Decizia civilă nr. 2448/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2448/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
P.: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5419 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat L. I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 mai 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi pentru când s-a amânat pronunțarea s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5419 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii.
S-a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul L. I. în contradictoriu cu parații C. S. DE P. A M. A. N. si M. A. N.
S-a constatat nulitatea absoluta a D. nr. 48503 din (...) emisa de D. financiar-contabila din cadrul M. A. N. si s-a dispus repunerea parților in situația anterioara emiterii acestei decizii.
Pârâții au fost obligați in solidar, la plata către reclamant a sumei de 250 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în esență că dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârsta în temeiul L. nr. 1.. D. nr.
48503/(...) a fost emisă de M. în vederea recalculării pensiei de serviciu, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
In ce privește legalitatea formală a deciziei, s-a reținut că decizia a fost emisă de D. financiar-contabila, o structura fără personalitate juridică din cadrul ministerului, căreia niciun text legal în vigoare la acea data nu ii recunoștea abilitatea de a stabili, calcula, recalcula sau revizui pensiile militarilor ulterior intrării in vigoare a art. 132 din L. nr. 2..
In privința algoritmului avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanța a constatat că in vederea calculării cuantumului pensiei s-a avut în vedere HG nr. 7. cu toate ca la data emiterii deciziei efectele hotărârii de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr. 338/(...) a C. de A. C., definitivă si irevocabilă prin D. nr. 38/(...). Mai mult, prin sentința civilă nr.
443/(...) pronunțata in dosarul nr. (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin 2, 3, 4, 6 și 7, ale art. 6 alin 1, 2 si 54 și art. 10 alin 2 din HG nr. 7..
Deși HG nr. 7. a fost abrogata prin OUG nr. 1., C. S. de P. a MApN nu a emis până în prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv o decizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului in conformitate cu dispozițiile L. nr. 1..
Pe de alta parte, instanța a analizat legalitatea deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, pentru a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i E. a D. O..
Pentru a stabili conformitatea legislației interne prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta, s-a analizat amănunțit: 1. dacă partea reclamantă deține un „. existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3. dacă ingerința îndeplinește condițiile: legalității; a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății;a nediscriminării.
S-a concluzionat că pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române
(serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii (L. nr.1.), reprezintă un „., partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.
Prevederile abrogative ale art. 1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit.f din L. nr. 2.) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu a militarilor, inclusiv a părții reclamante (deși aceasta continua să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu - spre deosebire de C. R. v. P.), reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar dacă acest „. (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun (cu un cuantum de aproximativ 40%, față de cuantumul dreptului inițial).
Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate. Î.-adevăr, este cazul unei eliminări integrale și ireversibile a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plății acestuia ori o reducere parțială de cuantum. Iar testul de proporționalitate a ingerinței constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar 40%, nu se încadrează în limitele rezonabilului, ci al precarității.
Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.
În cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială (L. nr.1.) sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii. D., prevederile art.180 alin.7 din L. nr.1., instituie regula menținerii în plată a cuantumului pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterioare în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Același mesaj se desprinde și din deciziile C. C.: nr.46/2002 („Curtea reține că prin adoptarea L. nr. 1. s-a reglementat o nouă modalitate de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat.
Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.2.).
De asemenea, până in prezent legislația națională a pensiilor nu a înregistrat vreun precedent de eliminare intempestivă și totală a unui drept de pensie cu acordarea unui alt drept al cărui cuantum să fie brutal tăiat, deși societatea s-a confruntat cu valuri repetate de dificultăți financiare grave în această perioadă (inclusiv care au necesitat asistența FMI).
Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate, precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.
Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. P.), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.
S-a reținut că prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.
Art.1 al primului Protocol adițional presupune în mod inerent un scop legitim, în interes public (cauza Beyeler v. Italia). În E. de motive a L. nr.1., depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice și anul 2009 și extinderea acesteia în anul 2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice. Declarativ, aceste motive pot corespunde exigențelor scopului legitim, în acord cu interesul public.
Ingerința este, însă, discreționară și contrară art.1 din Protocolul nr.1, deoarece a fost aplicată automat, în virtutea unei dispoziții legale. Nu există un
„echilibru echitabil"; în caz de aplicare automată a retragerii pensiei prin prevederile legii, chiar dacă există un scop legitim (C. Azinas v. Cipru).
Cele două scopuri legitime invocate (asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor) impun o analiză distinctă.
În primul rând, sub aspectul asigurării sustenabilității bugetului de asigurări sociale în condițiile de criză economică, condiția proporționalității impune: motivarea suficientă a mijloacelor utilizate; acționarea de către stat într- un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecință.
Privarea de proprietate, servind interesului public, trebuie să urmărească scopul legitim prin mijloace proporționale în mod rezonabil cu scopul urmărit. Principiul „bunei guvernări"; impune ca atunci, când o problemă de interes public apare, autoritățile publice să acționeze într-un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecvență (cauzele Beyeler v. Italia, Moskal v. P.).
