Decizia civilă nr. 1419/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1419/R/2012

Ședința publică din data de 21 martie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

C. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr. 4344 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC S. SA, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate av. C. D. în substituirea av. A. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 februarie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar completare la motivele de recurs.

Se comunică un exemplar din completarea la motivele de recurs reprezentantei pârâtei intimate, care depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire și arată că această completare nu a fost făcută în termenul legal.

Reclamantul recurent consideră că a formulat în termen completarea la recurs având în vedere că sentința instanței de fond i-a fost comunicată de două ori, întrucât între timp și-a schimbat domiciliul și a solicitat recomunicarea hotărârii, însă nu a formulat o cerere scrisă în acest sens. Solicită în probațiune acvirarea dosarului nr. 10577/1998 al Judecătoriei C.- N. care are ca obiect desființarea integrală a contractului de muncă.

Reprezentanta pârâtului intimat arată că cererea reclamantului nu are nici o înrâurire asupra soluționării prezentului recurs, astfel că solicită respingerea ei.

Instanța, deliberând, respinge solicitarea reclamantului recurent de atașare a dosarului nr. 10577/1998 al Judecătoriei C.-N., apreciind că nu este util soluționării prezentei cauze.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, anularea hotărârii instanței de fond care nu a respectat o hotărâre a Curții de A. C. în sensul de a obliga conducerea pârâtei să depună în instanță documentele solicitate prin cererea nr. 177/(...), respectiv să i se comunice cât angajați a avut societatea în anul 1998 și ce producție a avut în anii 1997, 1998 și 1999. Solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca lipsit de interes, raportat la motivele de recurs formulate în termen, prin care sentința atacată nu este criticată, având în vedere și faptul că acțiunea reclamantului a fost admisă. Solicită de asemenea respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

I. Prin sentința civilă nr. 337 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, iar reclamantul a fost obligat la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli dejudecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă pe perioada (...) - (...) și a tuturor sporurilor, respectiv să elibereze o adeverință din care să rezulte angajările făcute de societate în anul 1998, să depună in instanța statutul societății și regulamentul de ordine interioară, să opereze toate modificările în carnetul de muncă și să-i răspundă la toate cererile formulate în perioada începând cu data (...) până în prezent.

Potrivit prevederilor art. 283 al.1 lit. e și c, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă și în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

S-a aprecia că dreptul la acțiune este prescris, deoarece dreptul la acțiune cu privire la respectarea contractului colectiv de muncă în sensul acordării grupei I de muncă s-a născut în anul 1998 și cererea este formulată în septembrie 2008 și cu privire la respectarea contractului individual de muncă în sensul acordării sporurilor de vechime, de noapte de muncă prestată peste programul de lucru, de muncă grea și de toxicitate, de asemenea s-a născut în anul 1998 și cererea este formulată la aceeași dată.

II. Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admite recursul declarat de împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe care să menționeze desfășurarea activității în grupa I de muncă în perioada 1 iunie 1991-17 noiembrie 1997, sporurile de care a beneficiat, precum și comunicarea unor acte (registrul de angajări din anul 1998, statutul și regulamentul de ordine interioară). Reclamantul a solicitat efectuarea unor înscrisuri în carnetul de muncă și obligarea pârâtei să-i răspundă unor solicitări în scris.

Cum acțiunea reclamantului nu are ca obiect și scop plata unor drepturi salariale, ci consemnarea acestora într-o adeverință necesară conform procedurii instituită de L. nr. 1., în mod eronat a apreciat prima instanță că este incidență excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere și că nu s-a examinat momentul nașterii interesului reclamantului de a solicita date și informații privind activitatea sa în muncă, legat indisolubil de efectuarea demersurilor pentru deschiderea dreptului la pensie.

Respingerea celorlalte cereri cu motivația că „L. nr. 544/2001 nu se poate aplica în cazul de față, cererea pentru depunerea statutului și regulamentului de ordine interioară este lipsită de interes și celelalte două sunt lipsite de obiect"; nu respectă exigențele art. 261 alin 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care impun motivarea în fapt și în drept a hotărârii.

Instanța de recurs a constatat și contradicția existentă între dispozitivul care reflectă respingerea acțiunii ca prescrisă și considerentele bazate pe alte excepții procesuale, urmând ca instanța de rejudecare să aibă în vedere că în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost stabilit prin decizie, nu este incidență excepția prescripției extinctive și să se pronunțe motivat asupra fiecărei cereri.

