Decizia civilă nr. 281/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 281/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 3691 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect despăgubiri.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 17 ianuarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. J. de P. C. și P. M. D. și a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 1. lei, cu titlu de compensații pentru atingerea integrității corporale, motivând că în urma accidentului de muncă constatat prin procesul verbal încheiat de către I. C. a suferit vătămări grave ale integrității corporale, politraumatism TC facial, plăgi contuze frontal stânga, fractura femur stâng, fractură deschisă, traumatism prin strivire picior și traumatism forte coloană lombară și a fost încadrat conform Certificatului de încadrare în grad de handicap din (...) cu handicap permanent.
Prin întâmpinare, pârâta C. J. de P. C. a solicitat respingerea cererii reclamantului, motivând că acesta nu este îndreptățit să primească compensația solicitată.
Prin sentința civilă nr. 3961 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosarnr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMĂRIEI M. D., invocata din oficiu de către instanța.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. I. împotriva pârâtei
C. J. DE P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.63 din Normele de aplicare a L. nr.3. rezultă că au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurați care în urma accidentelor de muncă rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20 și 50%, exclusiv cazurile cărora li se recunoaște prin decizie invaliditatea.
Reclamantului i se recunoaște invaliditatea prin decizia asupra capacității de muncă nr. 2837/(...), respectiv a D. nr. 1./(...) privind acordarea pensiei de invaliditate, astfel că nu se încadrează in prevederile legale, motiv pentru care cererea sa a fost respinsă.
Pârâta de rândul 2 nu are calitate procesuală pasivă, întrucât drepturile solicitate de către reclamant sunt acordate de C. J. de P. C., motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. D., invocată din oficiu de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii față de pârâta C. J. de P. C.
În motivare s-a arătat că în urma accidentului de muncă constatat prin procesul-verbal de cercetare încheiat de către I. T. de M. al județului C., a fost încadrat conform certificatului de încadrare în gradul de handicap emis de către C. de evaluare a persoanelor adulte cu handicap la data de (...), cu deficiența funcțională accentuată cu handicap permanent.
În urma accidentului de muncă, recurentul a suferit vătămări grave.
Prin decizia penală a Tribunalului C. s-a stabilit în favoarea recurentului
și în sarcina inculpatului plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, a unei rente lunare în cuantum de 459 lei și a sumei de 16.300 lei cu titlu de daune materiale. Din totalul acestei sume recurentul a recuperat suma de
88.093 lei de la S. A. R. A. S., în limita răspunderii civile auto obligatorie.
Recurentul nu are recunoscută prin decizie invaliditatea astfel cum s-a menționat în cuprinsul sentinței civile atacate. Într-adevăr există o decizie privind acordarea pensiei de invaliditate, respectiv decizia nr. 2837/(...) prin care a fost încadrat în grupa a II-a de handicap în baza L. nr. 19/2000, nu în baza L. nr. 3.. Prin decizia nr.1./(...) reclamantul este încadrat în gradul II de handicap cu leziuni temporare, nicidecum cu leziuni permanente.
Este netemeinică sentința întrucât acesta nu are recunoscută prin decizie invaliditatea în sensul de leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20-50% fapt ce ar determina dreptul la o compensație pentru atingerea integrității în sensul prevederilor art.63 din ordinul nr.450/2006. Ceea ce îl îndreptățește pe recurent la obținerea unei compensații pentru atingerea integrității în sensul prevederilor L. nr.3. și a normelor metodologice de aplicare este certificatul de încadrare în gradul de handicap permanent cu deficiență funcțională accentuate emisă în (...).
Având în vedere faptul că, potrivit L. nr.3., art.19, lit. e, asigurații au dreptul la compensații pentru atingerea integrității, consideră faptul că recursul este întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 noiembrie 2011, pârâta C. J. de P. C. a solicitat respingerea recursului.
În motivare arată că în urma unui accident de muncă, atunci când persoana poate rămâne în câmpul muncii, sub rezerva trecerii termenului de prescripție de 3 ani de la data accidentului - (...) - se acordă aceste compensații pentru revenirea sa, potrivit L. nr. 3..
În cazul în care medicul decide - așa cum este cazul de față - că persoana și-a pierdut capacitatea de muncă - peste 50% - atunci se acordă persoanei pensie de invaliditate - în baza L. nr. 19/2000 - care este sediul materiei - și atunci evident nu se mai acordă și compensații. Aceasta este situația de față în care există decizia nr.1. a Casei locale de pensii D. de acordare a pensiei pentru gradul II de invaliditate - în plată inclusiv în prezent după cum se poate observa din anexa CFP este N22; codul pensiei este de invaliditate de gradul II.
