Decizia civilă nr. 637/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 637/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 7054 din 20 decembrie 2010 pronunțate de
Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată A. E., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care constatându-se că atât pârâta recurentă memoriul de recurs, cât și reclamanta prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata în lipsă, Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. S. reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. S., M. M., F. și P. S., Guvernul României și
C. N. pentru C. D., a solicitat anularea Deciziei nr. 75203/(...) emisă de C. J. de P. S. prin care i s-a recalculat pensia de serviciu și menținerea Deciziei nr.75203 din (...) prin care i s-a stabilit pensia de serviciu, invocând că prin L. nr.1. nu au fost abrogate dispozițiile L. nr.5. și că prin diminuarea pensiei de serviciu pârâta a încălcat astfel art. 1 din Protocolul 1 al C.i Europene a D. O., a încălcat dispozițiile art. 45 din Tratatul de la L. și art. 17 din Carta D. Fundamentale a UE și constituie un caz de discriminare conform C.i pentru D.le O., Protocolul 1, art.6, tratate internaționale la care R. este parte și care au prioritate față de dispozițiile legislației interne, conform art. 20 alin.2 din Constituția R..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 7054/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor: M. M., F. și P. S. B. și G. R. - B.
S-a respins acțiunea formulată față de cele două părți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâtele C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D. B. și s-a dispus anularea Deciziei
75203/2010, fiind menținută D. nr. 75203/2006 emisă de intimată și drepturile dobândite în urma emiterii acestuia din urmă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții M. M., F. și P. S. și Guvernul României nu au calitate procesuală pasivă, deoarece decizia contestată a fost emisă de pârâta C. J. de P. S.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta A. E. a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, având calitatea de aprod la Tribunalul Sălaj.
Prin decizia nr. 75203/(...) pârâta C. J. de P. a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la o pensie de serviciu de 744 lei.
În conformitate cu art. 3 din L. nr. 1., pensia de serviciu stabilită inițial prin decizia nr.1. din (...), a devenit pensie în înțelesul L. nr. 1..
Prin decizia nr.75203 din (...) emisă de pârâtă s-a recalculat pensia de serviciu a reclamantei în conformitate cu prevederile L. nr.1., ale H.G. nr.
737/2010 coroborate cu L. nr. 1. stabilindu-se un cuantum de 714 lei.
Prin decizia nr. 871/(...), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Obiecția de neconstituționalitate se referea la dispozițiile art. 1-5 și art. 12 din actul normativ menționat.
Instanța a apreciat că o constatare anterioară a constituționalității L. nr.1., nu împiedică judecătorul național să verifice dacă aplicarea legii în concret sau nu produce efecte contrare C.i Europene a D. O..
Există o diferență fundamentală între abordarea C. C. și cea a C. Europene.
Dacă Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, CEDO, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu C., ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt. Or, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare C.i.
În raport de prevederile art. 20 din Constituția R., instanța a reținut că, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Prin Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. s-a prevăzut că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.";
În alineatul 2 al aceluiași articol se arată că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor.";
În jurisprudența C. Europene a D. O. s-a statuat că noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, un bun proprietate privată (cauza Büchen contra Cehiei din 2002).
În cauza Draon împotriva Franței Curtea a statuat că noțiunea de bunuri, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât bunuri actuale cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă în exercitarea efectivă a dreptului său.
În C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit, 2006 Curtea E. a D. O. a stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta art.14 din C. privind nediscriminarea. Dacă, în schimb, statul a adoptat o legislație care reglementează drepturile provenite din sistemul de asigurări sociale - indiferent dacă acestea rezultă sau nu din plata unor contribuții -, acea legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele necontributive sub aspectul incidenței art. 1 din Protocolul adițional la C.
În cauza Akdeejeva vesus Letonia (2007), Curtea E. a D. O. a obligat statul leton la despăgubiri, stabilind că a fost încălcat articolul 6 din C. și articolul 1 din
Protocolul 1 , în cazul în care se procedează la recalcularea în minus a pensiei, dat fiind că este vorba despre un drept câștigat.
De altfel, o interpretare similară a dat și Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, nr.120/2007, în care a reținut că „operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, dar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.";
Așa fiind instanța a apreciat că reclamantul își legitimează interesul sau prin invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, respectiv L. 5., suficient de clară si previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine si familia sa precum și o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
Însă dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitări de către stat, care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.