III. În urma rejudecării, prin sentința civilă nr. 3420 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul D. C., în contradictoriu cu pârâta SC S. SA.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență că reclamantul a fost angajatul pârâtei având la concediere funcția de tehnician. C. individual de muncă a fost desfăcut în temeiul art. 130 lit. a din Codul muncii în vigoare la acea dată, prin decizia nr. 6586/(...).

Cum reclamantul arată că sporurile solicitate au fost acordate în conformitate cu C. Colectiv de M. la nivel de unitate, instanța reține în primul rând că potrivit prevederilor art. 283 al.1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă.

Cum reclamantul nu a depus o copie a CCM la nivel de societate din care să reiasă perioada de aplicabilitate a contractului depus de acesta în extras, instanța constată că reclamantul putea să se adreseze instanței de judecată competente în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul în care pârâta nu făcea aplicabile prevederile contractului.

Reclamantul nu a depus dovezi că, în perioada în care a fost angajat, a făcut demersurile legale către conducerea societății și mai ales către sindicatul din unitate, pentru a-și rezolva problemele de încadrare în grupă și mai ales de salarizare corespunzătoare.

În al doilea rând, potrivit prevederilor art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, referitor la drepturile bănești sau care pot fi cuantificate ca drepturi bănești, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Cum pârâta era obligată ca, la încetarea raportului de muncă, să reglementeze și să plătească angajatului, căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, toate drepturile salariale la care acesta era îndreptățit, instanța reține că dreptul la acțiune în sens material al reclamantului este prescris.

Referitor la solicitările reclamantului cu privire la nelegalitatea desfacerii contractului de muncă și refuzul angajatorului de a-l reangaja pe reclamant, instanța a constatat că reclamantul avea la dispoziție un termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei de concediere pentru a se adresa instanței de judecată, la data formulării acțiunii și acest drept fiind prescris.

Cu privire la faptul că pârâta nu a luat în considerare solicitarea de angajare a reclamantului, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizică, denumita salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Cum încheierea unui contract individual de muncă este un act de consens între salariat și angajator, instanța neputându- se subroga nici unei părți, s-a respins și acest petit.

IV. Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr.

(...) s-a admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.

3420 din (...) a T.ui C., pe care o casat-o, cauza fiind trimisă pentru judecata fondului aceleiași instanțe.

În considerente acestei decizii s-a reținut că potrivit art. 315 C.pr.civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, astfel că instanța de fond era ținută de dezlegarea instanței de recurs în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescrierii acțiunii.

Soluționând din nou cauza prin respingerea cererii ca urmare a constatării intervenirii prescrierii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând în mod evident dispozițiile legale amintite în aliniatul precedent.

V. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 4344 din 17 octombrie 2011pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiuneaformulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, astfel cum a fost precizată.

S-a constatat că în perioada (...)-(...) reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă în cadrul SC S. SA.

Pârâta a fost obligată să efectueze modificările corespunzătoare în carnetul de muncă în ceea ce privește încadrarea în grupa I-a de muncă și să emită o adeverință privind perioada de timp în care reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă.

S-a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligația privind emiterea unei adeverințe care să menționeze sporurile de care reclamantul a beneficiat în perioada (...)-(...).

S-au respins celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că reclamantul a fost angajatul paratei in perioada (...)-(...), având succesiv, ocupația de ceramist, maistru ceramist, maistru principal ceramist si tehnician.

Din consemnările de la poziția 34 din carnetul de munca a rezultat că, începând cu data de (...) acestuia i-a fost schimbata funcția, din tehnician principal in maistru minier, conducător al formației de lucru de la E. M. S., jud Salaj, funcție pe care a păstrat-o pana la data de (...) când funcția a fost din nou schimbata cu aceea de tehnician.

S-a reținut că la data preluării funcției de conducător al formației de lucru la E. M. S., locul de muncă preluat era încadrat în grupa I de munca, aspect care rezulta din adresa emisa de parata la (...). Cu toate ca nu rezulta ca parata ar fi efectuat demersuri in vederea îmbunătățirii condițiilor de munca angajatorul a procedat la încadrarea aceluiași loc de munca in grupa II.

Conform Situației locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite de munca, întocmite de parata la data de 12 decembrie 1995 activitatea de miner în subteran, inclusiv artificier la M. S., jud. Sălaj, a fost încadrata in grupa I de munca.