Dacă mijloacele utilizate sunt insuficient motivate, este încălcată C. (cauza
Beyeler v. Italia). Obligația statului de a motiva ingerința (actul normativ - L. nr.1.) rezultă expres și din dispozițiile art.6 și art.7 din L. nr.24/2000, trebuind să existe o expunere de motive a legii însoțită de un studiu de impact, cu soluții care
„trebuie să fie temeinic fundamentate";, în baza evaluării preliminare a impactului noilor reglementări. Însă, așa cum remarcă expres și Curtea Constituțională, se poate cu ușurință observa că la secțiunea a 4-a din expunerea de motive, intitulată „Impactul financiar asupra bugetului național general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)";, nu se face nicio precizare cu privire la modificarea aspectelor bugetare (D. nr.8.), deci nu a fost temeinic fundamentată această măsură în sensul demonstrării faptului că eliminarea pensiilor de serviciu ar avea un impact semnificativ asupra degrevării bugetului de pensii. De asemenea, dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie, în sensul diminuării cuantumului pensiei, dreptul la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de către stat (D. nr.872/2010 a C. C.).
S-a concluzionat că mijloacele utilizate fiind insuficient motivate, s-a încălcat art.1 al Protocolului nr.1.
Cu privire la obligația statului de a acționa într-un timp adecvat, este de reținut că pentru a exista un raport de proporționalitate față de caracterul pur temporar și excepțional al crizei economice, trebuie ca și mijloacele utilizate (prin ingerința asupra dreptului de proprietate) să fie tot temporare.
Ori, mijlocul folosit (al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității.
În ceea ce privește obligația statului de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este de remarcat că această condiție de proporționalitate este încălcată și pentru că ingerința adusă dreptului fundamental de proprietate excedează considerabil și evident beneficiului societății rezultat în urma aplicării ingerinței.
Motivarea potrivit căreia bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat sunt degrevate semnificativ de cheltuieli suplimentare, asigurându-se astfel sustenabilitatea bugetului, reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere procentul infim al economiei realizate prin eliminarea pensiilor de serviciu.
Obligația statului, de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este încălcată, prin prisma condiției proporționalității, deoarece mijlocul utilizat, pentru atingerea scopului legitim urmărit, trebuia să se afle într- un raport de proporționalitate rezonabil, deci trebuia să constea într-o reducere parțială (iar nu eliminarea totală) a dreptului la pensie de serviciu.
În ceea ce privește cel de al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit.
Pe de altă parte, în mod fals se invocă introducerea principiului contributivității în sensul că ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile „. sau „..
A., în realitate, pensia din sistemul public nu este calculată ca însumarea tuturor contribuțiilor și nu se suportă dintr-un fond de acumulare. D., această pensie se calculează în baza unor indici economico-financiari bugetari stabiliți de lege (art.5 alin.3 și art.80 din L. nr.1. raportat la art.16 din L. nr.19/2009, constând în valoarea punctului de pensie și salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat) și se plătește de către stat, din bugetul de asigurări sociale de stat.
Ca atare, mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art.1 din Protocolul nr.1, știut fiind faptul că statele trebuie să procedeze în așa fel încât atenuarea unor vechi violări să nu creeze noi nedreptăți (cauzele Pincova și Pinc v. Cehiei, Padalevicius v. Lituaniei).
Reclamantul se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 60%.
De asemenea, reclamantul a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii.
In ceea ce privește nediscriminarea, instanța a reținut inclusiv violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din C.
Petitul privind obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute nelegal instanța a reținut că începând cu luna februarie 2011 cuantumul pensiei a fost egal cu cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, în conformitate cu art. 6 alin.
1 din OUG nr. 1., astfel că acest petit a fost respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al CASEI DE P. S. A M. A. N. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că decizia de pensie este un act administrativ cu regim special, prevăzut de legislația asigurărilor sociale, nu un act juridic civil, deci nu poate fi supus nulităților actului juridic civil.
Începând cu luna februarie și în continuare reclamantului i s-au achitat drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie 2010, potrivit dispozițiilor
OUG nr. 1., până la revizuirea pensiei, ceea de duce la concluzia că punerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate este lipsită de sens.
Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune. Mai mult, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de (...), emisă de Casa de pensii sectorială a M. A. N. în urma procesului de revizuire a pensiei, conform metodologiei stabilite de OUG nr. 1. privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În această situație, D. de recalculare a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii. aceasta fiind pusă în plată începând cu aceeași dată. adică (...).
Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nicio vătămare reclamantului prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, niciun câștig material, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.
Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune, până la emiterea noii decizii de revizuire, astfel că efectele deciziei contestate au fost în totalitate anulate prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 1., astfel că nu i s-a adus un prejudiciu.