Decizia de încadrare în gradul de invaliditate este independentă de vreo altă decizie de încadrare în gradul de handicap - care se acordă de către altă instituție și anume de O. de stat pentru protecția handicapaților, iar dacă reclamantul nu ar fi dorit să fie încadrat în invaliditate, ar fi putut să conteste la acea vreme în 2005 soluția medicală și nu să primească pensie deinvaliditate timp de 6 ani, după care să se răzgândească. Se observă pe decizia medicală că data ivirii invalidității este (...) - data accidentului.
Potrivit L. nr.3., art.42 - „Au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20-50%.
Potrivit Normelor de aplicare a legii din 5 iulie 2006 - ART. 63 - Au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20-50%, exclusiv cazurile cărora li se recunoaște, prin decizie, invaliditatea.
În acest caz este recunoscută invaliditatea, deci cazul de față este exclus. În subsidiar arată că potrivit art.66 în vederea obținerii compensației pentru atingerea integrității, persoana asigurată depune o cerere tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, conform anexei nr. 13 la prezentele norme metodologice. Însă, în cazul prezentei invalidității demersul sau în acest sens ar fi fost inutil.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Chestiunea centrală în dezlegarea pricinii o constituie stabilirea modului de corelare a prevederilor art. 42 din Legea nr. 3. privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale: „Au dreptul la o compensație pentru atingerea integrității asigurații care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficiențe și reduc capacitatea de muncă între 20-50%"; cu cele ale art. 68 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă (…)";, care preiau întocmai prevederile art. 53 din Legea nr. 19/2000:
„Au dreptul la pensie de invaliditate asigurații care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă(…)";.
Așa cum corect a reținut prima instanță, se exclud, prin modul de reglementare, cele două instituții: compensația pentru atingerea integrității și pensia de invaliditate.
Dacă prima se acordă pentru reducerea capacității de muncă cu un procent cuprins între 20 % și 50 %, cea de a doua se acordă pentru reducerea capacității de muncă cu cel puțin jumătate, deci între 50 % și 100 %, fiind astfel evident că în intenția legiuitorului nu a fost cumularea celor două forme de protecție socială, ci acordarea uneia dintre acestea, în funcție de procentul cu care a fost redusă capacitatea de muncă.
Discuția asupra cumulării celor două forme de protecție s-ar putea purta în cazul în care procentul reducerii capacității de muncă este chiar de 50 %, prevăzut ca justificând atât acordarea pensiei de invaliditate, cât și a compensației pentru atingerea integrității, însă în acest caz, clarificatoare sunt prevederile art. 63 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 3., care statuează expres că sunt excluse de la acordarea compensației pentru atingerea integrității „cazurile cărora li se recunoaște, prin decizie, invaliditatea";. De altfel, aceste clarificări sunt în sensul interpretării teleologice a textelor de lege mai sus citate, reflectând intenția de a se acorda una din cele două modalități de protecție a asiguraților, iar nu ambele, cumulat.
Or, așa cum corect s-a reținut de tribunal, reclamantul are emisă decizie privind acordarea pensiei de invaliditate, nr. 1./(...) (aspect relevat prinînscrisuri emanând de la părți, depuse la dosarul de fond, filele 69, 76), situație în care nu se mai poate prevala de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 3..
Prin motivele de recurs, se invocă faptul că îndreptățirea la acordarea compensației pentru atingerea integrității este atrasă de încadrarea reclamantului în grad de handicap permanent cu deficiență funcțională accentuată, potrivit certificatului din (...), subliniindu-se că anterior acestei date, nu fusese constatat caracterul permanent al handicapului, ci decizia privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 1./(...) s-a emis raportat la încadrarea acestuia în gradul II de handicap cu leziuni temporare.
Este adevărată susținerea reclamantului în sensul că anterior constatării caracterului permanent al handicapului, acesta nu putea solicita acordarea compensației pentru atingerea integrității, însă acest fapt nu atrage în sine temeinicia acțiunii, în condițiile în care la data la care s-a constatat acest caracter, permanent, al handicapului, reclamantul era beneficiarul unei pensii de invaliditate, fiind astfel într-o situație juridică ce exclude, conform celor ce preced, acordarea compensației pentru atingerea integrității în baza art. 42 din Legea nr. 3..
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 3961 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. G.-L. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
| ← Decizia civilă nr. 4836/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1654/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
