Decizia civilă nr. 3923/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3923/R/2012
Ședința publică din data de 26 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 3594 din 05 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), precum și recursurile declarate împotriva aceleiași hotărâri de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 septembrie 2012, apoi pentru data de 25 septembrie 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul C. de A. C., reclamantul
M. D., în contradictoriu cu pârâtul M. A. N., a solicitat obligarea pârâtului la emiterea și punerea în plată a deciziei de calcul a pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a bazei de calcul care rezultă din adeverința nr. J
5854/2010 a D. I. M., la emiterea și punerea în plată a deciziei de calcul a pensiei de serviciu, cu luarea în considerare a bazei de calcul ce rezultă din adeverința nr. J 5854/2010 a D. I. M., în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea amenzii prevăzute de art.24 alin.2 din
L. nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are gradul de colonel magistrat și a exercitat funcția de judecător în perioada (...)-(...) la T. M. C., iar în baza Ordinului MP 243/(...) a fost trecut în rezervă, prin D. nr.732/2008 emis de P. R. și în baza Hotărârii nr.478/(...) a Plenului C. a fost eliberat din funcția de judecător, iar pârâtul i-a emis și comunicat D. nr. 0117481 prin care i s-a stabilit dreptul la pensie militară de stat.
Reclamantul a mai arătat că în data de (...) s-a adresat pârâtului, solicitându-i, în baza art.82 alin.7 teza a 2-a din L. nr. 3., să ia act de faptul că înțelege să opteze pentru pensie de serviciu care i se cuvine în calitate de magistrat, ținând cont de baza de calcul rezultată din adeverința nr. J
5854/2010, în detrimentul pensiei militare de stat care i se cuvine în calitate de fost cadru militar activ.
Reclamantul a precizat că nu și-a exprimat opțiunea prevăzută de art.82 alin.7 din L. nr. 3., la data nașterii dreptului la pensie, D. nr.
0117481 fiind emisă și executată de către pârât din oficiu, respectiv că nu există nici un text legal care să instituie un termen sau o procedură pentru exercitarea dreptului la opțiune prevăzut de textul legal mai sus arătat.
Reclamantul a susținut că până la data formulării acțiunii pârâta nu a răspuns solicitării sale, astfel că suntem în prezența unui act administrativ unilateral asimilat - faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Pârâtul M. A. N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingereaacțiunii și a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și cea a necompetenței materiale a C. de A. C.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că nu se poate reține existența unui act administrativ asimilat, deoarece nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii, întrucât pârâtul a răspuns prin adresa nr.P.8121/(...).
De asemenea, a susținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece acesta și-a exprimat expres opțiunea pentru pensia militară, așa cum reiese din cererea înregistrată la registratura D. I. M. sub nr. J
5957/(...), astfel că drepturile de pensie i-au fost calculate în conformitate cu prevederile art.11 alin.1 din L. nr. 80/1995.
Pârâtul M. A. N. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligareareclamantului la restituirea diferenței dintre drepturile bănești încasate în baza OG nr.7. și a L. nr.138/1999, aferente opțiunii pentru stabilirea pensiei militare și cele care i-ar fi fost acordate conform art. 81 din L. nr. 3., aferente opțiunii pentru pensia de magistrat, diferență actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii a arătat că reclamantul a avut funcția de judecător în cadrul T. M. C., fiind pensionat ca urmare a cererii sale exprese înregistrate la D. I. M. sub nr. J 5957/(...), prin care și-a exprimat opțiunea pentru pensia militară. Astfel i s-a emis D. de pensie nr.0117481/2008 prin care i s-a acordat pensie militară de serviciu, stabilită în conformitate cu prevederile L. nr. 164/2001.
S-a mai arătat că la trecerea în rezervă reclamantul a mai beneficiat de un ajutor reprezentând 20 de solde lunare nete, în cuantum de 124.440 lei, în conformitate cu prevederile art. 7 raportat la art. 6 din OG nr. 7. și cu prevederile L. nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare și că acest ajutor este aferent numai trecerii in rezervă cu drept de pensie militară, conform prevederilor art. 6 din OG nr.7., iar în cazul în care reclamantul ar fi optat pentru pensia de serviciu de magistrat, acesta ar fi beneficiat numai de cele șapte indemnizații lunare brute, impozitate separat, prevăzute de art.81 din L. nr. 3..
Astfel, dacă reclamantul ar avea câștig de cauză, rezultă că acesta a beneficiat la trecerea în rezervă de un venit necuvenit, constând în diferența dintre drepturile bănești încasate în baza OG nr.7. și L. nr.138/1999, aferent opțiunii pentru stabilirea pensiei militare și cele care i-ar fi fost acordate conform art. 81 din L. nr. 3., aferente opțiunii pentru pensia de magistrat, ceea ce reprezintă o plată nedatorată.
Reclamantul pârât reconvențional, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, a solicitat respingerea acestei cereri, arătând că în conformitate cu prevederile art. 7 și 8 alin. 1 din OG nr. 7., ajutorul de carebeneficiază militarii trecuți în rezervă se acordă acestora indiferent dacă trecerea lor în rezervă are loc în vederea pensionării sau ca efect al unor măsuri de reducere sau de restructurare a armatei și că acordarea acestui ajutor nu este în niciun fel condiționată de opțiunea lor pentru pensia militară, în condițiile în care prin specificul muncii pe care au prestat-o în calitatea lor de militari, erau îndreptățiți să opteze și pentru pensia de serviciu. În concepția legiuitorului acordarea plăților compensatorii militarilor trecuți în rezervă cu ocazia restructurării armatei nu le anulează dreptul acestora de a opta între pensia militară și pensia de serviciu în cazul în care îndeplinesc condițiile de a se pensiona.
Prin sentința civilă nr. 367/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de
A. C. s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea T. C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...).
Prin sentința civilă nr. 3594/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D.,împotriva pârâților M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N.
A fost obligată pârâta la emiterea și punerea în plată a deciziei de calcul a pensiei de serviciu a reclamantului în calitate de magistrat, având în vedere la calcularea pensiei adeverința nr. J 5854/2010.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. A. N., fiind obligat reclamantul pârât reconvențional M. D. la plata sumelor de bani reprezentând diferența dintre drepturile bănești încasate în baza OG nr.7. și a L. nr.138/1999 și cele cuvenite conform art.81 alin.1 din L. nr. 3., actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost judecător militar, având la data pensionării o vechime de 31 de ani și 18 zile funcția de magistrat.
În H. nr. 478/(...) a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Președintelui R. eliberarea din funcția de judecător deținută de către reclamant, prin pensionare, s-a reținut că reclamantul a optat pentru trecerea în rezervă și pentru pensia de cadru militar.
Prin decizia nr. 0117481/2008, D. financiar contabilă a M. A. a stabilit în favoarea reclamantului o pensie ocupațională militară în cuantum net de
4710 lei. Totodată, reclamantul a beneficiat de ajutorul reprezentat de 20 de solde lunare nete, în cuantum de 124.440 lei, în temeiul art. 7, art. 6 din OG nr. 7. și al L. nr. 138/1999.
Ulterior acestui moment în care reclamantul a avut posibilitatea de a opta pentru una din cele două pensii ocupaționale prevăzute de lege în favoarea reclamantului, respectiv cea cuvenită pentru activitatea sa de magistrat și cea cuvenită pentru activitatea sa de militar, prin L. nr. 1. a fost eliminată din sistemul public de pensii pensia ocupațională aferentă activității de militar.
În sistemul public de pensii s-a menținut pensia ocupațională cuvenită pentru activitatea de magistrat, această opțiune având la bază valorizarea funcției de magistrat de către legiuitor, în cadrul marjei de apreciere a statului în care acesta se manifestă suveran, acesta având în vedere natura serviciului îndeplinit și riscurile la care funcția îl expune pe cel care o îndeplinește.
În cauza Frimu și altii c. R., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că menținerea unor diferențe între sistemul contributiv de pensii și cel ocupațional este justificată, iar pentru ca diferența de tratament să fie discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, este necesar să nu aibă nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Or, Curtea a reținut că un mod de calcul favorabil al pensiilor ține de marja de apreciere a statului, iar această diferență nu este una lipsită de justificare.
Reclamantul a desfășurat activitatea de magistrat timp de 31 de ani și
18 zile, iar la data formulării cererii de pensionare, (...), avea vârsta de 54 de ani.
Prin urmare, reclamantul era și este îndreptățit la o pensie ocupațională pentru activitatea sa de magistrat, pensie cuvenită conform art. 82 alin. 2 din L. nr. 3., având în vedere că atât la data formulării cererii de pensionare, cât și în prezent, se constată a fi îndeplinită condiția vechimii în magistratură de minimum 25 de ani.
Opțiunea reclamantului între cele două pensii ocupaționale a devenit lipsită de temei legal întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, legislația în vigoare prevede o singură pensie ocupațională pentru activitatea prestată de către reclamant, și anume pensia ocupațională cuvenită pentru activitatea sa de magistrat.
Dreptul reclamantului la pensia ocupațională este un drept actual, garantat de dispozițiile art. 82 alin. 2 din L. nr. 3., prevederi legale în vigoare, astfel că nu există niciun temei pentru a i se refuza exercitarea acestui drept.
În ceea ce privește aprecierea pârâtului referitoare la opțiunea reclamantului, pe lângă împrejurarea că această opțiune a devenit lipsită de temei legal, astfel cum s-a arătat mai sus, se constată că nu există un termen de decădere pentru a se solicita valorificarea drepturilor cuvenite conform dispozițiilor art. 82 alin. 2 din L. nr. 3.. Termenul de decădere, având în vedere consecințele sale grave asupra drepturilor individuale, trebuie prevăzut expres și în mod neîndoielnic de către legiuitor, or o astfel de prevede legală nu există.
Nici problema prescripției extinctive a dreptului la acțiune nu poate fi ridicată întrucât reclamantul solicită numai plata pentru viitor a drepturilor care i se cuvin în temeiul art. 82 alin. 2 din L. nr. 3..
La calcularea pensiei ocupaționale, de serviciu, cuvenite reclamantului pentru activitatea sa de magistrat, stabilită în baza art. 82 alin. 2 din L. nr.
3., urmează a se avea în vedere veniturile care rezultă din adeverința nr. J
5854/2010.
Întrucât la trecerea sa în rezervă reclamantul a beneficiat de 20 de solde lunare nete, în cuantum de 124.440 lei, în temeiul art. 7, art. 6 din OG nr. 7. și al L. nr. 138/1999 și având în vedere că acesta va trece în sistemul de pensii prevăzut de L. nr. 3., instanța a admis cererea reconvențională.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul M. D., cât
și pârâții M. A. N. și C. de P. S. a M. A. N.
Prin recursul formulat, pârâții M. A. N. în nume propriu și ca reprezentant legal al Casei de pensii sectoriale a M. A. N., au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiuni reclamantului.
Recurenții apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, în ceea ce privește admiterea acțiunii reclamantului, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a admite acțiunea reclamantului, instanța de fond a reținut că legislația în vigoare prevede o singură pensie ocupațională pentru activitatea prestată, respectiv cea cuvenită pentru activitatea sa de magistrat și dreptul reclamantului la pensia ocupațională este un drept actual, garantat de dispozițiile art. 82 alin. (2) din L. nr. 304/2004, astfel că nu există niciun temei pentru a i se refuza exercitarea acestui drept.
În opinia recurenților, prima instanță în mod greșit a considerat că reclamantul are posibilitatea schimbării ulterioare a opțiunii la pensie. P. art. 11 alin.1 din L. nr. 80/1995, aplicabile la data pensionării reclamantului, cadrele militare trecute în rezervă sau direct în retragere au dreptul la pensie militară potrivit legii.
Cum reclamantul, la data deschiderii dreptului la pensie, așa după cum rezultă și din Cererea nr. E842/(...), înregistrată la registratura D. I. M. cu nr. J 5957/(...), și-a exprimat expres opțiunea pentru pensia militară, în temeiul art. 85 alin. 1 lit. e) din L. nr. 80/1995 și ale art. 6 din O.G. nr. 7., evident că drepturile de pensie i-au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 1 alin.( 1) din L. nr. 80/1995, legea în baza căreia a trecut în rezervă, cu drept de pensie militară.
Atât art. 82 din L. nr. 3., cât și art. 4 din Normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin H. G. nr. 1., vizează situațiile în care, la data exprimării opțiunii, solicitantul are calitatea de judecător, procuror sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, nu însă și cea de pensionar, îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei de serviciu.
În privința magistraților militari, art. 82 alin. (7) din L. nr. 3. prevede că judecătorii și procurorii militari pot opta pentru pensia de serviciu sau pensia militară de serviciu, adică, titularul dreptului de opțiune este judecătorul militar, iar momentul exercitării acestui drept este data pensionării.
Precizează recurenții că prevederile art. 82 alin. (6) nu sunt aplicabile situației de față, deoarece se referă la judecătorii și procurorii care au fost pensionați anterior intrării în vigoare a L. nr. 3., beneficiază de pensie în sistemul public.
De asemenea, potrivit art. 85 alin. (3) "Cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui R. ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al R.. Partea 1, a decretului Președintelui R. de eliberare din funcție.
Din aceste texte regale rezultă că doar judecătorii și procurorii în activitate pot depune cerere de acordare a pensiei de serviciu cu ocazia pensionării.
Acest drept de opțiune se naște la data îndeplinirii condițiilor de pensionare și a depunerii cererii.
Dreptul se stinge în urma emiterii decretului președintelui R. de eliberare din funcție, urmând a se acorda pensia pentru care a optat magistratul.
Reclamantul și-a exercitat expres dreptul de opțiune pentru pensia militară la data când singur a solicitat pensionarea, iar la data cererii de acordare a pensiei de magistrat, din data de (...), nu mai avea calitatea prevăzută de lege, cea de judecător militar.
Conform acestei reguli, reclamantul a fost eliberat din funcție cu pensie militară de serviciu și astfel i s-a stins dreptul la opțiune, deoarece legea prevede exprimarea opțiunii la data pensionării, fără excepții.
Prin recursul formulat, reclamantul M. D. a solicitat modificareasentinței recurate în sensul respingerii cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurentul reclamant critică hotărârea pentru nelegalitate și de netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat si aplicat greșit prevederile art. 6 si art.7 din OG nr.7..
Din analiza celor două dispoziții normative coroborate rezultă că legiuitorul nu face nici o discriminare între militarii combatanți și magistrații militari, ci se referă la calitatea de militar în general, sau mai exact, la toate categoriile de militari, deci inclusiv la magistrații militari.
Pe de altă parte, potrivit art. 8 (1) din Ordonanța nr. 7. privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M. A. N. „Cadrele militare cu o vechime in serviciu mai mica de
20 de ani pot trece in rezerva, la cerere, sau pot fi trecute in rezerva de către M. A. N. ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare a armatei, beneficiind de o plata compensatorie, corespunzătoare vechimii in serviciu, al cărei cuantum este de: a)12 solde lunare brute, pentru o vechime mai mica de 7 ani; b)15 solde lunare brute, pentru o vechime cuprinsa intre 7 si 15 ani; c) 20 de solde lunare brute, pentru o vechime mai mare de 15 ani.";
Nici această dispoziție normativă nu-i exclude pe magistrații militari de sub incidența ei, ea referindu-se la toate categoriile de militari.
Din analiza dispozițiilor normative invocate rezultă cât se poate de clar că ajutorul de care beneficiază militarii trecuți în rezervă se acordă acestora indiferent dacă trecerea lor în rezervă are loc în vederea pensionării sau ca efect al unor măsuri de reducere sau de restructurare a armatei.
Așadar, acest ajutor se acordă oricărui militar trecut în rezervă, el nereprezentând un beneficiu numai al celor care îndeplinesc condițiile de a se pensiona.
De asemenea, referitor la cei care fac parte din această ultimă categorie acordarea respectivului ajutor nu este în niciun fel condiționată de opțiunea lor pentru pensia militară și de a deveni beneficiarii acestei pensii, în condițiile în care prin specificul muncii pe care au prestat-o în calitatea lor de militari erau îndreptățiți să opteze și pentru pensia de serviciu. În alți termeni, în concepția legiuitorului acordarea plăților compensatorii militarilor trecuți în rezervă cu ocazia restructurării armatei nu le anulează dreptul acestora de a opta între pensia militară și pensia de serviciu în cazul în care îndeplinesc condițiile de a se pensiona.
Subliniază recurentul ca magistrații militari au dreptul la plățile compensatorii recunoscute tuturor militarilor cu ocazia trecerii lor în rezervă, indiferent dacă optează pentru pensia militară sau pentru pensia de magistrat.
Un alt aspect de nelegalitate al sentinței recurate consta in faptul ca prima instanța a aplicat, in cazul dat, dispozițiile L. nr.1., prin care a fosteliminata din sistemul public de pensii pensia ocupaționala aferenta activității de militar.
Aceasta lege a intrat in vigoare pe data de 30 iunie 2010 si ca urmare produce efecte numai pentru viitor, adică numai față de persoanele care se pensionează ulterior intrării sale in vigoare.
Or, recurentul a fost trecut în rezervă si deci pensionat pe data de 7 martie 2008, iar din funcția de judecător a fost eliberat pe data de 28 mai
2008, deci înaintea intrării in vigoare a L. 1..
In aceste circumstanțe, prima instanța a greșit făcând aplicare in privința recurentului a prevederilor L. 1., fiind de principiu ca legea nu retroactivează. Prima instanța a invocat aceasta lege in considerentele sentinței recurate, făcând o greșita aplicare a legii.
A mai arătat recurentul că din moment ce nu a beneficiat de pensia de magistrat din momentul trecerii lui în rezervă și totodată al pensionarii lui, iar această pensie i se acordă numai pentru viitor, nu i se poate cere restituirea plăților compensatorii de care a beneficiat ca pensionar militar potrivit legii în vigoare la momentul trecerii lui în rezervă, plăți pe care era îndreptățit să le primească în virtutea calității sale de militar, iar nu în virtutea calității sale de magistrat.
Plățile compensatorii i-au fost acordate în mod legal raportat la legea în vigoare la momentul trecerii în rezerva si ca urmare obligarea lui la restituirea unor sume legal primite reprezintă o dispoziție contrară legii ce are ca semnificație retragerea unui drept care i-a fost acordat în conformitate cu legea în vigoare la momentul respectiv.
În concluzie, consideră recurentul că admiterea prin sentința recurată a cererii reconvenționale s-a făcut de către prima instanța cu încălcarea legii si ca urmare si instituirea in sarcina recurentului a obligației de a restitui "sumele de bani reprezentând diferența dintre drepturile bănești încasate in baza OG nr.7. si a L. nr.138/1999 si cele cuvenite conform art.81(1) din L. nr.3. actualizate cu indicele de inflație la data plății efective" constituie aspecte de nelegalitate ale sentinței recurate.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 3041 cod proc. civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente Curtea constată că recursurile sunt nefondate, având în vedereurmătoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de pârâți Curtea reține următoarele:
P. dispozițiilor art. 82 alin. 7 din L. nr. 3. „Judecătorii și procurorii militari pot opta între pensia de serviciu sau pensia militară de serviciu."; Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin L. nr. 1. a fost eliminată din sistemul public de pensii pensia militară de serviciu, fiind menținută însă pensia de serviciu cuvenită pentru activitatea de magistrat, cu un mod de calcul diferit în raport cu pensiile din sistemul public de pensii.
Ca urmare a acestui fapt, și având în vedere înscrisurile depuse la dosar, corect a reținut tribunalul că dreptul de opțiune a fost exercitat de reclamant în anul 2008, dar a rămas fără finalitate.
Situația creată prin adoptarea L. nr. 1. este una sui-generis, pentru care nu există o reglementare specială, astfel încât soluționarea cauzei trebuie făcută prin raportare la principiile de drept general aplicabile și la dispozițiile legale ce reglementează domeniul din care face parte litigiul.
La data pensionării, reclamantul avea un dublu statut, care îi conferea dreptul de opțiune între două beneficii - pensia de magistrat și pensia de militar.
Interpretarea normelor aplicate trebuie să pornească de la sensul pe care legiuitorul l-a dat dispozițiilor conținute de art. 82 alin. 7 din L. nr. 3., pornind tocmai de la dualismul arătat.
Or, în condițiile în care în prezent alternativa avută în vedere de reclamant la data exprimări opțiunii nu se mai regăsește în noua concepție legislativă, nu există nici justificare legală pentru a nu permite reclamantului să revină la beneficiul pensiei speciale pentru magistrați avut la data pensionării, la care a renunțat având în vedere posibilitatea inițială de a culege un alt beneficiu legal.
În lipsa unei reglementări legale exprese care să confere un caracter definitiv opțiunii inițiale, indiferent de modificările legislative ulterioare, în lumina principiilor generale de drept (al echității, al interpretării legii în spiritul avut în vedere la data edictării sale), Curtea constată că există îndreptățirea reclamantului de a i se recunoaște dreptul la pensia de magistrat.
Pe de altă parte, în analiza recursului declarat de reclamant, Curteareține că schimbarea paradigmei legale nu poate echivala cu o recunoaștere retroactivă a cumulării unui dublu beneficiu, fără a înfrânge principiul amintit anterior, ce obligă reclamantul să opteze între două sisteme
(principiul imposibilității cumulării beneficiilor ce derivă din existența a două sisteme diferite).
Or, în condițiile în care, date fiind noile circumstanțe, reclamantul alege să fie tratat din punct de vedere juridic pornind de la fostul său statut de magistrat, această manifestare de voință implică și o renunțare la beneficiile suplimentare culese în calitate de pensionar militar, reprezentate de numărul suplimentar de indemnizații compensatorii (solde) acordate în condițiile opțiunii pentru pensia militară.
Nu poate fi acceptată susținerea reclamantului în sensul că ajutorul reprezentând 20 de solde lunare acordat prin aplicarea OG nr. 7. i s-ar fi cuvenit inclusiv în situația în care ar fi optat ab initio pentru pensia de magistrat.
În acest sens Curtea notează că potrivit prevederilor art. 6 din OG nr.
7.: „(1) In perioada de restructurare a armatei, ofițerii, maiștrii militari si subofițerii pot cere trecerea in rezerva, cu drept de pensie, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, astfel: a) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime integrala, personalul militar care are o vechime in serviciu de minimum 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile; b) cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, personalul militar care are o vechime în serviciu de minimum 20 de ani, din care cel puțin 10 ani în serviciul militar;
(2) M. A. N. poate dispune trecerea in rezerva a cadrelor militare care nu solicita pensionarea anticipata, personalul respectiv beneficiind, la cerere, de drepturile prevazute la alin. (1).
(3) Prevederile D.ui nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat, cu modificarile ulterioare, referitoare la stabilirea, plata, suspendarea sau incetarea platii pensiilor, si ale L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare se aplica si in cazul personalului militar trecut in rezerva in conditiile alin. (1) si (2).";
Totodată, art. 7 din același act normativ prevede următoarele: „Cadrele militare trecute în rezervă cu drept de pensie în condițiile art. 6 beneficiază, pentru activitatea depusă în armată, de ajutorul stabilit prin reglementărilelegale în vigoare cu privire la salarizarea personalului armatei. In plus, pentru fiecare an rezultat ca diferență intre vârsta de 55 de ani si vârsta pe care o au la data trecerii in rezerva se acorda o plata compensatorie egala cu doua solde lunare brute din ultima luna de activitate.
Interpretarea corectă a dispozițiilor art. 6 și 7 din OG nr.7. este în sensul că acest drept este unul cu destinație specială, legat de trecerea la calitatea de pensionar militar, fiind evident că dacă ar fi optat pentru pensia de magistrat, reclamantului i s-ar fi cuvenit drepturile de pensie și indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute prevăzute de legea specială în materie, L. nr. 3., iar nu cele aferente statutului de militar conferite de OG nr. 7..
Cele două acte normative reprezintă dispoziții legale speciale, astfel că acestea sunt de strictă interpretare și aplicare, fapt ce nu permite aplicarea selectivă și cumulativă a unor dispoziții ale acestora, întrucât s-ar crea astfel o a treia lege.
În viziunea legiuitorului, dreptul la ajutorul reglementat de art. 7 din
OG nr. 7. nu are o existență de sine stătătoare, ci este aferent încetării calității de angajat, astfel încât, dacă la încetarea activității profesionale se optează pentru statutul de militar, acest statut îi conferă persoanei respective un pachet de drepturi (printre care și dreptul la ajutorul menționat), drepturi care au o reglementare unitară și nu pot fi împărțite pe categorii de drepturi de sine stătătoare. Ca atare întreg acest cumul de drepturi se cuvine în virtutea calității de militar.
Ori, renunțarea la acest statut, ca urmare a opțiunii pentru statutul de magistrat, echivalează cu pierderea în întregime a beneficiilor (drepturilor) rezultate din calitatea de militar, respectiv, atât a pensiei, cât și a dreptului bănesc (ajutorului) acordate în virtutea acestei calități.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea de A. apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul pârât M. D. și de pârâtul reclamant M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al CASEI DE P. S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr.
3594 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2878/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