În ceea ce privesc efectele suspendării HG nr. 7. reținute de prima instanță, că nu au fost parte în acel proces. Mai mult, S. civilă nr. 3. a C. de A. C. privind suspendarea HG nr. 7. are efecte numai între părți. potrivit principiului relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești. principiu de la acre legislația în vigoare nu instituie derogări.
Serviciul pensii militare și alte drepturi sociale din cadrul Direcției financiar- contabile a fost desființat abia prin art. 3 alin.(2) din Hotărârea G. nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale la data intrării în vigoare a acesteia adică data de 24 martie 2011. Cum nu se putea crea un vid în funcționarea structurii responsabile cu pensiile este evident cel vechea structură și-a îndeplinit atribuțiile legale până la desființarea sa cu atât mai mult cu cât era obligată să respecte termenele impuse de L. nr. 1.. Motivele reținute de instanța de fond, conform cărora după data de 23 decembrie 2010 decizia a fost emisă de un organ necompetent, sunt lipsite de orice suport deoarece o structură cu personalitate juridică nu poate fi funcțională chiar la data apariției legii prin care a fost înființată și nu are capacitate ele exercițiu decât după numirea organelor de conducere astfel că sub aspectul funcționării acestei instituții are importanță HG nr. 233/2011.
În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, procedura de recalculare și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii în baza legii în vigoare care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
La data pronunțării hotărârii L. nr. 1. era abrogată expres prin L. nr. 2., astfel că nu se putea dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii decizie contestate, deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare. De asemenea L. nr. 1. a fost la rândul ei abrogată tot prin L. nr. 2..
Prin menținerea deciziei emise în baza L. nr. 164/2011 se stabilește eu caracter definitiv că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti reclamantului prin menținerea pensiei militare de serviciu de care aceasta beneficia în baza L. nr. 1. nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plată necuvenita sau din eroare.
În ceea ce privește considerentele pentru care instanța de fond a reținut că deciziile contestate sunt contrare normelor prioritare și imperative ale C.i, se arată că L. nr. 1. a fost supusă controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr.
8. Curtea Constituțională a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile legii sunt constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II- a din C., deciziile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
S-a invocat D. nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au soluționat recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel B., C., C. și G. privind aplicarea dispozițiilor L. nr.
1..
Reclamantul nu a făcut dovada că a depășit un anumit prag de dificultate sau i s-au suprimat mijloacele de subzistență. Consideră că nici nu se putea face această dovadă, în situația în care reclamantul a beneficiat în continuare de cuantumul pensiei plătit în decembrie 2010 și nu cel prevăzut de decizia de recalculare din (...), decizie care nu a fost niciodată pusă în plată.
Și analiza efectuată de Curtea Constituțională asupra obiecțiilor de neconstituționalitate ridicate cu privire la L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se plasează pe aceleași repere stabilite în jurisprudența C. E. a D. O.. identificare în precedent.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată, dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curtea statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta în domeniul civil prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale.
În consecință, raportat și la faptul că C. nu are rolul de a verifica în ce măsură existau și alte soluții legislative pentru atingerea obiectivului public urmărit (Wieczorec c. Poloniei, (...). par.59. Mellachcr c. Austriei. (...). Series A, nr.
169. par. 51), se poate reține faptul că, având în vedere circumstanțele de natură socio-economică în care a fost luată măsura modificării cuantumului pensiilor speciale prin adoptarea L. 1., ulterior a L. 2., nu reprezintă o încălcare a convenției, deoarece categoriile de pensionari vizate prin L. 1. nu și-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei. această măsură fiind impusă de resursele bugetare ale statului și de indicatorii socio-economici care stabilesc nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.
Curtea E. a D. O. a precizat în mod constant că art. I din Primul protocol adițional la C. nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui hun. (W. vv. P., cerere nr. 18176/05, hotărâre din 8 decembrie 2009, R. vs. P.. cererea nr. 886/05, hotărâre din 28 aprilie 2009, 71: M. ș.a. vs. Italia, cererile nr.
46286/09. 51R(...)7108. 54486/08 și 56001/08, hotărâre din] 1 mai 2011 55; Andrejeva vs. UII/W7iu. cerere nr. 55707/00, Marea Cameră hotărâre din 1 g februarie 2009. ~ 77; Kjartan Asmundsson vv. Islanda, cerere nr. 60669100. hotărâre din : 2 octombrie 2004, ~ 39: Stec ș.a. VS. Regatul Uni/ al Marii Britanii și Irlandei de N. cererile nr. 6573 110 I și 65900/01, Marea Cameră. hotărâre din
12 aprilie 2006, ~ 53; Runkee și Whitc vv. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. cererile nr. 42949/98 și 53134/99 hotărâre din 1 () mai 2007. ~ 34;)
În acest sens Curtea E., în cauza Kiartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într- un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.
În aceste condiții. chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de bun pensia de serviciu reprezintă din această perspectivă, un drept câștigai numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
S-a mai arătat că, instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art. I din Protocolul nr. l nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem. Însă, în situațiile în care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor acea legislație trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidenta art. l din Primul Protocol al C.i in privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege.
În consecință apreciază că instanța nu poate califica în cazul de față bunul reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada in care acesta are un fundament legal în dreptul intern.
Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...).
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie 2010 decizia contestată prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit înfavoarea reclamantului pensia de asigurări sociale, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 1..
Curtea constată însă că argumentul reținut de prima instanță cu privire la nulitatea deciziei de recalculare în raport de suspendarea HG nr. 7. este neîntemeiat.
Procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Prin hotărârea recurată instanța a reținut nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta a fost emisă de către D. F. C. a M. A.
N., însă Curtea reține că față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora „recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N.
În privința argumentelor invocare de recurent, Curtea constată că nu este incidentă soluția respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Deși prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, acest cuantum este însă rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este
„recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea
Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s- a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiuluineretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie
2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. R. împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
De asemenea, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O.în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. s-a reținut că: deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adusatingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le- au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, Curtea de A. consideră că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, motiv pentru care vor fi înlăturate argumentele instanței de fond referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza L. nr. 1..
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantul.
În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie în cuantum brut de 2.552 lei brut și o pensie recalculată de 1.301 lei brut, cuantum care este apropiat față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul intimat nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor erori, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită prevederilor legale incidente.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge în întregime contestația ca neîntemeiată, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea excepției lipsei de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâții M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5419 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime contestația formulată de reclamantul L. I., ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
P. JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie separată în sensul respingerii recursului
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: M.F.B.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de pârâtul M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind rămânerea fără obiect a acțiunii, a lipsei de interes a reclamantului, cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Recurenții, argumentând motivele pentru care apreciază că acțiunea reclamantului este rămasă fără obiect și interes, susțin că acesta a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010.
Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul L. I . s -a adresat instanței
pentru proteguirea unui drept de secu ritate socială, considerând că pensia s a
militara de serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta
avea speranța legitimă de a-l primi lunar în cuantumul actualizat stabilit potrivitdeciziei nr.094655/(...), în baza O.nr.7/1998 și L. nr.1., pentru o vechime efectivăca militar de 21 de ani.
În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de
nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a
recalculării este, în primul rând, că d rep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t
c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii
administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în conseci nță, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.1..
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu
are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în
urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit
să se bucure în continuare de bunul său.
Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei
(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptatposibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului încare protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel depersoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un
drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în
țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța
liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta standard d e pensionare, și că se poate baza pe o
pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ învigoare.
A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a
sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:
"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum
și a statutelor căil or fer ate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,
vor continua să fi e servite conform titlurilor ce posed ă cei în drept și c u
reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei
legi";.
Aceleași dispoziții tranzitorii privin d păstrarea drepturilor de pensie
câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pe ns iuni republicată l a data de (...).
De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a
prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în apl icare a
prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de
bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e
respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c ad relor mil itare per manen te , prevedea că:
"Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23
august 1944, au desfășurat o ac tivitate antidemocratică, reacționară,
potrivnică interese lor poporului, acei care au militat și a u avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care manifesta
atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase d efinitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însănumai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de
stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la
data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la dat a
prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind
mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..
L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea
pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i a n ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n
care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât
cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată"; .
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform
leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit
în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă
drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,
pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat
cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât , mai mult, nu aveau niciun element
c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.
M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în apli care a dispozițiilo r unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-
a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.
În al doilea rând, recl aman tul a avu t î n vedere, to t pr iv it d in perspec tiv ă
is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile militarilor, prin
reglementări speciale, încă din anul 1889.
A., conform art.1 și 2 din L. pentru pe nsiuni militare din 1 iulie 1889 ,
cu mod if ic ăr i d in 18 91, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, înraport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în
raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei
gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.
M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , po trivit art.22 din această lege,
această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,
as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is tem de pensii la altul.
Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și
1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,
mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il i t de art.1,
erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații
lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de
vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -osolda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.
Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).
De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor
sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea
dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci
și militarii.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor
funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.
asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u
intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni. Mai mult, în anul 1959, în timp ce le gea generală a pe nsiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se
acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în
art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecer e a lor în rezerv ă s au d irec t
în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.
Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă
corespunzător ultimului grad avut în activitate.
În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiilemilitare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se
calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani
premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul
solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.
Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.1., ul ter io r sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..
Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se exercită î n
condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i
as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i
n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.
Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor
mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as ig ur ăr i soc iale se as ig ur ă de la bugetul destat prin bugetele M..N., M., S.R.I..
Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de
activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n
rezervă.
În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării L. nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei administrative
de „. a pensiei intimatului din data de (...), O. nr.7/1998 și L. nr.1. era în
vigoare, fiind abro gată abia după ju mătate de an de l a data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).
Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiarlegiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el,
măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,
de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i
irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor mil itare.
În acest context, intimatul-reclamant a suferit, prin decizianr.48503/(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.094655/(...), în temeiul O. nr.7/1998 și a L. nr.1., c u atât mai mult c u cât aceste acte normative mai erau în vigoare.
Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu au fostabrogate O. nr.7/1998 și L. nr.1., intimatul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării, completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu ne pute m af la în prez enț a u nu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de
perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative
pr in tre c are se af lă ș i L. nr.1..
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO
a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,
în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militare cu un anumit
procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.1., lege în vigoar e, eliminând dreptul reclamantului la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente.
În speță, decizia contestată, nr. 48503/(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 1301 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit
prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii
speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit p revederilor legilor cu caracter
special"; și sunt „cuvenite";.
Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale
pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară
neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/201 1 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.
În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.
Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a
inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :
I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost
emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H.
nr.7., după suspen darea ex ecutării acestei hotărâri de g uvern, prin sentința
civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fi scal - și anularea unor dispoziții es ențiale ale acestei
hotărâri, prin senti nța civilă nr.443/(. ..) a C. de A. C. -Se cția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prinactul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o
problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută d e
lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.
Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din
perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.
II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și
una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pens iilor militare
nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se,
ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora
pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.
A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata
pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S..
III. Riscurile sociale acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,
pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru
bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și
cele de natură econom ică și psihologică.
Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de
militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în
rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,
practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze
noi forme de pregătire profesi onală, să depună noi efort uri pentru obținerea
unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a familiei.
IV. În cauză ingerința în dreptul intimatului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, dire ct, dreptul la pensie
al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „. al său, respectiv
dreptul la muncă, ce include și drept ul la salariu, măsu ra dispusă afectând
un drept de protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.
I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei militare a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.
S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în moddiscriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie
2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.
Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europeis-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează
în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,
libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași R. că e xecutarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în
anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca
fiind de evitat în măsura posibilului.
R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că
asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului
administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când
există un argume nt juridic aparent valabil față de legalitatea actul ui administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea
dispozițiilor art.2 a lin.2, 3, 4, 6 și 7, a rt.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H . nr.735/(...).
Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios
administrativ a reținut, în esență, următoarele:
L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află
persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pe nsiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu
pot fi dovedite ve nituri de natură s a larială, la determ inarea punctajului
mediu anual se ut ilizează salariul mediu brut pe eco nomie din perioada
respectivă";.
Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin
hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține
nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de
depunere a cererilo r de recalculare a pensiei și a docum entelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în
care nu pot fi do vedite veniturile de natură salarial ă, nu și în ipotez a
prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut d e
lege";.
S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.
S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:
"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și
11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).
Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";
Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.
Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În consecință, la d ata de (...), data e miterii deciziei de recalculare a
pensiei militare, ingerința în drepturile intimatului s -a produs în baza
unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese susp endată, cu efecte
erga omnes, și car e era anulată, în c eea ce privește dis poziții esențiale al e
sale, de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre
definitivă.
Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că
pensionarii militari, categorie din care face parte și intima tul, au fost obligați,
prin H. nr.7. să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile lunare
obținute într -o perioadă de timp îndelun gată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeaucă recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun
documentele doveditoare în termenul d e recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate înprezentul litigiu.
A., ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele judecătorești
în ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat un
drept se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei
legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua
măsuri de recalculare legală a pensiei particularului în raport cu veniturile
reale obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în vigoare, nu ex ista la acea da tă posibilitatea ap licării acesteia, în
sensul recalculări i pensiei, fără o vătămare g ravă a interesel or pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.
Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul
recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deo sebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de
intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după
adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru
nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea
și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecteasupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor
de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, intimatul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 21 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună
de la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ
asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor ac estei legi, în sensul
că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dov edească veniturile
obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat
salariul mediu brut pe economie";.
Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de
(...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătoreșt i, constatând aceste
neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative
nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul intimatului .
În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlă ture situația
nelegală și discriminato rie constatată, iar, pe de altă pa rte, să se abțină a
aduce atingere dre pturilor particularilor în temeiul dis pozițiilor analizate anterior.
Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în
cauză, afectând î n mod substanția l un drept de se curitate socială a l
reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei
obligații în privinț a căreia nu i se po ate reține vreo cul pă, cu atât mai mu lt
cu cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu l e
era posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensie i acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..
Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și
Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I.
și a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea
ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";
"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.
Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";
"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";
"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.
În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";
„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect aldreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";
În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443 /(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin decizia
nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, respingându-se ca fiind lipsite deinteres recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul
Administrației și Internelor.
III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin
pensia militară de care beneficia reclamantul -intimat.
Pensia militară a fost stabilită de căt re legiuitor, atât în considerarea riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și
incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate.
A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în
Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.
Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.
Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționament ele avute în vedere la data stabilirii
pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele
normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compens ații parțiale ale
inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.
20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.
Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privin d
pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin
dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și
senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,
cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea
activității acestei categorii socioprofesionale.";
IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod
indirect, și/. mai ales, unui alt „. al reclamantului, respec tiv dreptul la
muncă, ce include și dreptul la sold ă, precum și cu pr ivire la calificarea
pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:
Dreptul reclamantului la pensie milit ară în temeiul O. n r.7/1998 și a
L. nr.1., respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul
cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte
drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost, în
condițiile desființării funcțiilor militare deț inute în perioada
restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea
M. A. N., tocmai cauza care l-a de terminat pe recla mant să renunțe la
dreptul său la mu ncă, în anul 2001, când acesta avea doar vârsta de 4 1 de ani, la care acesta se afla în depl inătatea capacității sale biologice de
muncă.
Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.1., la vârsta de 55 de ani, abia după 14 ani, în anul
2015 și și în condițiile Anexei nr.6 la L. nr.2., la vârsta de 56 de ani și 6 luni, în luna ianuarie 2017.
Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.1., prevedea că persoanele carebeneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pedurată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Prin urmare, intimatul-reclamant avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.
Practic, pentru munca prestată în cal itate de militar, intimatului i s -
au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care
plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și
plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A.
drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin
diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost
reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.
De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal
Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele
de pensie ocupați onală constituie un element de re m unerație în sensul art.141 din Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr in c ip iulu i eg al ităț ii de
tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adr ul reg imur ilor prof esio nale de securitate
soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.
În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -
7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a
C-351/00, Pirkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul
de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de
pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc
în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui
sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile
depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe
baza ultimului salariu al funcționarului .
Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.
E. și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.
Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie
în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r a re în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider
c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept
sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care
Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor uno r
asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii
de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al
acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei
d ispoz iț iile leg ale ce regl e men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.
De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a
G. nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 1. privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au
reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii E.,
R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpuneaquis-ul comunitar, impl ic it de a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii d e
ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de securitate
socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin L. nr.1..";
De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultărilor bilaterale,
desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care
se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,
Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a
G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul
schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpu ne dispozițiile
D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și
femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a
fost modificată prin D. 9..";
De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunța tă la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e
inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin
lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul
privat.";
Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.
cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.
M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat intimatului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d isp oz iț iilor O. nr.7/199 8 ș i a L. nr.1., cu atât mai mult cu cât,
acest act normativ mai care era în vigoare și la da ta emiterii deciziei administrative de recalculare.
A., obl ig aț ia S. tre bu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată ,
respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i cons ider ată
c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit
principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L.
nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.
Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie militară.
Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de
serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o
pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, co nfuziunea
celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n
alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare
a obligației asumate.
Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul
și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din
raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile
grele menționate anterior, având nume roase interdicții și
incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, cu bună-
credință, toate îndatoririle asumate prin O. nr.7/1998 și L. nr.1., deci să
plătească reclamantului -intimat pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,
principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a
obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare
totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul
are dreptul la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul
nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă
valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul reclamantului-intimat este, în speță, acela de a obține
obiectul specific ș i ex act avut în vedere la nașterea r aporturilor juridice
dintre părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie
să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la
care se angajează debitorul.
Potrivit art.1270 din același cod, cont ractul valabil înche iat are putere
de lege între părțile contractante.
Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu
numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u
contractului, după natura lui.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.
Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu
puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n
vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public
prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea
to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau
decesului";, ori, pensia mil itar ă de s tat a in timatu lu i nu po ate f i înc adr ată î n
vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ
prev ăzu te în aces t ar ticol.
A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor
riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.
con tr a R. ș i lu ând în cons ider are disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat,
S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor
leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate
de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,
drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un
al t drep t, de as igur ăr i soc ial e de stat.
Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c auze
amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v ig o are ș i prevede pl ata
anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t r efuzaîn mod deliberat plata acestora.
Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de
asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială, consider că intima tul în niciun caz n u putea fi lipsit d e dreptul la pensie
de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se
putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar
din domeniul asigurărilor sociale .
Mai trebuie menționată în speță, situația specifică a reclamantului, carea fost pensionat în temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în cadrul altor
măsuri statale de reducere a cheltuielilor bugetare, în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M. A. N.
Prin urmare, dreptul la remunerație al persoanelor disponibilizate din cadrul
M. și pensionate în temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în scopul reducerii efectivelormilitare, este astfel a doua oară supus unor limitări din rațiuni de politică statalăavând ca scop reducerea cheltuielilor publice..
În cazul intimatului, desființarea funcțiilor militare deținute, la o vârstă la care acesta se afla în deplinătatea capacității lui biologice de muncă, a dat naștere unui drept complex la protecție socială din partea statului, ce cuprindea, printre altele, dreptul la pensie militară, precum și dreptul prevăzut în art.24 din O. nr.7/1998, de a putea cumula această pensie cu salariul obținut în cazul în care își continuă activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activități în scop lucrativ.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 281/M49/1998,pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonanței G. nr. 7/1998 , „în aplicarea prevederilor art. 12 din Ordonanța G.nr. 7/1998, unități le militare vor lua următoarele măsuri: … c) înscriu în
carnetul de muncă al persoanei căreia i s -a desfăcut contractul individual de
muncă mențiunea „Beneficiar de drepturi, conform Or donanței G. nr.
7/1998";.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 1 din O. nr. 7/1998, care statuează că: „Personalul militar și salariații civili din cadrul unităților militare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecție soci ală
prevăzute în prezenta ordonanță, ca urmare a programului de restructurare aarmatei";, consider c ă dreptul recurentul ui la pensie militar ă și, mai mult, de a
cumula această pensie cu salariul, reprezenta un veritabil drept de protecție
socială, un dre pt complex acordat acestuia de către S. român.
De altfel, urmărind evoluția istorică a le gislației pensiilor mi litare din țara
noastră, în situația ofițerilor și subofițerilor care prisoseau nevoilor de încadrare ale armatei, conform L. generale de pensii nr.446/1943, a D.-lege nr.186/1945 și a D.-lege nr. 4., aceștia erau trecuți în cadrul disponibil, primind timp de 6 luni -1
an solda integrală, d upă care erau trecuț i în rezervă, acordân du -se acestora drept
la pensie dacă ave au cel puțin 10 an i vechime cal culabili pentru pensie, iar
cuantumul pensiei se calcula în raport cu solda corespunzătoare gradului militar imediat superior.
Trebuie să mai remarcăm că parte dintre „beneficiarii de dr epturi conform
O. nr. 7/1998";, după ce, în marea majoritate a cazurilor au făcut eforturideosebite de a urma alte forme de pregătire profesională și au dat concursuri pentru obținerea altor locuri de muncă, au fost puși, la finele anului 2009,
conform dispozițiilor L. nr.329/2009, în situația de a opta între suspendarea
plății pensiei militare și încetarea de dr ept a contractelor de muncă in cadrul
autorităților si instituțiilor publice centrale si locale, precum și in cadrul regiilor
autonome, societăților naționale, compa niilor naționale si s ocietăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.
Aceștia au optat p entru menținerea dreptului la pensie militară, le -a
încetat de drept contractul de muncă în cadrul unităților menționate anterior, pentru ca, după mai puțin de un an, să le fie eliminat și dreptul la pensie
militară, suferind astfel trei însemnate ingerințe în drept ul lor la muncă și
remunerație, toate pentru rațiuni de reducere a cheltuielilor publice.
Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pedispozițiile O. nr.7/1998 și ale L. nr.1., în condițiile lipsei totale deprevizibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuăriiveniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.
De asemenea, perioada îndelungată, de 9 ani în care acesta a încasat lună
de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.
A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate depensionar.
Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie
2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/200 6, dup ă d ata l a c ar e recurentul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.
În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor existafondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatului.
Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a
drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C.
pentru apăr area d repturilor omului și libertăților fundamentale, pornind
de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:
"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prinprezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut
următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la
prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să
se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost
încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat
faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturi lor acestui
particular, în condiț iile în care prin senti nțele civile nr.338/(. ..) și nr.443/(...) ale
C. de A. C., cu efecte erga omnes, ins tanțele de contenci os administrativ au
dispus măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totu și ladata de (...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.
S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a d eciziei
nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția
comercială, de co ntencios administ rativ și fiscal -, prin care s-a dispus
suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .
A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele
subliniate de puter ea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie destabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.1., până la revizuirea preconizată.
Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temporare și
parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat
actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația
anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în
cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.1. mai era în vigoare, dar
G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensiipublice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.1..
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.1. era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.
Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într- adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului dreptului de securitate socială, de la suma de
2552 lei, la cea de 1301 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimatul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.
Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție
de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă
științifică, pentru cunoa șterea temeinică a realităților economico -sociale care
urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i
a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să
instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne
și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele
internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..
Consider că, mai al es în situația pensiilor militarilor, categorie din care face
parte intimatul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în
cadrul studiilor de impact ce se cer a fi î ntocmite, mai ales în cazul adoptării unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor
obținute de pensionar în perioada de activitate, s-ar fi putut cu ușurință afla atât
durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul ce ar putea
rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.
Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.
Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. P ădur aru con tr a R., Cur te a EDO a
arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie
implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă
măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul
că incertitudinea , f ie ea legislativă, ad ministrativă sau pro venind din practicil e aplicate de autorități este un factor i mportant ce trebuie luat în considerare
pentru a aprecia conduita statului.";
Mai trebuie subliniat faptul că mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevăd, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.
Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.
De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.
Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular, respingându-se contestația sa, prin decizia nr.8253/(...), ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a adoptării O. nr.1..
Î.e timp, pe lângă această măsură de menținere provizorie în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din decizia de revizuire a pensiei
recurentului, emisă la data de (...), după aproximativ un an, depusă la dosar înrecurs, se constată o creștere a pensiei „recalculate"; a acestuia, dar în condițiile în care, a fost eliminat dreptul său la pensie militară și a rezultat oricum o reducere a pensiei acestuia cu suma de 398 lei, față de cea obținută în decembrie
2010.
De fapt, prin deciz ia contestată, așa -zis "de recalcular e"; a pensiei
militare, la o dată la care L. nr.1. era în vigoare, reclamantul, pierzând
calitatea pe care o avea dobândită, d e pensionar milita r, statut de care s -
au bucurat în țara noastră toți mil itarii de carieră ce s -au pensionat dinanul 1889 și până în prezent, a suferit doar aparent numai o diminuare a
cu an tu mulu i pens ie i s ale, c are, conf or m jurspru dențe i C., în măs ur a în c are ar f i
f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja d e apreciere a statului.
În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat
nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în
timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.7. ș i a O. nr.1. implic ă LIPSIREA SA DE
S.UTUL DE PENSI.AR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR M., ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori se
majorează solda d e grad și /. solda f uncției maxime ale cadrelor militare
în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate, avute la data
trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în
condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în
funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin
indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin
hotărâre a G., cu excepția situației de l a lit.c), în care aceste indexări s e
regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).
Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru inti mat, întrucât
aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.1. le considera în art.48, ca fiind de ".
socială";, aveau me nirea de a garant a acestuia o menți nere a pensiei sale
la un nivel aprop iat ultimului venit avut în viața a ctivă, ori simplele
indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor
determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei
acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.
Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 41 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.
Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.
Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în
cauză, anulând practic dispozițiile unei le gi în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.1., drepturi ce decurgeau din calitatea
reclamantului de pensionar militar, și care au deveni t inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată
viața acestuia.
Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.
Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca
fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de
natură a afecta chiar esența acestuia.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, învirtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate
trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al
comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunități i are dreptul la o protecție
socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.
În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,
trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de
către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru cei 21 de ani de vechime efectivă ca militar, precum și în schimbul
acordului său de a renunța la funcția sa militară și la re munerație, la vârs ta
de 41 de ani, acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale
care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție so cială, respectiv a celor
prevăzute de O. nr.7/1998 și L. nr.1., printre acestea fiind și dreptul la
pensie militară.
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatului, pensia medie lunară
pe economie sau indemnizația so cială pentru pens ionari, ci, întrucâ t
această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la
salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie repus în drepturile sale de militar în activitate, controlul de
proporționalitate t rebuie să porneasc ă de la c âștigul pe care acesta l -ar fi
putut obține din muncă în anul 2 010, situație în c are este evident c ă
recalcularea pensiei sale la suma de 1301 lei, constituie o sarcină ex c esivă
pe care acesta trebuie să o suporte.
De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul
stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul
dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensi onare
pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,
întrucât se raportează chiar de la co ndițiile de pensionare care, astfel cum am
arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această
ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,
încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:
A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării
L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale
Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care
beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a
muncii prestate, ….";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O
recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat
a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există
posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor
să se adreseze instanțelor de judecată, n aționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,
86 de judecători p rezenți din totalu l de 113 judecători î n funcție în cadrul
Î. C. de C. și Justiț ie au votat, în ședi nța din (...), pentru adoptarea hotărâri i
nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a instanței de
contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispo zițiilor L. nr. 1., în ceea
ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea
unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contrav in
prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale .
S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere
ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând c u o v eritabilă expropriere,
aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o
restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pens ie,….";
S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a
cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea
criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul
rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.
E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiil e
în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie
drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t
echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor
fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină
excesivă și disproporționată. Î . -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din
Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și
proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan A smundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le
este aplicabilă o sarcină exce sivă și disproporționată, fără a menține un just
echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru
anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri
excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă
măsura aplicată să fie justificată de scopul l egitim urmărit ( C. Banfield contra
Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.
";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o
veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertățil or fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,
dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.
Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.
În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și
juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe acesta într-o situați e total, substanțial
disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a
părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica
dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a
măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri
personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioad a îndelungată în ca re acesta a încasat lună de lună pensia militară, a creat acestuia convingerea că își poate
orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului formulat de M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N., cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 3320/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1316/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