Pentru a verifica daca desființarea pensiei de serviciu de care beneficia reclamantul corespunde limitărilor prevăzute de C., instanța are în vedere următoarele aspecte : a) ingerința sa fie prevăzută de lege, condiția satisfăcută în cauză întrucât desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, lege rezultata ca urmare a asumării răspunderii de către G. în fața Parlamentului.
Insă legea trebuie să fie suficient de clară și previzibilă.
Previzibilitatea poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.
Persoanele au astfel un drept la continuitatea acțiunii statale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.
Reclamantul s-a pensionat în anul 1995, moment în care nu s-a pus problema schimbării legii.
Totuși, cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea legii în sine, ci a reglementarilor prin care se diminuează exagerat de mult veniturile din pensie,căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010. b) sa existe un scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu ori sub acest aspect G. a arătat în expunerea de motive a L. 1. că „se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010" datorita evoluției crizei economice in anul 2009 si extinderea acesteia in cursul anului 2010 precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internaționale.
Or, faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția S.
Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor masuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. 1. nu s-ar putea Întemeia pe art. 53 din Constituția revizuita deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.
Scopul urmărit a fost acela al diminuării cheltuielilor bugetare și nu în ultimul rând și realizarea unei „dreptăți sociale";, respectiv instituirea unui regim de pensii având la bază principiul contributivității.
În fine, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.
Ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un Just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Trebuie să existe, așadar, un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, hotărârea din 20 noiembrie 2005, seria A nr.332, p.23 și § 38; Hotărârea din 21 iulie 2005 în C. Străin și alții împotriva R., publicată în M. Of. nr.99 din 2 februarie
În cauză Buchen versus Cehia (2006) în care Curtea E. a decis că limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul articolului 1, din
Protocolul 1 al CEDO, dar și o discriminare în sensul articolului 1 din Protocolul
12.
În speța Muller versus Austria, precum și în numeroase alte spețe similare, s-a decis constant în sensul că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe";.
Curtea a decis că, și dacă Statul reduce temporar pensia în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge, și a considerat esențial să examineze dacă dreptul la securitate socială a fost atins în substanța sa - în cauza Kjartan Âsmundsson c. Iceland, Application no. "(...).
În speța de față micșorarea cu 66% a cuantumului pensiei are fără doar și poate o asemenea semnificație, contrat celor enunțate de Curtea C. care a constatat că ar fi vorba numai de o limitare a dreptului și nu de o pierdere a dreptului în substanța sa.
Judecătorul cauzei mai are în vedere un alt aspect care nu este de neglijat, respectiv imposibilitatea cotizării la fonduri de pensii private sau facultative.
Astfel, prin L. 4. privind fondurile de pensii administrate privat și a L.
204/2006 privind pensiile facultative s-a oferit posibilitatea de a contribui la un fond privat de pensii tocmai pentru a mări șansele de păstrare a veniturilor din salariu și după ieșirea la pensie.
Dar în privința reclamantului, chiar dacă ar fi optat pentru un fond privat de pensii tot nu ar fi realizat la acesta un stagiu de cotizare de natură să-i asigure suplimentarea drepturilor de pensie.
Prin urmare nu se poate reproșa în nici un fel reclamantului că ar fi avut o conduită excesiv de neglijenta în privința administrării patrimoniului și nici măcar instituirea pilonului II de pensii nu ar fi fost de natură, chiar dacă reclamantul ar fi recurs la această modalitate, să-i asigure un cuantum semnificativ majorat al drepturilor sale de pensie.
Potrivit art. 14 din C.E.D.O., exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare ... sau orice alta situație.
Definiția pe care a dat-o Curtea, discriminării, în hotărârea Abdulaziz
Cabales și Balkandali c Regatului Unit a fost aceea ca există o discriminare în cazul în care „un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine,tratat decât altul",
În speța de fata discriminarea se refera la împrejurarea că beneficiari ai pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor deși legiuitorul a pretins că este identica, tocmai prin desființarea pensiei de serviciu.
Legiuitorul a înțeles că, pe parcursul desfășurării raporturilor juridice de munca, sa instituie in sarcina unor categorii profesionale interdicții si incompatibilități, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute.
Aceste persoane nu mai puteau avea un al doilea raport juridic de munca si nu puteau desfășura activități economice, așa cum pot bunăoară medicii sau profesorii.
In momentul ieșirii la pensie statul a înțeles sa instituie in favoarea categoriilor de persoane in sarcina cărora instituise incompatibilități si interdicții, acordarea unei pensiei de serviciu, al cărei cuantum a fost diferit calculat, raportându-se obligatoriu la ultimul sau ultimele salarii brute lunare.