De asemenea, instanța a reținut concluziile examinării medicale efectuate de reclamant in cadrul Clinicii de B. P. C., la data de (...), examinare efectuata la solicitarea paratei SC S. SA, reclamantul fiind diagnosticat cu fibroză pulmonara si bronșita cronica obstructiva, acest diagnostic fiind relevant raportat la condițiile in care reclamantul a muncit, in subteran, la E. M. S., care a funcționat, pana a data închiderii acesteia in anul 1997, ca exploatare miniera de subteran.

Din probele administrate, cele mai multe fiind documente existente în arhiva angajatorului, a rezultat cu claritate condițiile de muncă în care reclamantul a prestat muncă, iar întrucât mențiunile din carnetul de munca nu sunt determinante în ce privește stabilirea grupei de muncă si întrucâtdreptul salariatului de a contesta această încadrare nu poate fi negat, iar posibilitatea instanței de a aprecia legalitatea și temeinicia încadrării realizate de angajator nu poate fi limitată, instanța a constatat ca in perioada (...) - (...) reclamantul D. C. a desfășurat activitate în grupa I.

In ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea paratei la a emite o adeverință care sa cuprinsa sporurile de care reclamantul a beneficiat în perioada (...)-(...), s-a constatat ca parata a depus aceasta adeverință la data de 16 mai 2011 (f.23-28), astfel s-a reținut îndeplinirea de către pârâtă a obligației prescrise de același art. 40 alin 2 lit. h din Codul muncii.

Cu privire la petitele având ca obiect obligarea paratei la a pune la dispoziția reclamantului a regulamentului de ordine interioara si statutului instanța va constata , din economia acțiunii, ca datele cuprinse in documentele menționate erau necesare reclamantului pentru a-si argumenta poziția procesuala , aceasta fiind rațiunea pentru care au fost solicitate.

VI. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. C. solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței cu rejudecarea cauzei.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a luat toate măsurile pentru a determina pârâta să-i răspundă la cererea înregistrată sub nr. 177/(...), refuzând să depună în instanță actele solicitate de instanță.

T. nu a validat actele depuse de reclamant care atestă faptul că acele fapte au existat la SC S. SA, pe care le-a solicitat prin adresa nr. 177/(...).

Arată că singura parte care deține acele acte este SC S. SA fiind acționar și fost angajat.

Prin înscrisul depus ulterior, recurentul arată că se declară mulțumit de modul cum a fost soluționată cauza, cu excepția capătului de cerere vizând obligarea societății de a depune actele solicitate prin cererea înregistrată sub nr. 177/(...).

VII. Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Într-adevăr, prin cererea adresată societății pârâte și înregistrată sub nr.

1. octombrie 2009 (fila 12 dosar fond nr. (...)), reclamantul a solicitat să-i fie comunicate următoarele: numărul de angajări făcute de societate în anul 1998, dacă în anul 1998 au avut loc concedieri colective, dacă s-au acordat plăți compensatorii și dacă au fost comunicate la ITM C. aceste disponibilizări.

Acest înscris a fost depus de către reclamant la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2009, cu ocazia primei rejudecări în dosarul nr. (...) al T.ui C., termen la care acesta a solicitat ca societatea pârâtă să depună la dosarul cauzei copie de pe registrul de angajări al societății pe perioada 1998 -

1999 și să indice dacă a comunicat la ITM reorganizarea societății, cerere în probațiune care a fost respinsă de către tribunal ca fiind neconcludentă.

Curtea constată că cererea de chemare în judecată nu a fost completată pe parcursul soluționării procesului în fața instanțelor de fond, în sensul formulării unui petit distinct prin care să se solicite instanței ca pârâta să fie obligată a comunica reclamantului răspunsul la cererea înregistrată sub nr. 1. octombrie 2009.

Instanța care a pronunțat hotărârea recurată s-a pronunțat numai asupra obiectului dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6

C.proc.civ., astfel cum a fost reținut în cuprinsul deciziei civile nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), redată anterior, respectând principiul fundamental al disponibilității părților în procesul civil, astfel încât nu se poate susține că instanța nu a cercetat cauza sub toate aspectele cu care a fost investită.

Împrejurarea că pârâta nu a depus la dosarul cauzei răspunsul la cererea reclamantului înregistrată la societate sub nr. 177/(...), chiar dacă s-a întocmit o adresă în acest sens de către tribunal în dosarul în care s-a pronunțat sentința recurată, nu este de natură să conducă la casarea hotărârii cum în mod nefondat susține recurentul, întrucât tranșarea acestei chestiuni nu era necesară în vederea lămuririi drepturilor pretinse de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva sentinței civile nr. 4344 din 17 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

S.-C. B. I.-R. M. C. M.

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: M.F.B.

G. C.

GREFIER

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1419/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale