Decizia civilă nr. 2430/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2430/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L.T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. prin M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 825 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat M. G., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurenților - consilier juridic C. R., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată, lipsa dovezilor de realizare a acesteia cu recurenții fiind acoperită prin prezența consilierului juridic.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar întâmpinare din partea reclamantului, înregistrată la data de 14 mai 2012.
Reprezentantul recurenților depune la dosar decizia de revizuire a pensiei reclamantului și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurenților pune concluzii de admitere a recursurilor astfel cum a fost formulate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 825 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. și M. A. N. B.
S-a constatat nulitatea deciziei nr.93560 din (...) emisa de D. financiar- contabila din cadrul M. A. N. și dispune repunerea părților în situația anterioara emiterii acestei decizii.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de
400 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat în cuantum de 3673 lei, conform deciziei nr.0119327/(...).
1
Prin decizia nr. 93560/(...) privind recalcularea pensiilor militare în baza L. nr. 1., făcându-se aplicarea H.G. nr. 735/2010, pe lângă L. nr. 1., pensia reclamantului a fost recalculată rezultând un cuantum al acesteia de 1947 lei.
D. nr. 93560/(...) este lovită de nulitate întrucât a fost emisă după suspendarea HG nr. 735/2010, fiind însă aplicate aceste dispoziții legale conform mențiunii exprese din decizie. Totodată, calculul pensiei s-a realizat pe baza salariului mediu brut pe economie, fiind încălcat principiul contributivității stabilit de art. 2 lit.e din L. nr. 1..
Nu sunt încălcate prevederile art. 180 alin.7 din L. nr. 1. întrucât aceste dispoziții legale se referă la alte ipoteze decât cele reglementate de legea specială nr.11., derogatorie de la legea generală nr. 1., nefiind aplicabile transformării în pensie de serviciu pentru muncă depusă și limită de vârstă ci modificărilor privind modul de calcul al punctului de pensie.
Nu s-au încălcat nici dispozițiile art.1 din Protocolul 1 al C. Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C.
Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
Curtea C. a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. C. a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența C. trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu
C. și protocoalele sale adiționale, Curtea C. statuând în cauza Hasani c.
Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil,prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea
2 legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de C. statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, C. a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12
%.
Prin D. nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, tribunalul citând paragrafele relevante.
Reclamantul a beneficiat de restituirea sumelor reprezentând diferența dintre pensia de serviciu și pensia recalculată iar în prezent, potrivit noii decizii emise de pârâtă, acesta beneficiază de pensia militară de stat.
Nu sunt încălcate nici deciziile C. C. invocate de către reclamant întrucât dispozițiile legale din cuprinsul L. nr.1. nu retroactivează, înscriindu- se în limitele restrângerii exercițiului unor drepturi, stabilite de art. 53 din
Constituție.
Pentru aceste considerente, în baza art. 2, art. 78 din L. nr. 1. instanța a admis acțiunea conform dispozitivului.
În baza art. 274 alin.1 C.proc.civ., față de culpa procesuală a pârâților, instanța i-a obligat la plata în solidar către reclamant a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. A. N. solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că soluția este netemeinică și nelegală față de respingerea excepției lipsei de obiect invocată.
D. de pensie este un act administrativ cu regim special prevăzut de legislația asigurărilor sociale, nu un act juridic civil, deci nu poate fi supus nulității actului juridic civil.
Reclamantul a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010, fără a solicita emiterea unei noi decizii sau modificarea deciziei atacate.
3
Or, începând cu luna februarie și în continuare, reclamantului i s-au achitat și i se achită drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie
2010, potrivit dispozițiilor O. nr.1., până la revizuirea deciziei, ceea ce duce la concluzia că punerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate este lipsită de sens.
În temeiul prevederilor art. 10 din O. nr. 1. a fost abrogată Hotărârea de G. nr.735/2010.
