestor texte de lege conduce la concluzia că din câștigul brut realizat de personalul salarizat, unitățile angajatoare rețineau contribuția de asigurări sociale de stat, pe care o vărsau la bugetul asigurărilor sociale de stat, acestea fiind de fapt „. pe care le plătesc unitățile socialiste";, despre care face vorbire art. 3 din L. nr. 3/1977. Deci, nu se poate afirma că, potrivit legislației în vigoare în perioada vizată de adeverința eliberată reclamantei, acesta nu ar fi contribuit din întreg venitul brut realizat la fondul asigurărilor sociale de stat. A. 1 din Decretul nr.
389/1972 a fost modificat pentru prima dată prin L. nr. 4., fără însă a se schimba principiul calculului contribuției de asigurări sociale asupra întregului câștig brut realizat.
Curtea apreciază nerelevante motivele de recurs prin care se face trimitere la dispozițiile din legislația anterioară Legii nr. 19/2000 privitoare la pensia suplimentară, întrucât așa cum o spune și denumirea acesteia, nu reprezenta decât un supliment, un adaos la pensia de stat, bazat pe principiul mutualității între persoanele asigurate, astfel încât nu se poate justifica aplicarea principiilor de stabilire a pensiei suplimentare la calcularea punctajului pentru pensia de asigurări sociale de stat. S. aplicabilitate dată acestor prevederi în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000 este cea privind creșterea punctajului potrivit art. 165 din lege, aferentă contribuției suplimentare plătite.
Raportat la motivele de recurs privind inexistența unei discriminări prin luarea în considerare a unor venituri diferite în cazul pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de (...) și cei ale căror drepturi s- au deschis ulterior acestei date, ca și cele ce au la bază dispozițiile art. 164 din L. nr. 19/2000, ale O.U.G. nr. 4/2005, se rețin următoarele: luarea în considerare a acestor venituri la calcularea punctajului de pensie al reclamantei se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat,potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru muncă în acord, evidențiat în adeverința eliberată reclamantei și la luarea căreia în calcul a obligat prima instanță.
A. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000 prevede că punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.
19/2000 prevede că punctul 19 de la secțiunea I "D. generale (capitolul I dinlege)" a capitolului A "Contribuția de asigurări sociale" va avea următorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se înțelege venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând: a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal și suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizațiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări și alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază; b) sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiții deosebite de muncă
(condiții grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfășurată în mediulrural, în zone izolate; activitate desfășurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază; sporul de fidelitate și altele asemănătoare".
Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Raționamentul juridic ce stă la baza acestei opinii este fundamentat pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența dispozițiilor legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar crea o discriminare nejustificată între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 19/2000.
Din mențiunile arătate în adeverința nr. 135/(...) emisă de SC CDP A. S. (fila 5 dosar fond) rezultă că reclamanta a realizat venituri în acord global care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale. Pe toată această perioadă s-au achitat lunar cotele de C. iar sporurile trecute în coloana acord au avut caracter de venit în înțelesul Legii nr.
57/1974. De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au vărsat contribuția de 15% asupra câștigului brut realizat de personal, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
În concluzie, Curtea apreciază că principiul contributivității, afirmat în art. 2 din L. nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 23 alin. (1) și în art. 78 alin. (1) din același act normativ primează și că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza decalcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Cât privește trimiterea la dispozițiile pct.VI al O.U.G. nr. 4/2005, conform cărora „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001:
● formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale";, Curtea apreciază că aplicarea acestui text de lege nu trebuie să ignore principiile enunțate mai sus ce guvernează ramura dreptului asigurărilor sociale de stat, așa cum au fost prezentate pe larg în cele ce preced.
Referitor la ultimul aspect invocat în recurs, se reține că prin D. nr. 30 din (...) s-a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizarea Colegiului de conducere al C. de A. C. cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. „a"; din L. nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, această decizie nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, or de momentul publicării leagă art. 330 ind. 7 C.proc.civ. (art. 329 C.proc.civ. anterior Legii nr. 202/2010) caracterul obligatoriu al deciziilor prin care se admit atari recursuri în interesul legii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, sens în care recursul va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. de P. M. împotriva sentinței civile nr. 1708 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.
G., N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. D.M.H. și M.C.
| ← Decizia civilă nr. 5255/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1260/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