Instituirea pensiei de serviciu a avut drept cauza împrejurarea ca persoanele respectiva avuseseră în timpul serviciului incompatibilități și interdicții severe, astfel ca au fost in imposibilitate ca, prin voința si efortul lor propriu sa-si majoreze baza de calcul a drepturilor lor de pensie iar statul a dorit sa asigure acestora un trai decent si după ieșirea la pensie.
Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost neapărat specificul raportului juridic de munca așa cum a fost arătat în cele de mai sus.
Față de toate considerentele invocate, instanța a constatat că reclamantei i s-au încălcat drepturi ocrotite de Curtea E. a D. O. și a admis cererea contestatoarei conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. S., solicitândcasarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea cererii de anulare a deciziei de pensie nr.75203/(...).
În motivarea recursului pârâta a arătat că în drept, conform prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sentința atacată este lipsită de temei legal.
În tot cuprinsul sentinței nu este menționat niciun act normativ în baza căruia se anulează o decizie de pensie legal emisă. L. nr. 1. este actul normativ prin care se desființează pensiile de serviciu, ori instanța de fond prin soluția dată nu face altceva decât să anuleze această lege (cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești potrivit art. 304 pct. 4 C.pr.civ.).
Conform prevederilor art. 3 din L. nr. 1. și a H.G. nr. 737/2010, coroborate cu dispozițiile L. nr. 19/200, drepturile la pensia de serviciu au fost recalculate stabilindu-se un cuantum al pensiei aferent acestuia în valoare de 714 lei, conform deciziei contestate nr. 75203/(...).
Curtea Constituțională prin D. nr. 873/(...) a constatat că art. 1 lit. a, b, d- i, art. 2-12 din L. nr. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, respectiv faptul că pensiile de serviciu ale grefierilor, calitate pe care a deținut-o și contestatoarea, devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Prin emiterea deciziei de recalculare a pensiei nu au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. 2 al Constituției, întrucât pensia de serviciu are două componente, respectiv pensia contributivă și un supliment din partea statului, partea contributivă se suportă din bugetul asigurărilor sociale, iar suma ce depășește acest cuantum, se suportă din bugetul statului.
Voința legiuitorului a fost aceea de eliminare a pensiilor de serviciu, justificată de criza economică și de necesitatea reformării sistemului de pensii.
Principiul dreptului câștigat se referă la pensiile deja încasate de petentă și nu la cele ce vor fi încasate în viitor. L. nr. 1. nu este retroactivă pentru că modifică pe viitor o stare de fapt înnăscută anterior, respectiv, se refuză supraviețuirea legii vechi, reglementând modul de acțiune pentru viitor, în domeniul ei propriu de aplicare.
În ceea ce privește legislația europeană, prin emiterea deciziei de pensie de recalculare au fost respectate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale pentru că într-adevăr pensia este un bun care intră sub protecția acestei Convenții. Așa cum s-a menționat și în întâmpinare doar a doua componentă a pensiei petentei este afectată de decizia statului (suplimentul din partea statului), nu partea din pensia care rezultă din contribuția contestatorului.
De asemenea, Curtea E. a D. O. a apreciat că diminuarea pensiilor nu este o privare de proprietate, conform hotărârii din 2 februarie 2010 în cauza
Aizuguma O. împotriva Spaniei, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor.
Recurenta a mai invocat faptul că practica T. S. nu este una unitară cu privire la cauze asemănătoare.
Menționează recurenta că susține pe fond cele menționate pe larg în fața instanței de fond.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamanta A. E. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea hotărârii instanței defond.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. S. a emis decizia nr.75203/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 714 lei, care înlocuia pensia de serviciu de
744 lei, acordată prin decizia nr. 75203/(...) (fila 9 dosar fond).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 -egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiți onal la C. pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea
L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate)
a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autor itate de jurisdicție constituțională în R., potrivit
art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 d in Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (înforma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C.
Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional înparte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din
18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare
cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectar ea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcinădisproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura considerentele hotărârii atacate referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, la pretinsa imposibilitate de a cotiza la sisteme private sau facultative de pensie și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5..
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, Curtea reține că în urma aplicării L. nr. 1. reclamantei i-a fostdiminuată pensia cu un procent de 3,9%, aceasta beneficiind în prezent de o pensie de asigurări sociale de 714 lei, cuantum apropiat de cel al pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei N.e de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, cum reclamanta nici nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D., menținând dispozițiile sentinței privitoare la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M., F. și P. S. B. și Guvernul României, care nu au fost recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr. 7054 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâtele C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 4635/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 887/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