Astfel, procedura de revizuire a pensiilor recalculate va viza toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare, instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele in acest scop, fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
Obligația identificării și transmiterii veniturilor realizate lunar de către beneficiari revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Această obligație urmează a fi adusă la îndeplinire până la data de 31 octombrie 2011.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin.( 1) și (2) pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire";, iar „diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011";.
Astfel, începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune.
Mai mult, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de (...), emisă de Casa de pensii sectorială a M. A. N. în urma procesului de revizuire a pensiei, conform metodologiei stabilite de O. nr. 1..
D. de recalculare a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii, aceasta fiind pusă în plată începând cu aceeași dată, adică (...).
Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nicio vătămare reclamantului prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.
În ceea ce privește efectele suspendării H.G. nr. 735/2010 reținute de prima instanță pentru a constata nulitatea absolută a deciziei de recalculare. precizează că recurentul nu a fost parte în acel proces, iar Guvernul României nu a dat, până la data de (...), nici o dispoziție în sensul suspendării emiterii deciziilor, astfel că a avut obligația legală de a respecta dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din L. nr. 1..
Mai mult, sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. privind suspendarea H.G. nr. 735/2010 are efecte numai între părți, potrivit principiului relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești.
Cât privește reținerea încălcării principiilor contributivității și egalității, prevăzute de art.2 lit. e din L. nr.1., arată că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (l) din L. nr. 1., procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de L. nr. 1..
De asemenea, procedura de recalculare și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de
4 pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii, în baza legii în vigoare, care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
Or reclamantul a solicitat, iar prima instanță greșit a admis cererea de anulare a deciziei de recalculare și punerea părților în situația anterioară, prin menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul L. nr. 16412001, fără a observa că astfel sunt încălcate dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale, deoarece reclamantul nu a solicitat emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate, în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor L. nr. 119/2011 și ale L. nr. 1., nu ale L. nr.
164/2001, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1 din L. nr. 1., pensiile militare de stat, stabilite în baza L. nr. 164/2001, au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, la data pronunțării hotărârii, L. nr. 164/2001 era abrogată expres prin L. nr. 2., astfel că nu se putea dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare.
De asemenea, L. nr. 1. a fost, la rândul ei abrogată tot prin L. nr. 2..
Prin menținerea deciziei emise în baza L. nr. 164/2011 se stabilește cu caracter definitiv că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti reclamantului, prin menținerea pensiei militare de serviciu de care aceasta beneficia în baza L. nr. 164/2001, nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii, având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plată necuvenita sau din eroare.
Prima instanță a omis să ia în considerare că decizia contestată nu și-a produs efectele, nu a fost pusă în plată, a fost anulată implicit prin prevederile O. nr. 1..
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate,
Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii ca nefondată a contestației formulate.
Primul motiv de recurs vizează lipsa de obiect a acțiunii, în condițiile în care se arată de către recurent că scopul urmărit de reclamant prin acțiune este în fapt, menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010, fără a solicita emiterea unei noi decizii sau modificarea deciziei atacate. Or, arată recurentul, începând cu luna februarie și în continuare, reclamantului i s-au achitat și i se achită drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie
2010, potrivit dispozițiilor O. nr.1., până la revizuirea deciziei, revizuire care de altfel, în cazul reclamantului, a și avut loc, fiindu-i emisă o nouă decizie de revizuire, cu plata începând tot cu data de (...).
Se constată, față de excepția formulată, că aceasta nu este fondată, în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza O. nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să
5 înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensiei în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr.
1., așa cum arată și dovedește chiar recurentul, retroactiv dispunându-se plata drepturilor revizuite conform deciziei din (...) (fila 8 dosar recurs).
Prin urmare, nu se poate susține cu succes excepția lipsei de obiect a acțiunii, obiectul fiind decizia de recalculare a pensiei în baza L. nr. 1., care a produs efecte juridice stabile, neanulate de O. nr. 1., cum este cazul trecerii de la un sistem de pensii la altul.
Considerentele pentru care prima instanță a admis acțiunea au fost cele legate de emiterea deciziei contestate după suspendarea H.G. nr. 735/2010, dar în aplicarea acesteia, ca și de stabilirea cuantumului pensiei prin raportare la salariul mediu brut pe economie, fiind încălcat principiul contributivității stabilit de art. 2 lit.e din L. nr. 1..
Cu privire la reținuta lipsă a temeiului juridic al emiterii deciziei de recalculare, întrucât prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, iar ulterior, prin sentința civilă nr. 443/(...) a C. de A. C., chiar anularea dispozițiilor H.G. nr.
735/2001 privind recalcularea pensiilor militare pe baza salariului mediu pe economie, instanța de recurs reține că în raport de această împrejurare, reclamantul și subsecvent, prima instanță nu aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține că fiind suspendat/anulat acest act normativ, nu s-ar putea verifica legalitatea calculului pensiei. Ceea ce contestă în acest mod reclamantul, iar prima instanță confirmă, este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta
Curte de Casație și Justiție și C. în soluțiile menționate în cele ce urmează referitoare la această lege, principiile modului de calcul a pensiei în temeiul L. nr. 1. fiind cele la care se face trimitere expres, anume, cele din L. nr. 1..
Cât privește încălcarea principiului contributivității prin recalcularea pensiei reclamantului, încălcare reținută de tribunal, Curtea constată următoarele:
Este adevărat că prin dispozițiile L. nr. 1., prin care se reglementează modalitatea de recalculare a pensiilor militare de stat, se stipulează raportarea la veniturile de natură salarială, iar acolo unde nu pot fi dovedite acestea, utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a salariului mediu brut pe economie din perioadele respective, în condițiile în care din soldele miliarilor nu se reținea contribuția de asigurări sociale în condițiile în care se reținea aceasta din veniturile salariale ale celorlalți salariați.
Acest fapt, deși încalcă principiul contributivității în sensul său strict, dat de prevederile art. 2 lit. e) din L. nr. 1., „conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";, se constituie într-o excepție de la acest principiu, pe care tot legiuitorul a instituit-o, astfel încât nu există motive pentru a sancționa cu nulitatea un act prin care se dă expresie dispozițiilor de excepție ale legiuitorului. Practic, este opțiunea legiuitorului de a considera, în mod fictiv, soldele și celelalte venituri de care au beneficiat militarii, ca fiind contributive, și în raport de aceasta, de a calcula pensiile acestora prin aplicarea în raport de aceste
6 venituri salariale, modul de calcul al pensiei, reglementat de L. nr. 1., păstrat și în cuprinsul L. nr. 2..
Așa cum corect a reținut prima instanță prin recalculare nu au fost încălcate prevederile art. 180 alin.7 din L. nr. 1. și nici dispozițiile art.1 din
Protocolul 1 al C.
În plus față de considerentele tribunalului, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie
2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.
În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art.
53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
7
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în
România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu,
8 ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența
C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să
9 respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i- au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele
10 măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.
Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D.
O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României s-a reținut că:.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie
2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și
56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată
11pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea
Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
De altfel, o decizie de inadmisibilitate s-a pronunțat și în cauza
Constantin Abăluță și alții c. Românie, chiar cu privire la recalcularea pensiilor cadrelor militare în baza L. nr. 1., care deși pronunțată ulterior dezbaterilor din prezenta cauză, poate fi avută în vedere întrucât reiterează punctul de vedere al C. exprimat în cauza Frimu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusivconsiderentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.
În concret, Curtea de A. reține că în urma recalculării i s-a stabilit o pensie în cuantum de 1947 lei brut, cuantum care este superior față de
12 pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Cu privire la imprevizibilitatea legii, invocată de reclamant prin acțiune în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat pensia acestuia, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se invocă faptul că reclamantul recurent a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, modificarea legii generând neîncredere.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de reclamant ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate, că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a considera că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârât și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
13
Admite recursul declarat de pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. prin M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 825 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. prin M. A. N. ca nefondată.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
N. N.
GREFIER,
14
| ← Decizia civilă nr. 4543/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3433/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
